Cazul Black Cube-Kovesi. De ce nu este implicat Mossad-ul

În urma reacției companiei Black Cube și a presei israeliene în cazul de spionaj care o viza pe șeful DNA, Laura Codruța Kovesi, avem un volum mai comprehensiv de date pentru a analiza diferite dinamici ale cazului.

„În cauză, există suspiciunea rezonabilă că, pe parcursul lunii martie 2016, două persoane care ocupau poziții de conducere în cadrul unei firme israeliene, cu puncte de lucru atât în Tel-Aviv/Israel cât și în Londra/UK, împreună cu mai mulți angajați ai firmei, printre care și cei doi înculpați, Wainer Ron și Geclowicz David, au inițiat și constituit un grup infracțional organizat în scopul comiterii mai multor infracțiuni, respectiv, infracțiuni de hărțuire și infracțiune informatice, constând în fapt în efectuarea de multiple apeluri telefonice cu caracter amenințător și hărțuitor, producătoare de teCmeri, precum și atacuri de tip phishing, în vederea sustragerii credențialelor de acces și ulterior compromiterii de conturi de poștă electronică, activități de urmate de violarea secretului corespondenței, copierea și transferul fără drept a conținutului acestora”, arată DIICOT într-un comunicat.

Black Cube a reacționat în presa israeliană pentru Time of Israel și JTG (Jerusalem Telegraph Agency). Luările de poziții conclud că firma a fost contractată să investigheze cazuri de corupție în structurile administrației guvernamentale. Însă în ziarul din urmă, aduce și mențiunea că au fost contractați de o organizație guvernamentală din România. În acest caz, „clientul” poate fi atât un individ, cât și un grup de interese. Cel mai probabil, „clientul” se află sub lupa DNA, deci și într-o poziție iminentă de acuzare. În acest spirit, s-a căutat intimidarea sau chiar șantajarea șefului DNA. Iar din interes de evazivitate față de autorităților autohtone, s-a căutat externalizarea efortului investigațional.

Deși premisa sugerată, de client ce contractează o firmă privată pentru a facilita un serviciu, pare rațională, mai există totuși o variantă. Posibilitatea vehiculată este că Mossad-ul, serviciul israelian de Intelligence, a orchestrat sau cel puțin a participat în această misiune. Premisă ce ar arunca domeniul public cu cel privat în aceași oală. Până în momentul de față, nu există nici un indice concret asupra implicării serviciului de Intelligence israelian în acest caz.

Cu toate că atât fondatorii, cât și operativii delegați în această operațiune, sunt foști membri Mossad, trebuie delimitată clar orice fel de asociere între o firmă privată, cu o anumită expunere de piață cum este Black Cube, și celebrul serviciu de informații Israelian Mossad- un adevărat atelier de spionaj și secretizare.

În primul rând, companii private de intelligence au existat de decenii întregi. Au început ca grupuri de analiză privată, de studiu, dar în timp, acestea au dezvoltat și o amplă proeminență în culegere de intelligence. Ușor comparabil cu un birou investigațional privat. Astfel, în aceași idee, este normal ca resursa umană pentru asemenea companii să vină din structuri furnizoare de experiență- structuri de stat, de intelligence sau securitate. Sunt multe motive pentru care un operativ ar trece de la public la privat: începând de la bani, o mai mare libertate operațională, riscuri existențiale mai scăzute, până la neadaptarea într-o structură militarizată ce elimină numeroase drepturi de viață personală etc.

Structuri ca Mossad, CIA, FSB&SVR (foste KGB),  sunt mult mai tipice să ofere personal uman firmelor private, față de altele. În principal datorită efectivului ridicat; acestea fiind organe ce deservesc state cu imense nevoi de securitate, deci și personalul trebuie să fie pe măsură, atât cantitativ, cât și calitativ.

De asemenea, majoritatea fondatorilor acestor servicii private au făcut parte dintr-una din  organizațiile de stat menționate.

E un blestem profesional și un „bumerang” de PR ce lovește în serviciul statal originar al operativului în astfel de cazuri.

În momentul trecerii de la stat la privat, se face o delimitare clară în materie de ce reprezintă operativul și cui răspunde. În spiritul comparației anterioare între un operativ și un detectiv particular, putem spune că un polițist când alege meseria de detectiv particular (și majoritatea detectivilor sunt foști-polițiști) lasă în urmă orice fel de apartenență la organul de siguranță publică. În același timp, Mossad, ca orice alt  serviciu de informații, lucrează în mare parte cu autohtoni în operațiuni de culegere de informații umane pe plan extern. Iar această delegare în România indică o operativitate tactică, de teren.

Ori această acțiune este un „false flag” atât de grandios încât nimeni nu poate vedea prin praful aruncat în ochi, ori urmările acestor acțiuni nu au fost evaluate la un risc adecvat, care să recomande reținere tactică.

MOSSAD-UL O PUTEA SPIONA PE KOVESI DIN ISRAEL

O lovitură informațională putea fi orchestrată și din alt stat, asemenea celui originar, Israel. Dacă Mossad-ul ar fi condus această operațiune, nu doar că s-ar fi folosit de posibili „assets” autohtoni, dar ar fi ținut operațiunea sub o discreție totală, de rigorile profesionale. Când acești suspecți, pe lângă  faptul că au fost trimiși din Israel, au și recurs la apeluri de amenințare, pare un fapt nu doar amatoristic, dar suspect de neadecvat pentru niște indivizi care  trebuie să-și păstreze discreția, confidențialitatea și libertatea de mișcare într-o țară străină.

Ori această acțiune este un „false flag” atât de grandios încât nimeni nu poate vedea prin praful aruncat în ochi, ori urmările acestor acțiuni nu au fost evaluate la un risc adecvat, care să recomande reținere tactică. O ipoteza deloc compatibilă cu procedurile de lucru ale unei organizații ca Mossad.

Trebuie reamintit că vorbim despre un serviciu atipic de secretos pentru secolul XXI, chiar și pentru unul de intelligence. Principalele interese ale acestuia vizează în mod direct apărarea și securitatea națională a Israelului. De aici, actorii divergenți principali sunt de regulă organizațiile teroriste din regiune, dar cu precădere pe HAMAS și Hezbollah,  Iranul fiind atât un adversar geopolitic, cât și actorul statal ce susține cele două grupări menționate.

Mossad este un serviciu cu resurse și  capabilități atât de întinse, încât este considerat printre cele mai eficiente, dacă nu chiar cel mai de succes din lume– se spune prin comunitatea de intelligence.

După informațiile lui Edward Snowden, fost membru NSA, aceștia împreună cu CIA, ar fi dezvoltat prima armă cibernetică, virusul Stuxnet- cu scopul de a sabota capabilitățile nucleare iraniene, încât să arate ca o serie de accidente și erori.

Pe lângă activități de „deep cover” în structuri teroriste sau operațiuni evazive împotriva guvernelor, Mossadul are o istorie recentă și în departamentul de asasinări. Câteva dintre „țintele” de nivel înalt (HVT- high value targets), asasinate și făcute publice sunt:

• Izz El-Deen Sheikh Khalil (2004), lider HAMAS, ucis la Damasc.

• Imad Mughniyah (2008), lider Hezbollah, ucis la Damasc.

• Muhammad Suleiman (2008), liderul programului nuclear al Siriei, ucis la Tartus.

Prin asasinări personalizate umane sau prin drone, Mossad a  reușit să elimine  atât savanți, cât și ofițeri iranieni, participanți la programului nuclear, respectiv coordonatori ai Hezbollah-ului în Siria.

Atât etic, cât și calitativ, operațiunea Black Cube înteprinsă în România nu poate și nici nu ar trebui  să fie legată de activitatea Mossad.

Revenind la obiectivul misiunii, aceasta părea a fi una care necesita o strângere de informații, atât din surse umane, cât și prin semnale informatice, cu scopul de a întocmi un produs de intelligence fezabil unei acțiuni de șantaj. Informații potrivit cărora  rudele Laurei Codruței Koveși au fost de asemenea vizate poate indica o „targhetare” personală cu impact profesional, decât vice-versa.

Cu toate acestea Laura Codruța Koveși intră într-un „hall of fame” onorific, al procurorilor anti-mafia amenințați și vânați, fapt ce ar realimenta lupta anti-corupție cu o legitimitate și determinare adițională. În același timp, ar putea fi un indice pentru societatea civilă că tot acest demers anti-corupție încă nu a atins indivizii cei mai înalți, dar în același timp, invocă o certitudine: că vor urma.

Ionuţ Şutea este cercetător la Centrul pentru Strategii Balcanice.