Despre conturi și raportări la ANAF

Am tot auzit vorbindu-se în stânga și-n dreapta că din 10 ianuarie ANAF îți poate intra oricând în contul bancar pentru a vedea solduri, rulaje, etc. Măi să fie! ANAF nu a fost în stare să „lege” casele de marcat la propriile servere și e în stare să se conecteze la zeci de milioane de conturi bancare pentru a prelua și analiza rulajele?

M-am apucat deci să studiez izvorul de drept (OUG nr. 111/2020) al acestei știri pentru a înțelege mai bine.

Încep cu concluzia: fake news! Băncile nu au obligații suplimentare, altele decât cele existente, în ceea ce privește raportarea rulajelor, soldurilor, etc., nici la ANAF și nici la alte autorități. Asta nu înseamnă că astfel de obligații nu existau și anterior datei de 10 ianuarie!

Și acum explicația:

OUG nr. 111/2020 a modificat vara trecută (15.07.2020) Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor, precum și combaterea finanțării terorismului, în sensul implementării în legislație a unor măsuri impuse de directive UE în domeniu. Principalele modificări aduse legii se referă la stabilirea de obligații de raportare și pentru entitățile care furnizează servicii de fiducie, emitere de monedă electronică, dar și pentru furnizorii de portofele digitale pentru deținerea, stocarea și tranzacționarea de monedă virtuală și obligații suplimentare pentru entitățile raportoare în ceea ce privește stabilirea și raportarea beneficiarilor reali în numele sau în interesul căruia se realizează o tranzacție sau o operațiune. Deci nimic deosebit, OUG 111/2020 practic actualizează prevederile Legii pentru a acoperi domenii de risc neacoperite anterior.

În plus, OUG 111/2020 a adus câteva modificări și Codului de procedură fiscală, modificări care, cel mai probabil, au generat această discuție. Este vorba de modificările aduse art. 61 din Codul de procedură fiscală, prevederi care deja stabileau în sarcina instituțiilor de credit (bănci, în special) obligații de raportare către ANAF, obligații care fie erau la cererea expresă a ANAF (rulaje, solduri) sau raportări automate, zilnic (titulari de conturi).

Pentru a înțelege ce s-a modificat, să analizăm textul anterior și pe cel modificat al alin. (1) din art. 61:

Text anterior: „(1) Instituţiile de credit au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal central, să comunice, pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum şi informaţiile şi documentele privind operaţiunile derulate prin respectivele conturi.”

Text modificat: „(1) Instituţiile de credit, instituţiile de plată şi instituțiile emitente de monedă electronică au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal central, să comunice, pentru fiecare titular care face subiectul solicitării, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea, precum şi informaţiile şi documentele privind operaţiunile derulate prin respectivele conturi.”

Practic, alin. (1) a fost modificat pentru a include obligația de raportare la cererea ANAF și pentru instituțiile de plată sau instituțiile care emit monedă electronică (reglementate și ele prin legislație specifică), instituțiile de credit (bănci) având deja această obligație. Deci, nicio schimbare în ceea ce privește obligațiile de raportare ale băncilor!

Trebuie spus aici și că ANAF nu poate solicita aceste informații decât în scopul activităților specifice (în principal inspecția fiscală), informațiile sunt supuse secretului fiscal în conformitate cu prevederile art. 11 și, în plus, alin. (4) al art. 61, așa cum a fost modificat, menține derogarea existentă anterior la alin. (3) al art. 61 de la obligația stabilită la alin (3) din art. 11 al Codului de procedură fiscală de a furniza informații către alte autorități publice din România (inclusiv judiciare) sau către autorități fiscale din alte țări.

Să vedem și ce modificări sunt aduse la alin. 2 din art. 61 al Codului de procedură fiscală:

Text anterior: „(2) Instituţiile de credit sunt obligate să comunice organului fiscal central, zilnic, următoarele informaţii: 

a) lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi, precum şi datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnătură pentru conturile deschise la acestea;

b) lista persoanelor care închiriază casete de valori, precum şi încetarea contractului de închiriere.”

Text modificat: „(2) Instituţiile de credit, instituţiile de plată şi instituţiile emitente de monedă electronică sunt obligate să comunice organului fiscal central, zilnic, următoarele informaţii: 

a) lista titularilor persoane fizice, juridice sau altor entităţi fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi bancare sau de plăţi, persoanelor care deţin dreptul de semnătură pentru conturile deschise la acestea, persoanelor care pretind că acţionează în numele clientului, beneficiarilor reali ai titularilor de cont, împreună cu datele de identificare prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, sau cu numerele unice de identificare atribuite fiecărei persoane/entităţi, după caz, precum şi cu informaţiile privind numărul IBAN şi data deschiderii şi închiderii pentru fiecare cont în parte; 

b) lista persoanelor care au închiriat casete de valori, însoţite de datele de identificare prevăzute la art. 15 alin. (1) din Legea nr. 129/2019, cu modificările şi completările ulterioare, sau de numerele unice de identificare atribuite fiecărei persoane/entităţi, după caz, împreună cu datele referitoare la încetarea contractelor de închiriere.”

Vedem că și în acest caz vorbim de o obligație deja existentă în sarcina instituțiilor de credit, și anume aceea de a raporta zilnic informațiile cu privire la beneficiarii conturilor deschise pentru clienții lor, obligație care acum a fost extinsă și pentru instituțiile de plată, instituțiile emitente de monedă electronică, în „oglindă” cu modificările la legislația privind combaterea spălării banilor. În plus, au fost introduse obligații suplimentare în ceea ce privește beneficiarii reali ai conturilor.

Avem motive să ne îngrijorăm? Doar în măsura în care astfel de motive existau și anterior datei de 10 ianuarie. Nu am cunoștință ca ANAF să fi folosit în mod abuziv prerogativele date de art. 61 și, până la proba contrarie, nu văd de ce am fi îngrijorați de noile prerogative.

Din punctul meu de vedere, cu mai multă îngrijorare ar trebui privită legislația privind combaterea spălării banilor și finanțării terorismului (Legea 129/2019, cu modificările ei ulterioare), legislație care implică costuri de conformare semnificative pentru imensa majoritate a companiilor sau pentru profesii libere, costuri nu întotdeauna justificate, din păcate…

Trebuie să înțelegem cu toții că acesta este trendul pe care a evoluat legislația în mai toate statele lumii, după atentatele din 11 septembrie 2001. Din acel moment, noțiuni precum „secret bancar”, „secret fiscal” au ajuns pe cale dispariție. O fi bine, o fi rău? Probabil că e și bine, e și rău, așa cum este și cu măsurile luate împotriva răspândirii coronavirusului. Depinde de unde privești…