Două victorii esențiale pentru Grupul de la Visegrad

Două runde de alegeri au avut loc – în Polonia și în Ungaria – pe 13 octombrie, ambele consfințind victoria suveraniștilor conservatori în fața „progresiștilor” neo-marxiști și consolidând viziunile Grupului V4 în cadrul Uniunii Europene.

PiS (Lege și Justiție), cel mai bun scor obținut de vreun partid în utimele trei decenii

Peste 61 la sută din electoratul polonez s-a prezentat la urne, aducând victoria Partidului Lege și Justiție (PiS), care a reușit să strângă 44,6% din voturi (37,6% în urmă cu 4 ani). Partidele plasate pe centru și stînga, opoziția, au reușit să obțină 26,7% – Coaliția Civică și 12,3% – Alianța Stângii.

Susținătorii PiS au declarat după închiderea urnelor că rezultatul a confirmat determinarea partidului de a distribui beneficiile economiei în plină expansiune și către cetățenii săraci, apărând în același timp valorile tradiționale catolice, eliminând ceea ce politică occidentală vede drept corectitudine politică și căutând să se asigure că Polonia își atinge prestanța în arena internațională.

PIB-ul polonez a crescut cu 5,1% în 2018, fiind a treia cea mai rapidă creștere economică din Uniunea Europeană. De la venirea la putere în 2015, conservatorii polonezi au introdus beneficii financiare pentru familiile cu mai mulți copii, au crescut salariul minim și au promis încasări suplimentare pentru pensionari, asigurând în același timp venituri suplimentare la buget printr-o frânare a fraudării TVA. În prezent, partidul se gândește la dublarea veniturilor populației.

Opoziția (Platforma Civică) nu privește cu ochi buni performanțele economice ale țării (Polonia a ajuns a 18-a economie mondială!) și continuă să insiste pe așa-zisul conflict cu Bruxelles-ul pe tema „independenței Justiției”. Cu alte cuvinte, făcând ceea ce fac liberalii și USR-ul în România.

Nu este vreo coincidență nici faptul că doar cu patru zile înaintea de alegerilor generale, Comisia Juncker a anunțat că vrea să ducă Polonia din nou la Curtea Europeană de Justiție pentru reformele sale judiciare.

Anul trecut, problema a fost vârsta de pensionare a judecătorilor aflați la Curtea Supremă și care a fost redusă de la 70 la 65 de ani. De data aceasta, este vorba despre Camera de disciplină de pe lângă Curtea Supremă din Polonia, care a fost instituită cu scopul de a pedepsi judecători corupți, lipsiți de scrupule sau incompetenți.

Din nou, problema este similară cu cea din România, unde răspunderea magistraților rămâne o poveste, iar desființarea Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie este promisiune electorală a lui Klaus Iohannis și a susținătorilor săi liberali și useriști!

Jarosław Kaczyński, liderul PiS, a declarat că „Polonia nu va ceda Bruxelles-ului în privința reformelor din Justiție. Polonia va decide ce este mai bine pentru Polonia. Poate într-o zi, Bruxelles își va da seama cum funcționează lucrurile în Europa Centrală”.

Fidesz, marele câștigător al alegerilor locale din Ungaria

Fidesz, partidul lui Viktor Orban a repurtat o nouă victorie în Ungaria, câștigând conducerea tuturor structurilor județene, majoritatea primăriilor, dar pierzând capitala în favoarea așa-zisului ecologist Karácsony Gergely.

La nivel național, Fidesz a obținut o victorie incontestabilă: partidul își păstrează majoritatea copleșitoare în consiliile județene și păstrează majoritatea orașelor reședință de județ, adică principalele orașe ale țării: 13 din 23 (20 din 23 în 2014).

Ca și în Polonia, opoziția dintre mediul rural sau micul oraș și capitală arată separația netă dintre ceea ce înseamnă „progresist”, neo-marxist, liberal sau globalist vs. iliberal, conservator sau suveranist. Departe de susținerile propagandei neo-marxiste, această diferență nu vine din faptul că locuitorii din orașele mai mici ar fi reduși mintal sau rupți de realitate, ci arată numai faptul că sunt mai puțin expuși manipulărilor toxice și a mijloacelor de influențare din metropolă.

În plus, pierderea Budapestei ar trebui să îi alarmeze pe liderii Fidesz, care ar trebui să înțeleagă că nu se poate juca la infinit nici cartea imigrației ilegale și nici cea a creșterii economice. În primul rând pentru că valurile de migranți nu au lovit Budapesta și apoi pentru că nici o creștere (cu atât mai puțin economică) nu este infinită.

La fel de dureros ar fi și faptul că generațiile mai tinere nu au amintiri legate de perioadele în care se trăia destul de greu în Ungaria, bunăstarea fiind pentru toți aceștia un dat și nu ceva obținut cu greu de cei aflați la putere.

Așișderea, schimbarea de ton, reinventarea Fidesz, este cerută și de modificarea în sine a populației în orașele mari, acolo unde corporațiile își fac simțită prezența. Dacă Fidesz dorește să mai rămână la putere, va trebui să găsească și mijloace pentru a contracara spălarea creierelor de către corporații, cu atât mai pregnantă cu cât și numărul rezidenților străini va deveni tot mai pregnantă, iar aceștia sosesc, cel mai adesea, gata îmbibați de ideologii stângiste și amplifică „zgomotul” neo-marxist.

Deocamdată, la Budapesta au votat cca 140.000 de expați. Tot atâtea trompete ale opoziției, care susțin că nu există libertatea cuvântului în Ungaria (în condițiile în care presa pro-guvernamentală nu egalează nici de departe gurile de tun ale „progresiștilor”) ori că Viktor Orban este antisemit din cauză că universității lui Soros i s-a cerut să se alinieze prevederilor legale.

„Să ne luăm Budapesta înapoi”

Pentru cei care în ultimii ani nu au fost plecați de pe planetă, similaritatea frapantă între lozincile și demersurile stângii din diferitele țări este cât se poate de evidentă. În campania pentru capitala Ungariei, unii i-au numit de-a dreptul comuniști pe adversarii Fidesz!

Lăsând la o parte „luarea înapoi” ba a țării, ba a capitalei etc. sau „eliberarea Budapestei”, avem nelipsitul spectacol „progresist”de lumini proiectate pe clădiri, acuzațiile de corupție, haos și faliment, injuriile, ridiculizarea adversarului, mobilizare împotriva „dușmanului”, disemninarea de intoxicări și informații false pe social media, cooptarea unor artiști pentru a răspândi ideile stângiste etc.

Nu a lipsit nimic din toate acestea în campania pentru locale din Ungaria, în cele din urmă, Budapesta și alte 7 orașe din țară fiind câștigate de opoziție, pe baza lozincilor „Ungariei fără Fidesz”, cum și la noi tocmai a apărut „România fără PSD”.

În ultimul deceniu, Budapesta a cunoscut o dezvoltare aproape fără precedent, o bună parte grație turismului. Cu toate acestea, opoziția susține că Budapesta ar fi în faliment și în haos! Din nou, putem compara cu ce se întâmplă acum și în România!

Karácsony Gergely a fost până în prezent primarul districtului 14 al Budapestei și nu s-ar putea spune că activitatea lui ar fi uimit pe cineva. Dimpotrivă, dincolo de relativ modestele performanțe, nu au lipsit acuzele privind legăturile cu mafia parcărilor.

Un rol semnificativ în câștigarea primăriei Budapestei ar putea reveni și legăturilor directe cu neo-marxiștii din structurile europene. Înainte de alegeri, Karácsony Gergely a apărut alături de Frans Timmermans, vrând să demonstreze maghiarilor că „Europa” care-l respinge pe liderul Fidesz este alături de candidatul stângii.

Europarlamentarul Fidesz, Tamas Deutsch, a declarat ulterior că întâlnirea dintre Frans Timmermans, „șeful forțelor de stânga pro-migrație” și Karacsony Gergely a servit pentru pregătirea unui acord pro-migrație care ar pregăti mutarea a mii de migranți la Budapesta.

În calitate de „ecologist”, Karácsony Gergely a apărut și ca un vârf de lance pentru stoparea efectelor schimbărilor climatice, ridiculizându-l și pe Donald Trump, un aprig oponent al globaliștilor și el.

E dificil de crezut că locuitorii Budapestei, un oraș mai verde decât multe alte orașe europene, cu spații relativ bine îngrijite, cu o salubritate mult peste cea din Paris, Roma, București etc. ar fi resimțit nevoia unei administrații mai preocupate de ecologie și de mediu. Deci, în mod evident, bătălia s-a dat între suveraniștii pro-Orban și neo-marxiștii pro-Timmermans, dacă tot l-a adus Karácsony Gergely în discuție…

Urbanul adoră suburbanul

Miștocărelile și glumițele suburbane cu care se îndoapă o parte a populației când asistă gură-cască la bătălia politică, nu sunt însă în măsură să asigure vreo administrație performantă.

Dacă până în prezent primăria Budapestei a mers mână în mână cu partidul de guvernământ, de acum drumurile se despart. Chiar dacă Viktor Orban a promis că va conlucra cu noul primar, tot nu există nici o garanție că dorința ar fi și reciprocă.

Secretul victoriilor neo-marxiste nu rezidă în programe coerente, ci într-o nesfârșită hărțuială și bălăcărire a adversarilor politici, strategie care, pe termen lung, pare să dea rezultatele scontate. Karácsony Gergely se află acum în inedita situație în care ar trebui să conlucreze cu Orban, pe care l-a bălăcărit în toată campania!

Ca situația să fie și mai ciudată, ar trebui să asistăm acum la așa-zisa „eliberare a Budapestei” de forțele Fidesz. De altminteri, divizările acestea pe grupuri și hărțuirea unora este ceea ce am văzut începând cu venirea la putere a lui Traian Băsescu.

Tot primar al unei capitale, nici Băsescu nu a fost în stare să producă altceva decât culpabilizarea consilierilor. Spre deosebire de el, Karácsony Gergely a asmuțit o parte a populației Budapestei, anume pe cei sosiți mai recent în oraș, împotriva celor născuți la Budapesta. Chipurile, pentru că fostul primar ar fi afirmat despre el că nu este budapestan.

Este de văzut cum anume se va descurca acum noul primar în fruntea unei presupuse armate de „vinituri”, aproximativ egală ca și număr cu populația „băștinașă”.

Viktor Orban: Unitate între statele europene estice și vestice

Sylvie Goulard, propunerea de comisar european din partea Franței a fost respinsă de Parlamentul European, cu un număr covârșitor de voturi. Au existat voci care au speculat faptul că respingerea nu s-ar datora acuzațiilor de corupție din jurul nominalizatei, ci ar fi o „atenționare” din partea Germaniei adresată președintelui Macron.

În ultimele luni, însă, de fiecare dată când Emmanuel Macron are probleme cu Germania, apelează la Grupul de la Visegrad. În mod evident, intențiile lui Macron nu pot fi considerate oneste în legătură cu V4, fiind de notorietate dorința președintelui francez de a sparge unitatea grupului.

În schimb, orice apropiere a Franței de Polonia sau de Ungaria, ar putea însemna probleme pentru Germania, iar Macron nu se sfiește să transmită astfel de mesaje.

De data aceasta, Macron s-a întâlnit doar cu Viktor Orban. Președintele a declarat după întâlnire că „este esențial să existe o Comisie Europeană puternică, capabilă să prezinte planuri ambițioase”, și că „va continua să conlucreze cu premierul Orban și cu Grupul Visegrad”.

În schimb, premierul Ungariei, Viktor Orban, dincolo de aprecierile pentru „revenirea la dezbateri intelectuale privind viitorul Europei”, a cerut unitate și cooperare între statele estice și vestice ale Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, renunțarea la ideea unei Europe cu două viteze, pe criteriul apartenenței la zona euro. Chestiunea este oricum dificilă din cauza Slovaciei care a adoptat deja moneda europeană, spre deosebire de restul țărilor din Grupul Visegrad.

Numai că, Europa cu două viteze este unul dintre elementele centrale ale programului politic al președintelui Macron. Ideea ar fi ca zona euro să aibă un parlament separat, un ministru de finanțe separat și un buget separat. Evident, acordul și mai ales banii Germaniei ar fi chestiuni esențiale pentru acest plan.

Între timp, și Germania pare să fie tot mai interesată de relația ei cu Ungaria! Nu doar la nivelul alianței Fidesz cu Uniunea Creștin-Socială (CSU) din Bavaria, dar și din cadrul PPE. Tonurile acute din urmă cu câteva luni par mult mai estompate în prezent. Iar victoriile repurtate de PiS și de Fidesz sunt semne clare că suveranismul și naționalismul nu pleacă nicăieri din Europa și că Germania va trebui să facă față situației. La fel, că Grupul de la Visegrad stă ferm pe picioare și nu este vulnerabil în fața atacurilor neo-marxiste.

Iar partea esențială ar fi că cele patru state din Grupul de la Visegrad nu renunță la lupta privind eliminarea diferențelor dintre țările vestice și estice ale uniunii.