Drumul de la Elisabeta a II-a la Regina Maria

Prima actriță din ţara noastră care a interpretat rolul Reginei Maria într-un film, interviu exclusiv în Q Magazine.

• Mediocritatea în era AI. De ce doar profesioniștii adaptabili vor supraviețui transformǎrii digitale
• MApN: O dronă rusească s-a prăbușit în Galați
• Rolls-Royce SMR și CEZ deschid un nou capitol în energia nuclearǎ a Cehiei
• Nazare a anunțat desființarea unui număr important de sedii ale ANAF
• Tuneluri Hezbollah ascunse sub un magazin de haine

Cine este Roxana Lupu?

Sunt un om simplu, curios, perseverent și, uneori, plin de contradicții. Cred în bucurie, curaj, reziliență și echilibru.

Cine sunt oamenii care v-au influențat de-a lungul timpului?

Au fost câțiva oameni care m-au format și m-au ghidat: în primul rând, părinții; apoi bunica mea maternă, care mi-a inspirat dragostea pentru umor, curiozitatea, bucuria povestirii; învățătoarea mea, doamna Iordache, care mă aștepta să vin la ore la 7:30 dimineața, pentru că mă trezeam mai greu și întârziam, deoarece eram cea mai mică din clasă; profesoara mea de engleză, din generală, care se îmbrăca în cele mai colorate haine și mă încuraja să pășesc în universul magic și plin de posibilități al limbii engleze; profesorul meu de sociologie din liceu, domnul Ene, care m-a încurajat să-mi urmez chemarea și mi-a oferit încredere în mine; prietena mea de-o viață, Mirela, care îmi este și mi-a fost alături de când am putut să vorbesc.

Pot spune că sunt suma oamenilor care eu investit în mine. Ei au crezut în mine, dincolo de circumstanțele nefavorabile, în care, probabil, mă aflam la un moment dat. Apoi, sunt inspirațiile mele morale: Petre Țuțea, Mircea Vulcănescu, Marin Preda.

 Ce amintiri vă leagă de Focșani?

Toată formarea mea umană de bază este acolo – copilăria, adolescența, descoperirea lumii, speranțele, bucuria creșterii și dezvoltării într-o comunitate mică dar primitoare.

Ce vă pasionează?

Pasiunile mele sunt călătoriile. Plec ori de câte ori am timp, în weekend, în cursul săptămânii, când pot.

Consider că atunci când viața noastră intră într-o monotonie ucigătoare de creativitate, e bine să ne punem ghiozdanul în spate și să pornim la drum.

Ce prețuiți cel mai mult în această lume?

Ca sentiment: loialitatea. Ca oameni: familia mea.

Ce dezamăgiri și revelații ați avut?

Încerc să stau deoparte de unele dezamăgiri și, în genere, să-mi țin spiritul sus.

Revelațiile cred că vin treptat, de-a lungul vieții, în doze mici, și nu este un proces în care rămâi blocat de marea realizare pe care ai avut-o.

Cred că cea mai mare revelație este faptul că avem un timp limitat pe pământ, că suntem muritori, suntem mici în problemele și dramele noastre și ar fi bine să fructificăm timpul și oportunitățile. Am și regrete, ca orice om, dar sunt bune pentru că mă fac mai atentă la prezent și mai recunoscătoare.

Roxana Lupu s-a născut la București, a copilărit la Focşani şi a intrat la Facultatea de Sociologie de la Cluj, înainte de a merge la UNATC, în Capitală. La Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, Facultatea de Teatru, a făcut licența, masteratul și doctoratul în Pedagogie Teatrală.

La scurt timp, după finalizarea studiilor, actrița s-a stabilit în Marea Britanie, acolo unde i-a cucerit pe englezi, interpretând mai multe roluri, între care prințesa Tatiana Romanov în „Royal Murder Mysteries”, Ana în „BU21”, regina Elisabeta a II-a în seriile documentare BBC „Inside Buckingham Palace”, „Inside Windsor Castle” și prințesa Margareta în „Private Lives of Monarch”.

În 8 noiembrie 2019 a fost lansat filmul „Maria, Regina României”, în care Roxana Lupu interpretează rolul principal.

BINECUVÂNTAREA NOASTRĂ CA ȚARĂ

Pregătirea este compusă din documentare și iar documentare!

Cum au fost începuturile în actorie? 

Pline de contradicții, frustrări, anxietăți. Aceste sentimente încă mă urmăresc după ce termin de lucrat la un proiect și mă confrunt cu incertitudinea viitorului, dar și cu certitudinea că meseria aceasta este un maraton nu un sprint. Când privesc înapoi, văd multă perseverență.

Care a fost momentul-cheie, pe care îl considerați începutul carierei dvs. de actriță?                                    

Cred că admiterea la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (UNATC). De atunci mi-am asumat drumul acesta, chiar dacă inconștient și timid, dar semințele erau acolo și m-au ținut pe acest drum inegal și vulnerabil de-a lungul timpului.

„Maria, Regina României” (în engleză „Queen Marie of Romania”) este un film istoric românesc, regizat de Alexis Sweet Cahill. Scenariul este scris de Maria-Denise Teodoru, Brigitte Drodtloff, Ioana Manea și Alexis Cahill. În rolurile principale joacă actorii: Roxana Lupu (Regina Maria), Iulia Verdeș (Elena Chrissoveloni), Daniel Plier (Ferdinand I al României), Adrian Titieni (Ionel Brătianu), Anghel Damian (Prințul Carol al II-lea) și Șerban Pavlu (Ernest Ballif).

Cât de mare este această responsabilitate de a fi „prima actriță din România care a jucat-o pe Regina Maria într-un film”?

Nu știu, nu m-am gândit la definițiile date atunci când am lucrat la acest rol. Eu sunt un actor care am jucat și alte roluri, mai simple, cu mai puțină rezonanță, dar cu tot atât de mare responsabilitate. De aceea, am luat experiența cât mai simplu cu putință.

Am lucrat și m-am axat pe ceea ce pot controla, nu am cum să domin percepția oamenilor și nici reacția lor. M-am detașat de implicațiile exterioare și m-am axat pe munca mea, care mi-a adus echilibru și liniște. Restul sunt detalii…

Ce a însemnat acest rol pentru dvs. și care a fost momentul cel mai fericit pe care l-ați trăit, jucându-l?

Tot rolul a fost o bucurie, care a venit în urma unei responsabilități asumate. Am trăit, practic, istoria pe viu! Eu nu prea am fost pasionată de istoria noastră, din necunoștință de cauză. Să poți să fii acolo, să trăiești pe viu momente definitorii ale culturii și poporului român este ceva ce nu ți se întâmplă de multe ori în viață, iar eu sunt conștientă de acest aspect.

Spuneați într-un alt interviu că ați citit despre toate personajele, aveați chiar fișe cu Woodrow Wilson, Clemenceau, Lloyd George, Mae, George al V-lea. Povestiți-ne despre pregătirea pentru acest rol.

Pregătirea este compusă din documentare și iar documentare! Eu așa funcționez, am nevoie de contextul perioadei, de cine au fost oamenii din acele timpuri, cine face parte din elite, reperele culturale, sociale. Apoi după această documentare, mă aplec asupra textului, învăț, îmi asum cuvintele, experiențele din scenariu.

Au existat și momente în care a fost dificil? V-a fost frică?

Da, dar, în genere, plec cu o doză de anxietate în munca la un personaj, care mă provoacă, mă face să simt că sunt vie și mă impulsionează, dacă o iau ca aliată.

Ce reprezintă Regina Maria pentru poporul român? Şi pentru dvs.?

Imaginea Reginei a fost destul de mânjită în perioada comunistă, când știm cum a fost portretizată. În general, o femeie puternică sperie, fie ea soție, mamă, regină sau filantroapă.

Regina Maria a intimidat la timpul ei și intimidează și acum prin măreția personalității. În timp, oamenii au înțeles ce rol important a avut ea în înfăptuirea Unirii şi acea percepție greșită a dispărut.

Eu am încercat să mă apropii de ea ca om, să o înțeleg, dincolo de ranguri, și am descoperit un om perseverent, curajos, cu o mare încredere în ea și, mai ales, în țara noastră.

A fost o personalitate unică! Astfel de oameni apar o dată la 100 de ani. Binecuvântarea noastră ca țară a fost că a reușit „să poposească” pe aici. Probabil că am să tot învăț de la Regină de-a lungul timpului. Va fi o parte din mine, cum sunt toate personajele pe care le-am jucat… Rămân cu o lecție, cu o revelație și cu o speranță.

ROMÂNII SUNT REZILIENȚI

Protestăm la cea mai mică abatere, când sunt unii și tăcem asurzitor când vin alții…

Sunteți un cetățean implicat, ați participat vreodată la mitinguri? Știu că în perioada protestelor organizate în perioada 2015-2018 împotriva Guvernelor conduse de PSD au ieșit și mulți actori în stradă, nemulțumiți de modificarea „Legilor Justiției”, de exemplu.

Da, consider că dacă poți ajuta cu ceva, trebuie să contribui, din punct de vedere al implicării sociale. În timpul protestelor eram la Londra, cu audiții și proiecte.

Actorii sunt cetățeni și au tot dreptul să protesteze, dar este important să și analizeze foarte bine problema. Să nu se creeze o situație cu sens unic, în care protestăm la cea mai mică abatere, când sunt unii și tăcem asurzitor când vin alții.

Cum vedeți situația culturii românești, în contextul actual al pandemiei globale?

Românii sunt destul de rezilienți și au găsit soluții și în situații mai grele. Vor găsi și acum. Este o situație dură și diversitatea artistică, cu siguranță, nu va mai fi atât de amplă.

Artistul însă e un spirit creativ și acum i se oferă șansa să își canalizeze creativitatea în a găsi modalități de a merge mai departe.

Cu toate acestea, asta nu înseamnă că ceea ce se întâmplă și slaba susținere a instituțiilor competente nu este deprimantă…

Ca om care s-a aflat „în pielea” Reginei Maria, „alături” de personalități precum Brătianu, Wilson, Clemenceau, George al V-lea, uitându-vă la politica românească, cum percepeți „evoluția” clasei politice?

Din rău în mai rău. De fapt, în politică intră un anumit tip de persoane și mai ales la nivelurile înalte sunt indivizi care nu au legătură cu poporul pe care îl reprezintă. Așa este și în Anglia, așa e și în România.

Există două Românii cum sunt două Anglii: una a politicienilor și una a oamenilor simpli, care își duc traiul cu decență și, uneori, cu disperare. Nu trebuie subestimată însă puterea oamenilor simpli.

Cum v-a influențat statutul de actriță care a jucat rolul Reginei Maria?

Sunt un actor care mai are mult de lucrat, care este mulțumitor de fiecare experiență și care pleacă de la zero la fiecare rol. Revin la mine și de acolo încerc, să plec în căutarea altor teritorii neexplorate în munca mea actoricească.

Nu sunt sub nicio formă vedetă.

Vă considerați vedetă?

Sunt persoane fără niciun fel de calificare, niciun fel de merit care sunt vedete, dacă este să ne luăm după numărul de „urmăritori” pe social media. Nu știu neapărat ce mai înseamnă vedetă. În ziua de azi, mai nimic, după mine. Nu mă consider sub nicio formă vedetă.

Sunteți destul de activă pe rețelele de socializare. Cum apreciați evoluția social media?

Încerc să mențin un echilibru între mediul online și viața mea offline. Nu sunt foarte activă, dacă ar fi să comparăm cu alte actrițe din generația mea. Eu sunt de modă veche. Consider că munca mea, în timp, îmi va aduce „fani”, oameni care mă apreciază cu adevărat.

Există și opțiunea de a cumpără „urmăritori”, de a deveni vizibil pe rețelele de socializare în mod artificial, dar aceasta poate crea, inclusiv prin multele filtre care modifică pozele, sindromul de „body Dysphoria”. Aplicând obsesiv aceste filtre, se schimbă percepția asupra propriului corp. Se întâmplă mai ales la adolescenți, se creează o cultură a minciunii în care nu mai vor să iasă din mediul virtual și să înfrunte realitatea, vie și fără filtre. E folositor mediul online, dar trebuie utilizat cu mare și foarte mare atenție.

Apropo de offline, în cazul unei „autoizolări” pe o insulă, care sunt cele trei filme pe care le-ați lua cu dvs?

„Cântând în ploaie” (Singin’ in the Rain), „Împușcături pe Broadway” (Bullets over Broadway) și „Moromeții” (primul) de Stere Gulea.

Când veţi ajunge în faţa lui Dumnezeu ce îi veţi spune?  

Ce bine că Exişti!