Educaţia în era „pepsiglas”

Guvernul te consideră în „situație de avarie”, doar dacă ești elev „mai sărac”, nu „sărac”.

• Ce au simțit politicienii la sfințirea picturii Catedralei Mântuirii Neamului
• The Cathedral of National Salvation: God’s Triumph, the Greatness of the Romanian People and the Legacy of Patriarch Daniel
• Catedrala Mântuirii Neamului: Triumful lui Dumnezeu, Măreția Poporului Român, ctitoria Patriarhului Daniel
• Pentru prima dată, o femeie este condamnată la închisoare pe viață în Franța. Imigrantă alegeriană, a violat și ucis o fetiță de 12 ani
• Un celebru milionar avertizează: „Cred că dezvoltăm o nouă specie de bărbați asociali, asexuali, care se confruntă cu un inamic aproape insurmontabil- tehnologia divinizată” Ce sfaturi dă pentru salvarea tinerilor

DESCENTRALIZAREA

Toamna aceasta se numără: măştile de la guvern, date „în stocuri minimale” doar pentru copiii din medii defavorizate; inegalităţile privind accesul la educaţie şi la resurse pentru „şcoala online”; calificativele de la Educaţie plastică, Muzică, Religie, Sport – discipline bazate pe „predispoziţii native, aptitudini, înclinaţii”; scrisorile dintre Ministerul Educaţiei şi Patriarhie; băncuţele din „pepsiglas”.

În Franța, școlile primare și gimnaziale s-au deschis înaintea unităților din industria HoReCa. Un gest prin care înțelegi că #Franțaeducată există, și #Româniaeducată nu. În fiecare clasă există un număr nu mai mare de 15 educabili, iar copiii cu vârste de peste 11 ani sunt obligați să poarte mască.

În Germania, clasele sunt împărțite în două: jumătate din elevi în clasă, jumătate acasă. Rocada se face a doua zi, cursurile nedepășind 4 ore.

Danemarca a redeschis unitățile de învățământ din aprilie, reducând distanța fizică de la 2 metri la 1 metru încă din 7 mai. Intrarea în școală se face prin culoare diferite, în funcție de dispunerea clasei.

Spania a enunțat „noua normalitate” din sistemul educațional: decizia de începere a școlii aparține fiecărui district și fiecărei unități de învățământ. Toți educabilii cu vârste de peste 6 ani poartă mască, distanța fizică între bănci e de 1.5 metri și elevii de peste 10 ani vor avea clasele dotate cu așa-numitele „protective bubbles”, pe care și UK le-a adoptat.

În România singura bulă protectivă e scutul politic. Ministrul Educației consideră că descentralizarea e măsura cea mai bună pentru aplicarea unuia dintre cele trei scenarii posibile asumate pentru reînceperea școlii: scenariul 1 – educabilii se întorc integral în clase; scenariul 2 – se aplică un model de tip „blended activity” (activități mixte), prin care jumătate dintre elevi urmează școala online și jumătate în clase; scenariul 3 – în funcție de situația epidemiologică, se face școală online.

Problema e că aceste trei scenarii nu sunt inovații și nici rezultatele unor documente care să sintetizeze eforturi susținute pentru conceperea unor politici educaționale în vederea determinării formelor de activitate școlară în contextul pandemiei. Sunt scenarii de bun-simț, dictate de logica minimală. Or, educabilii, profesorii și părinții nu au nevoie să li se spună care sunt, din punct de vedere logic, lumile posibile pentru începutul anului școlar.

Gândim și singuri. Trebuie să ni se spună concret cu ce resurse facem față fiecărui scenariu și cine e responsabil pentru deciziile privind trecerea de la un scenariu la altul.

Avem nevoie de răspunsuri la întrebări precum: cine asigură resursele materiale pentru scenariile 2 și 3? Care sunt recomandările Ministerului Educației pentru metodele pedagogice privind procesul de predare-învățare-evaluare, pentru educația online? Sunt suficiente achizițiile de până acum, prin proiectul desfăşurat în parteneriat cu Banca Mondială, adică 74.000 de laptopuri pentru 1.163 de licee, ca toţi elevii acestei ţări să aibă parte de acces egal la educaţia online?

Adevărul este că în toată #Româniaeducată nu am găsit un document de politici educaționale privind un studiu al Ministerului cu privire la efectele fiecărui scenariu, analiza de resurse implicate pentru fiecare dintre acestea, respectiv o estimare a costurilor.

Până acum, debirocratizarea este refugiul oricărui simulacru de politici educaționale. Când vrei să pari o administrație lipsită de obsesia controlului, când vrei să arunci o briză de democrație peste un sistem paralizat de atâtea intenții reformiste și nicio continuitate a schimbării, când vrei să pară că ești un ministru popular, care etalează o mare încredere în „oamenii din teritoriu”, folosești cuvântul magic – descentralizare.

Din prea multă modernitate şi suficient progresism, delegi şi descentralizezi până te speli pe mâini, igienic, de orice responsabilitate.

SEPTEMBRIE PANDEMIC: „DREPTATE PRINTRE ELEVI”?

În fiecare început de septembrie, obișnuiam să vedem părinții alergând prin magazine și librării. Era toamna rechizitelor, a micilor investiții pentru marile idealuri. Acum, totul s-a schimbat. Părinții care dispun de resurse cumpără căști, microfoane, tablete, pentru că „nu se știe cum se va face școală”.

Nimeni nu a pus problema manualelor în ultimul timp. Aș vrea să văd reprezentanții administrației Ministerului Educației participând la un ritual pe cât de simplu, pe atât de trist: distribuirea manualelor la început de an școlar. Atunci, se întâmplă ceva ce #Româniaeducată nu pare să cunoască în paginile programului de reformă liberală, prezidenţială… Cine mai ştie ce e de fapt?!

E momentul în care dirigintele face pachetele de cărți pentru fiecare copil, amestecând manuale foarte vechi și manuale foarte noi, în funcție de resursele școlii. Nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată să auziți profesori spunând: „Am amestecat manualele, ca fiecare dintre ei să aibă măcar două manuale noi dintr-un pachet de 16. E felul meu de a face dreptate printre ei”.

Așa se face dreptate printre elevi în România educată: te îngrijești ca fiecare să aibă măcar unul-două manuale cu un parfum de carte nouă în ghiozdanele pentru care, incontestabil, copiii noștri sunt niște eroi. Nu înțeleg cum reușesc să care în spinare kilograme de cărţi şi culegeri, cantitate convertită cu greu în calitate, dacă e să analizezi rezultatele testelor PISA.

Şi-acum, pe timp de pandemie, cum asigurăm un protocol igienic pentru distribuția manualelor, şi aşa vechi, cum ne asigurăm că toţi copiii unei clase au, în cazul scenariului 2, toate resursele la îndemână pentru şcoala online, cum știm că scenariul 3 va fi unul în care se face „şcoală pe bune”?

Avem, apropo de educaţia online, manuale digitale pentru copiii noştri? Trebuie să recunoaşteţi că, dacă în anii trecuţi era o acerbă competiție printre editurile care publică manuale, anul acesta nimeni nu a mai auzit nimic de celebra cursă a înarmărilor cu manuale. E o speţă cel puţin interesantă. Dar să vedem totuşi ce ne oferă #Româniaeducată?

O PROBLEMĂ DE IMAGINE: MINISTRU DE SECTOR

Dacă e ceva ce nu poate fi reproșat în această perioadă guvernării liberale, acela este efortul Ministrului Sănătății, Nelu Tătaru, de a fi prezent în vizite de lucru, în teritoriu. Nu l-am văzut stând comod la un pupitru şi dând declarații. Sunt sigură că multe dintre declarațiile sale controversate – că valul de pandemie are „două cocoașe”, că azi masca e bună, mâine nu mai e – trebuie puse şi pe seama efortului şi a oboselii. Argumentul aici este însă altul: e un ministru prezent în teritoriu și, evident, în urma acestui fapt, are un capital de credibilitate.

Urmăresc atent pagina dnei Ministru al Educației, Monica Anisie. Îmi doream să văd un ministru implicat, care apare la TV, ca să ne liniștească, să ne vorbească despre bunele condiții ale începutului de an școlar, numai după ce a văzut cu ochii dumneaei cum stau lucrurile în teritoriu. Ultima dată când am văzut-o într-o vizită de lucru era când a dat ușa unei clase de perete, întrerupând ora şi ridicând ministerial tonul, cu aceeași nonșalanță cu care a dat şi ușa unei toalete de școală de perete, nemulțumită că „primarii aveau posibilitatea să construiască toalete în şcoli, aveau fonduri, dar nu au făcut-o”. Mai țineți minte? E declarația dumneaei din 14 ianuarie 2020.

Ce se întâmplă? Brusc, vizitele de lucru cu care de televiziune nu mai sunt dezirabile? Brusc, descentralizarea rezolvă şi aducerea dezinfectantului în grupurile sanitare inexistente în școli?

Câte școli din mediul rural a vizitat ministrul Monica Anisie în ultimele săptămâni așa încât seara, din platoul TVR, să poată da „vestea cea bună” – școala începe în bună regulă?

Am văzut însă că a organizat dezbateri cu profesori şi cadre didactice, referitoare la scenariile de redeschidere a anului școlar. Unde? Pe un teren de sport al unei școli, acolo unde se vor da calificative, nu note. Cum? Sub forma unor dialoguri desfășurate exclusiv în sectorul 2, la filiala condusă de Monica Anisie.

Avem o problemă. Doamna profesor Anisie nu este „ministru de sector”. Sunt școli şi în alte sectoare, şi în alte orașe, şi în alte județe. Adică în țară, unde e bine să te duci ca ministru, ca să vezi cu ochii tăi dacă primarii pe care îi dojeneai cu șase luni în urmă au făcut ceva, așa încât „descentralizarea” să fie soluția magică pentru acest septembrie al începutului an școlar în timp de pandemie. Nu i-a spus nimeni că e bine să fie văzută în teritoriu, ca sfat politic. Nu i-a spus nimeni că trebuie să fie în teritoriu, ca sfat administrativ.

Monica Anisie ar trebui să ştie că ne dorim imaginea şi efortul unui ministru al tuturor, nu doar al Filialei PNL Sector 2.

Cum sună clopoțelul în România educată în această toamnă? Cu bănci dotate cu „pepsiglas”, din partea ministrului Educaţiei. Cu verdictul că „e absolut imposibil ca guvernul să asigure măşti de protecţie pentru toţi copiii şi profesorii din România”, dar că există un fond minimal din partea guvernului pentru „situaţii de avarie, să spunem, în care un copil îşi uită măscuţa, e dintr-o familie mai săracă, i s-au terminat măștile”, după cum a declarat vicepremierul Raluca Turcan.

România educată e ţara în care copiii din familii „mai sărace” produc situații de avarie. Nu ne-a dumirit nimeni nici cum stăm în cifre pentru gradele de comparație: există, deci, copii „săraci” şi „mai săraci”, dar numai cei din urmă pot conta pe o mască de la guvern?! Ce vorbește în această frază? Ideologia de dreapta? Să fie o idee de stânga adaptată convenabil dreptei sau o reacție care s-a vrut spontană şi a ieşit inumană?

Tot acum, România educată trăiește toamna patriarhului. În pandemie citisem o scrisoare adresată Patriarhiei – una plină de greşeli gramaticale, dar să nu ne pierdem în detalii – prin care ministrul Monica Anisie solicita sprijinul Bisericii Ortodoxe Române pentru dotarea elevilor din medii defavorizate cu tablete şi laptopuri. Probabil, Patriarhia nu a răspuns pe placul Ministerului, căci în scrisoarea PF Daniel către Doamna Ministru Anisie era criticată trecerea de la note la calificative în procesul de evaluare la disciplina școlară Religie, un afront adus statutului acesteia ca materie de studiu. Dumnezeu să ne apere!