Nu doar avizul CSM lipsea Legii pensiilor speciale, ci are și alte vicii de constituționalitate, însă judecătorii CCR n-au mai analizat pe fond. Magistrații cumulează doar 3% din pensiile speciale

Deși CCR a respins ca neconstituțională pe formă legea prin care s-a amputat a treia oară în 3 ani statutul magistraților, încercarea guvernanților de a propaga, subliminal, teoria că în rest legea era perfectă e o acoperire eșuată, mai ales pentru cei alfabetizați juridic. Sunt multe alte aspecte neconstituționale ale acestei legi, pentru care Ilie Bolojan promisese chiar să-și dea demisia. (Ne-am obișnuit de la Nicușor Dan, în mandatul căruia nu creștea TVA-ul, și n-a luat nimeni în serios o asemenea declarație de onoare!).

• Nadia, Steaua României
• Când ne dezvelim genunchii…
• O companie americană construiește la Cluj primul centru de date din lume cu Inteligența Artificială Cuantică
• Val de naturalizări fără precedent! Număr record de pașapoarte germane în 2025
• Putin: Nimeni nu poate spune proveniența unui aparat de zbor până când nu este efectuată o expertiză

Problema nu e doar formală

Decizia de luni, 20 octombrie, a CCR, prin care pachetul de măsuri referitor la statutul magistraților a fost modificat, atât cu privire la vârsta de pensionare, cât și cu privire la cuantumul pensiei, a fost declarat neconstituțional pentru că Guvernul a ignorat obligația de cooperare loială între puterile statului. În concret, nu s-a respectat obligația de a se solicita Consiliului Superior al Magistraturii avizul pe o formă finală și de a-l și aștepta.

Admiterea excepției sesizate de Înalta Curte de Casație și Justiție nu are legătură cu nerespectarea unui termen de 30 de zile, ci cu faptul că Guvernul a solicitat avizul CSM pe o formă intermediară a proiectului, nu pe cea finală. Or, consultarea Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să privească textul asumat în mod definitiv, altminteri rolul său constituțional de garant al independenței justiției este golit de conținut.

A spune că Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu ar fi devenit constituțională doar prin existența unui aviz CSM este o falsă concluzie.

Admiterea excepției pe acest motiv nu șterge faptul că Înalta Curte a arătat și alte vicii de neconstituționalitate, care nu au mai apucat să fie analizate pe fond.

Nu putem reduce o problemă de fond la un simplu formalism: legea nu devine validă doar pentru că se bifează un aviz.

Astfel, ce nu s-a spus încă, concret, este faptul că atâta vreme cât CCR a identificat un impediment de formă a procesului de legiferare, a declarat legea integral neconstituțională, și nu a mai intrat pe fondul prevederilor criticate de Înalta Curte.

O altă consecință este că legea nu se va reîntoarce în Parlament pentru corectare, ci va fi necesară inițierea unei noi legi de la zero.

Guvernul nu a trecut Rubiconul, pentru că nu a primit undă verde de la CCR pe textele de modificare a statutului magistraților prevăzute în lege.

Astfel, toate criticile semnalate de ICCJ prin hotărârea nr. 3/2025 a Secțiilor Unite rămân valabile și vor putea fi reiterate de instanța supremă, ceea ce, probabil, se va și întâmpla.

Criticile de neconstituționalitate ale reformei Bolojon vizează creșterea bruscă a vârstei de pensionare, iar așa-zisa etapizare este, de fapt, o chestiune inaplicabilă, pentru că tranziția propusă face ca toți magistrații care îndeplinesc condiția în 2026, să se pensioneze la 65 de ani.

Nimeni nu îmbătrânește într-un an cu 2 ani, decât în legende veterotestamentare.

Asta afectează securitatea raporturilor juridice pentru cei care, spre exemplu, ar avea condiția de 25 de ani doar în magistratură, dar ar avea vârsta de 48 de ani, fapt care ar însemna că, deși le crește vârsta anul viitor la 49 sau 50 s.a.m.d, legea prevede că le trebuie mai mult. Ca o spirală în care nimeni nu poate ajunge din urmă condițiile. O asemenea tranziție este neconstituțională de pe scaun, cum spun juriștii.

O altă problemă în modul de gândire al autorilor și susținătorilor acestei legi, este aceea a diminuării drastice a cuantumului veniturilor din pensie, iar aici practica constantă a CCR, dar și deciziile CJUE, sunt clare și neechivoce, în sensul că o scădere drastică a veniturilor este de natură să afecteze componenta independenței personale a magistraților, prin amputarea statutului. Chiar și numai acest aspect și suntem în contradicție cu garanțiile statului de drept.

O altă neconstituționalitate este aceea că se creează inechități în sistem. Spre exemplu, în cazul a două persoane care au intrat în magistratură la 28 de ani și respectiv la 23 de ani, și care împlinesc anul acesta 25 de ani profesionali, începând de anul viitor una se va putea pensiona, alta nu, deși criteriul de bază al pensiei vocaționale este îndeplinit. Este complet inechitabil între cei care au îndeplinit condițiile de pensionare anul acesta, după modificările din 2022 și 2023, și care optează să se pensioneze anul viitor, și cei care îndeplinesc condițiile abia anul viitor, și între care va fi o diferență de pensie de o treime, conform reformei Bolojan.

În sfârșit, dacă ne uităm și la aspectul privind finalizarea perioadei de tranziție, constatăm că, de fapt, a fost eliminată pensia de serviciu complet, vârsta fiind standard, iar cuantumul similar, sau chiar mai mic, decât cel pe contributivitate (calculat la punctele acumulate din raportul venituri încasate, față de salariul mediu pe economie, de înmulțit cu valoarea punctului de pensie).

În fapt, se anulează însuși statutul, deși toată cariera unui judecător a fost grevată de cele mai drastice incompatibilități existente în statul român. 

Și atunci este încălcată proporționalitatea ingerinței.

Judecătorii și procurorii români nu au voie să câștige venituri decât din salariul de magistrat sau din catedra universitară juridică, având în plus și alte interdicții, neputând fi, spre exemplu, nici măcar președinți la o scară de bloc, pentru că le interzice Constituția.

De aici și existența unui statut special, protejat de rang constituțional, rolul și misiunea judecătorului care exercită puterea judecătorească în stat, iar pe de altă parte compensarea interdicțiilor drastice de pe tot parcursul vieții active.

Pentru a vedea în concret de ce nu a trecut Guvernul Bolojan acest test vedem în considerentele deciziei 3 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți faptul că prevederile erau neconstituționale prin reglementările pe care le stabileau în raport de art. 1 alin. (3) și alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 114, art. 124 alin. (3), art. 133 alin. (1), art. 147 alin. (4), art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României.

În motivarea sesizării transmisă Curții Constituționale, Înalta Curte a exemplificat peste 20 de hotărâri ale CCR care sancționau conținuturi normative similare.

De asemenea, Guvernul va avea obligația să analizeze și deciziile CJUE pronunțate privind independența justiției și statutul magistraților, ca elemente de garanții ale statului de drept.

De ce DOAR magistrații?

Ca argumente publice ale Guvernului, două lucruri mi-au atras atenția. Primul este că toată această reformă a pensiilor speciale, de fapt, privește numai o singură categorie și anume pensia magistraților, nu a ofițerilor de informații, militari, aviatori, parlamentari, aleși locali etc., deci nu este reforma pensiilor speciale, este doar lupta politicului cu justiția.

Al doilea fapt este că totul are ca argument echitatea, numai că, din punct de vedere constituțional, echitatea este între persoane aflate în același cadru. Legenda beneficiilor pe care le-ar avea un judecător în România comparativ cu un alt lucrător (oricare ar fi acela, din orice nobilă profesie) duce la egalitarism. Și asta nu ca să îi urce pe unii, ci pentru a instiga la „coborârea” altora.

Echitatea ca egalitarism este specifică comunismului, nu democrației constituționale care stabilește locul în societate fiecăruia după rolul și menirea sa. 

Vom vedea dacă guvernanții aleg calea înțeleaptă, în care de data aceasta vor consulta specialiștii sau vor continua să sfideze justiția cu prețul suferinței oamenilor, dacă Guvernul va alege o soluție constituțională de reglementări sau va forța judecătorii constituționali să își încalce deciziile anterioare și spiritul Constituției.

În final, aș vrea să reflectăm asupra unui aspect esențial, care depășește chiar și argumentele juridice: pensiile magistraților reprezintă DOAR 3% din pensiile speciale, la nivel național.