Zilele trecute, într-una din clasele Colegiului Economic Buzău, a avut loc o scenă emoționantă. Ea mi i-a adus în minte pe învățătoarea mea, Elena Waintraub, icoana anilor mei de școală, și pe profesorul meu, Mircea Cadaru, care mi-a mentorat pasiunea pentru limba și literatura română. Amândurora le datorez mult din ceea ce am devenit ca ziarist și ca om.
- Nazare a anunțat desființarea unui număr important de sedii ale ANAF
- Tuneluri Hezbollah ascunse sub un magazin de haine
- Radu Oprea: Oana Gheorghiu a introdus pe sub radar în ședința de guvern lista exploratorie a companiilor ce ar putea fi listate la bursă
- Promisiunea lui Macron: Nu voi mai face politică, după plecarea de la Elysee
- AUR a readus în Parlament un nume pe care sistemul a încercat să-l scoată din memoria românilor: Mircea Eliade
Cazul lui Albert Camus și al profesorului său, Louis Germain, este încă un altul care arată cât de important poate fi un profesor pentru un elev și în ce fel îi poate influența destinul.
Rămas fără tată de mic, crescut de o mamă analfabetă, cu probleme de vorbire și pe jumătate surdă, mutându-se într-un cartier foarte sărac din Alger, trăind la limita supraviețuirii, micul Camus avea să fie protejat de profesorul Germain care a intuit în el excepționalismul.
30 de ani mai târziu, acel băiețel mic, însingurat, trist și sărac, primea premiul Nobel pentru literatură.
Scrisoarea pe care i-a trimis-o profesorului său a devenit celebră prin publicarea în romanul Primul om:
„19 Noiembrie 1957
Dragă Domnule Germain,
Am lăsat să se mai domolească zarva stârnită în jurul meu, înainte să-ți vorbesc din străfundul inimii mele. Am primit un premiu mult prea măreț, un premiu pe care nici nu l-am căutat, nici nu l-am solicitat. Dar când am auzit vestea, primul meu gând, după mama, a fost la dumneata. Fără dumneata, fără mâna plină de afecțiune pe care ai întins-o copilului mărunt și sărman ce eram, fără învățăturile și exemplul dumitale, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat.
Nu pun mare preț pe premiul acesta. Dar cel puțin îmi oferă șansa de a-ți spune ce ai însemnat și ce însemni încă pentru mine, și să te asigur că toate eforturile dumitale, munca dumitale și generozitatea cu care i te-ai dedicat trup și suflet, toate acestea sunt încă vii într-unul dintre micii dumitale școlari care, în ciuda trecerii timpului, nu a încetat să fie elevul dumitale recunoscător.
Te îmbrățișez din toată inima mea.
Albert Camus”
În cazul elevilor clasei a XII a C de la Colegiului Economic Buzău recunoștința este îndreptată către diriginta lor Paraschiva Căprița, care i-a tratat timp de patru ani ca pe copiii ei, cu dragoste, responsabilitate și exigență în egală măsură.
La finalul anilor de liceu, elevii i-au dăruit un Omagiu înrămat în care au scris:
Doamna dirigintă,
cu lacrimi în ochi, noi, clasa dumneavoastră, dorim să vă împărtășim tot ce nu v-am spus în toti acești ani de liceu, de când suntem împreună.
Lacrimile nu ne pot dispărea din ochi fiindcă nu ne vine să credem că au trecut cei mai frumoși ani, anii de liceu.
Vă mulțumim pentru ajutorul pe care ni l-ați acordat în tot acest timp, pentru implicarea dumneavoastră în toate activitățile pe care le-am susținut, pentru faptul că ați dorit să depășim limitele și să devenim o versiune mai bună a noastră.
Vă mulțumim pentru că ne-ați tratat ca pe copiii dumneavoastră și că ați fost pentru noi, pe lângă profesor și diriginte, o prietenă și chiar o a doua mamă. Deși pe parcursul anilor de liceu s-a întâmplat să ne certăm mai rău, ați devenit o familie pentru noi și vă respectăm toată viața.
Chiar dacă vă mai supăram în orele de contabilitate, nu luam în serios testele și nu era zi în care să nu venim cu scutiri, dumneavoastră, cu calm, ați încercat să ne îmbunătățiți comportamentul.
O să apreciem întotdeauna faptul că v-ați rugat pentru noi, că ați dorit să fim cunoscuți ca fiind o clasă bună.
Vă vom avea mereu în suflete și nu vă vom uita niciodată.
Alături de dumneavoastră am făcut un pas important: am trecut de la adolescenți la adulții care urmează să-și ia viața în propriile mâini.
Poate nu toți am învățat ce înseamnă contabilitatea, dar, cu siguranță, am învățat să fim oameni, iar pentru acest lucru noi, clasa a XII a C, ne aplecăm în fața dumneavoastră.”
La rândul său, Paraschiva Căpriță le-a arătat elevilor săi, înainte de final două fotografii și le-a spus:
„Ne aflăm între două momente exemplificate în cele două fotografii: începutul anilor de liceu – clasa a IX-a C, când, am venit în mijlocul naturii, pe vârful Ivănețu, din județul Buzău, pentru a ne cunoaște mai bine și clasa a XII C – sfârșitul anilor de liceu, pe care vrem să-l facem în pași de vals și cu rezultate foarte bune.
În cei patru ani parcurși împreună, cu bucurii și supărări, cu râsete și lacrimi, am devenit o adevărată FAMILIE. Am reușit, printre formule contabile, aprecieri sau critici să vă conduc pe calea Bunului Dumnezeu – singurul care vă poate ocroti și bucura cu adevărat sufletele.
Acum, când trebuie să vă îndreptați spre drumul vieții voastre, sunt sigură că veți reuși în tot ceea ce vă propuneți. Pentru aceasta vreau să mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat: Bunului Dumnezeu, părinților voștri, colegilor mei și, nu în ultimul rând, vouă – ELEVILOR MEI – din clasa XII C, de la Colegiul Economic Buzău.
Vă rog, să nu uitați niciodată că sunteți bucățele din sufletul meu și întotdeauna vă aștept să reveniți, cu mare drag, la mine.
Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze și să aibă grijă de voi!
Ultima strigare a catalogului:
- ALEXANDRU MARINA 14. IVAN GABRIEL
- BACIU COSMIN 15. IVAN FLORIN
- BÂRZOI VALENTIN 16. LĂCĂTUȘ ȘTEFAN
- CIMACENCO IONUȚ 17. NANU ALBERTINA
- CIOCU ADRIANA 18. NECULA IONUȚ
- DAVID DELIA 19. NEDELCU AURA
- DOINAȘ GABRIEL 20. NISTOR DRAGOȘ
- DRAGU MARIA 21. POPA JUSTIN
- DRUGĂU GEORGIAN 22. RĂILEANU SABRINA
- FLOREA ANAMARIA 23. RUSEN MARIAN
- HOROI IULIAN 24. STUPARU ANA
- IACOB ANDREEA 25. TĂNASE IOANA
- IACOB DARIUS 26. UNGUREANU CRISTINA
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
