Erdem Sevgi, analist Cumhuriyet. Ce va vota Turcia: O singură persoană sau democrația?

Duminică, 14 mai, Turcia se prezintă la urne, și chiar dacă mai e doar o zi până atunci, este greu să vorbim despre un rezultat previzibil, categoric.

• Bolojan: Voi continua să exercit mandatul de premier astfel încât să asigurăm stabilitatea guvernării
• Grindeanu: „Mai bine o opoziție cu voce, decât o guvernare cu capul plecat!” PSD retrage sprijinul politic pentru Ilie Bolojan
• Rumen Radev,câștigător al alegerilor parlamentare: O victorie a speranței asupra neîncrederii, o victorie a libertății asupra fricii
• Bolojan și „șobolanii” ajung la CNCD și la Parchet
• Hagi, noul selecționer al echipei naționale

Actorii principali ai alegerilor

Aproape 60 de milioane de alegători vor decide cu ce fel de conducere va intra țara în cel de-al doilea său secol (n.r. Republica Turcia a fost fondată la 29 octombrie 1923 de Mustafa Kemal Atatürk, care a devenit primul Președinte al Turciei moderne). Puterea dorește continuarea „sistemului prezidențial” instaurat în urmă cu 5 ani, (ca o consecință a loviturii de stat eșuate împotriva lui, din 2016), când Recep Tayyip Erdogan a concentrat toate atribuțiile în mâinile sale.

În ceea ce privește opoziția, denumită Alianța Națională, și care a reunit șase partide, susținătoare ale lui Kemal Kılıçdaroğlu, cere votul alegătorilor pentru trecerea la un „sistem  parlamentar puternic”, care promite „democrația”.

Conform sondajelor date publicității cu câteva zile înainte de alegeri, candidatul opoziției este în frunte.

Kılıçdaroğlu conduce detașat cu cel puțin cinci procente înaintea lui Erdogan

Opoziția a reușit să compenseze în ultimele zile pierderea poziției suferite din cauza neînțelegerilor provocate de obiectivul desemnării unui candidat unic, concentrându-se în final pe scopul comun.

Alianța Populară-susținătoare a lui Erdogan-  critica înainte de alegeri unirea celor șase partide din opoziție, pentru ca, în final, liderii acesteia să facă ei înșiși o coaliție cu mai multe partide de dreapta.

Limbajul dur, uneori amenințător al liderilor puterii și suținători ai acesteia, i-a determinat pe unii comentatori să afirme că Partidul Justiției și Dezvoltării( AK Parti) al lui Erdoğan „nu merge în alegerile din 2023 la fel de liniștit ca la cele anterioare”.

Erodarea AK Parti

Urmărind să câștige alegerile din primul tur și să obțină 50+1 % din voturi, candidatul din partea Alianței Naționale, Kemal Kılıçdaroğlu, și candidatul Alianței Populare, Recep Tayyip Erdoğan, abordează strategii diferite.

Recep Tayyip Erdoğan a participat cu o săptămână înainte de alegeri, la Istanbul, la un miting la care s-au strâns aproximativ 1,7 milioane de oameni

Erdoğan, care conduce țara de 21 de ani, foe ca președinte, fie ca prim-ministru, încearcă să denigreze opoziția unită folosind tot felul de argumente.

La mitingurile la care participă, la emisiunile de televiziune, în postările pe rețelele de socializare, Erdoğan își consumă cea mai mare parte a energiei pentru a critica opoziția. Se observă că folosindu-se de aparițiile publice, sub motivul desfășurării campaniei electorale, actualii membri ai Cabinetului, tot mai criticați, precum și cei care candidează pentru parlament din partea AK Parti repetă același fel de comportament verbal ca și Erdoğan. Organizațiile publice și birocrații, pe care partidul la putere i-a înrolat în strategia de comunicare pentru procesul electoral, sunt criticați „pentru că nu respectă regulile de imparțialitate”.

Atrag atenția declarațiile care apără AK Parti contra opoziției făcute de directorul de comunicare al președinției, Fahrettin Altun, cât și spațiul inegal acordat de televiziunea de stat TRT puterii și opoziției. Este evident că strategia bazată pe „promisiuni” și „succese” utilizată de Erdoğan și AK Parti  la alegerile precedente „trebuie să se schimbe” în contextul specific al anului 2023.

Se cunoaște că starea proastă a economiei turce și neajunsurile în intervenția și acțiunile de ajutorare după dezastruosul cutremur cu epicentrul la Kahramanmaraș, care a distrus 11 provincii, au dus la erodarea blocului politic aflat la putere. Se menționează că Alianța Populară, formată inițial din trei partide, conservatorul AK Parti,  CHP-Partidul Republican al Poporului de orientare naționalistă și BBP- Partidul Marii Unități , a fost obligată să se lărgească, aliindu-se cu YRP –Noul Partid al Prosperității care vrea eliminarea legii de incriminare a violenței împotriva femeilor, HÜDA PAR – Partidul Cauzei Libere despre care s-a afirmat că este „aripa politică a organizației teroriste islamice Hezbollah” și DSP-Partidul Democrat Social de stânga, al fostului premier Bülent Ecevit. Toate aceste evoluții au stat la baza opiniilor potrivit cărora în alegerile din 2023, AK Parti nu mai e atât de sigur ca în trecut.

Atu-uri și slăbiciuni

Recep Tayyip Erdoğan (69 de ani), președintele în funcție, candidează pentru Alianța Populară, o coaliție a partidului său, AK, și mai multe partide de dreapta. În timpul guvernării sale de 20 de ani, Erdogan a fost prim-ministru timp de 11 ani, înainte de a deveni președinte în 2014. A transformat economic și instituțional Turcia în anii 2000 -2010. Erdogan este lăudat pentru creșterea influenței Turciei pe scena internațională. Însă problemele economice ale țării din ultimele 18 luni i-au erodat popularitatea.

El a fost acuzat că a reprimat grupurile de opoziție, deși susținătorii guvernului au spus că măsurile au fost necesare în urma unei tentative de lovitură de stat din 2016 și a amenințării grupurilor „teroriste”.

De asemenea, criticii președintelui turc afirmă că libertatea presei s-a deteriorat, 90% din toate instituțiile de presă turcești fiind sub controlul guvernului lui Erdoğan și al oamenilor de afaceri apropiați lui.

Promisiunile sale din campania electorală sunt: continuarea sistemului prezidențial, rate mai mici ale dobânzilor și o Turcie puternică, independentă, cu influență în întreaga regiune.

Opoziția este încrezătoare, dar precaută

Chiar dacă, cu luni înainte de alegeri, opoziția a avut de suferit din cauza „crizei candidaturilor” trăite în fața camerelor, acum este într-o perioadă în care desfășoară o propagandă mai încrezătoare, dar și mai precaută.

Kemal Kılıçdaroğlu a dus procesul de schimbare, al său și al partidului, început în 2017 prin „Marșul justiției”, la nivelul următor prin inițierea, la alegerile din 2018, a formării Alianței Naționale.

Kemal Kılıçdaroğlu a promis revenirea la un sistem parlamentar puternic Foto FB

La alegerile locale din 2019 s-a păstrat structura alianței și în principalele mari orașe ale țării conducerea a trecut de la reprezentanții puterii la cei ai opoziției.

Cu un an și jumătate înaintea alegerilor din 2023 cele șase partide s-au întrunit la aceeași masă la care au luat loc și cei care se rupseseră de putere. Acest eveniment, denumit „Masa celor 6”, cu câteva luni înainte de alegeri, în forma lărgită, s-a transformat în Alianța Națională. La sfârșitul lui februarie 2023, disputa dintre lideri petrecută în fața camerelor TV a lăsat impresia că această alianță „s-a dezmembrat”, apoi, în urma unor „întrevederi în spatele ușilor închise”, ce au durat câteva zile, s-a anunțat candidatul la președinție al Alianței Naționale în persoana lui Kemal Kılıçdaroğlu. Opoziția, care merge în alegeri cu candidatura acestuia, urmează o strategie de comunicare diferită față de trecut. Se observă că dacă la alegerile precedente își consuma o mare parte din energie pentru a răspunde atacurilor venite din partea puterii, acum se concentrează pe promisiuni în vederea rezolvării problemelor principale ale electoratului.

Kılıçdaroğlu, prin diferite clipuri difuzate în media, face promisiuni diverselor pături sociale, dar, preocupat fiind să evite o eventuală situație dificilă în care ar fi pus, nu participă la emisiuni media dirijate de putere.

Atrage atenția numărul mare de persoane care participă la mitingurile electorale la care este prezent Kemal Kılıçdaroğlu împreună cu ceilalți cinci lideri și cu Ekrem İmamoğlu, primarul Istanbulului, şı Mansur Yavaş, primarul Ankarei, desemnați ca viitori vicepreședinți. Prin campania electorală, dirijată de cei șase lideri de partid și cei doi primari, se poate ajunge la mai mulți alegători prin prezența simultană a celor opt la mitinguri organizate în diferite orașe ale țării.

Cine este rivalul lui Erdogan?

Kemal Kılıçdaroğlu (74 de ani) principalul contestatar al actualului președinte, se definește drept „democrat” și este cunoscut pentru retorica anticorupție, dar este acuzat de detractori că este prea apropiat de Occident.

Kılıçdaroğlu a condus Partidul Popular Republican (CHP), de centru-stânga, mai bine de un deceniu, eșuând de fiecare dată în alegeri.

Criticii spun că acele eșecuri arată că nu este suficient de puternic pentru a-l învinge pe Erdogan și a conduce Turcia. Un membru de frunte al propriei sale alianțe, șeful partidului naționalist Iyi, Meral Aksener, a respins inițial candidatura lui Kilicdaroglu, în martie, ulterior reconsiderându-și poziția.

Înainte de a intra în politică, a fost specialist în ministerul de Finanțe și apoi a condus Instituția de Asigurări Sociale din Turcia în cea mai mare parte a anilor 1990.

Candidatul opoziției unite a acuzat Rusia că se amestecă în alegerile prezidenţiale din Turcia. Acuzaţiile formulate de Kemal Kilicdaroglu au intervenit la câteva ore după ce un alt candidat, Muharrem Ince, s-a retras din cursă după ce a fost ţinta unei campanii de calomnie online.

„Dragi prieteni ruși, sunteți în spatele montajelor, conspirațiilor, conținutului falsurilor și înregistrărilor expuse ieri în această țară. Dacă vreți să ne continuăm prietenia și după 15 mai, țineți-vă mâinile departe de statul turc! Noi încă susținem cooperarea și prietenia!”, a declarat Kilicdaroglu.

Promisiunile sale din campanie sunt: revenirea la un „sistem parlamentar puternic”, rezolvarea problemei kurde, trimiterea refugiaților sirieni înapoi acasă și apropierea de Uniunea Europeană și de Statele Unite.

Scopul: victoria din primul tur

Alături de Erdoğan și Kılıçdaroğlu se aflau încă două nume de candidați la președinție. Muharrem Ince, candidata CHP în 2018, care ulterior a trecut în fruntea grupului Memleket Partisi-Partidul Patriei, a răspuns chemării opoziției de a „nu împărți voturile” și și-a retras candidatura cu trei zile înainte de alegeri. Ince, care se adresa alegătorilor tineri, a căzut în sondaje față de ziua când și-a anunțat candidatura. Se estimează că după renunțarea acesteia, probabilitatea ca Kılıçdaroğlu să câștige a crescut.

Sinan Oğan, candidatul alianței Ata Itiffak – Alianța Ancestrală, formată din partide naționaliste, a răspuns negativ la apelurile de retragere a candidaturii, anunțând că va merge până la capăt.

Întrucât din sondajele publicate nu rezultă un candidat care va câștiga alegerile la diferență clară, posibilitatea unui al doilea tur își păstrează încă locul pe ordinea de zi, atât Erdoğan cât și Kılıçdaroğlu dorind să învingă din primul tur la o diferență care să nu-i mai aducă la urne și la 28 mai.

Duminică, 14 mai, pe lângă președinte vor fi desemnați și cei 600 de parlamentari. Pentru a îndeplini promisiunea făcută alegătorilor, de „modificare a Constituției”, fiecare bloc trebuie să obțină mai mult de 400 de locuri. E greu atât pentru putere cât și pentru opoziție să obțină locurile necesare fie pentru a întări sistemul actual atât de criticat, fie pentru a-l democratiza.

Din această cauză, numărul parlamentarilor trimiși de celelalte partide și alianțe va avea o importanță majoră în regimul legislativ.