coperta q 197
Coverstory

Cine l-a salvat pe Erdoğan

READ HERE THE ENGLISH VERSION

CRONOLOGIA UNEI NOPŢI ISTORICE

Lovitura de stat din Turcia a eșuat. Q Magazine a făcut cunoscută această realitate încă de la ora 2.00 a dimineții de sâmbătă, 16 iulie, când am publicat și primele patru nume ale ofițerilor arestați la Ankara. Am dezvăluit faptul că președintele Erdoğan va ateriza la Istanbul, la câteva minute după ce s-a ridicat în aer, când pe ecranele CNN sau Al Jazeera era titrat „Nimeni nu știe unde este Erdoğan”.

q magazine erdogan

La ora 4.00, site-ul Q Magazine a publicat prima fotografie a președintelui Erdoğan sosit pe aeroportul din Istanbul, precum și amănuntele evacuării acestuia și ordinul pe care îl lăsase în urmă, la plecarea sa din Marmaris, de a fi doborât avionul F16 care ar fi urmat să bombardeze resortul în care puciștii știau că acesta își petrece vacanța.

turks q magazine

La scurt timp, am publicat fotografia cu militarii arestați, iar la 9.00 dimineața am făcut cunoscută o listă cu peste 30 de nume ale unor ofițeri de rang superior arestați în cursul nopții.

Trebuie să amintesc faptul că, în esență, lovitura de stat a fost organizată de eșalonul doi al Armatei. Chiar dacă a fost susținută din umbră de mai mulți generali, niciunul nu s-a aflat la comandă în noaptea puciului, fiecare așteptând să vadă cum vor evolua lucrurile, pentru a se salva în caz de eșec. Acesta este motivul pentru care, inițial, în cursul nopții respective, au fost arestați doar colonei, maiori și locotenenți. Abia a doua zi, când echipa președintelui și Guvernul au preluat complet controlul, au identificat și dispus arestarea mai multor generali suspectați că au știut și că au complotat pentru răsturnarea regimului aflat la putere.


În avalanșa de informații disparate, cred că cel mai complicat efort al jurnalistului profesionist a fost acela ca în plină noapte, aflat într-o altă țară decât cea în care aveau loc evenimentele, să proceseze și să analizeze informația pe care o primește și să decidă dacă o lansează în eter sau nu. Este extrem de greu să reziști mirajului de-a NU difuza o informație.


 Am ales să NU… cu două știri importante.

Prima a fost aceea a implicării Statelor Unite în acest puci. Deși sursele mele erau absolut credibile, mi s-a părut responsabil să aștept și alte voci care să confirme. Și, paradoxal, una dintre ele a venit chiar de unde mă așteptam mai puțin.

La 4.30 dimineața, am scris pe qmagazine.ro: „Surse din cadrul comunității de informații turce au declarat azi-noapte pentru Q Magazine că totul a fost organizat cu sprijin activ din Statele Unite”, însă am refuzat să mediatizez această informație în lipsa unor dovezi concrete.

Tăcerea Administrației de la Washington în primele ore ale loviturii ar fi putut constitui o dovadă a implicării, însă una destul de subiectivă.


Potrivit acelorași surse, președintele Erdoğan a devenit incomod din cauza intransigenței cu care conduce țara, dar mai ales pentru că o trilaterală, la care lucrează susținut, Rusia-Turcia-Israel, ar schimba enorm polii de putere în Europa.


Însă în sprijinul celor afirmate de sursele turcești vine chiar un fost ofițer de rang înalt al armatei americane. Lt.Col(r) Ralph Peters a declarat azi-noapte, la postul de televiziune Fox News, textual: «Dacă lovitura militară reușește, islamiștii pierd și noi câștigăm!»

Peters este absolvent al Universității din  Pennsylvania, stat în care își are cartierul general și imamul musulman Fethullah Gülen, cândva aliat al președintelui turc, Recep Tayyip Erdoğan, actualmente cel mai înverșunat opozant al său și, potrivit mai multor surse din Intelligence-ul Turciei, omul pe care Statele Unite mizau pentru preluarea puterii după lovitura de azi-noapte.

Peters a lucrat în Serviciul de Informații militar american, petrecând 10 ani în Germania, devenind ulterior ofițer specializat pe spațiul Uniunii Sovietice.

La câteva ore după ce Turcia devenise practic prizoniera facțiunii armate care a vrut să răstoarne regimul aflat la putere, un mesaj de la Casa Albă arăta că atât Barack Obama, cât și secretarul de stat,John Kerry, sprijină «regimul ales democratic» în Turcia.

turcia qmagazine


Sursele Q Magazine au declarat că a fost o surpriză pentru toții liderii lumii solidaritatea poporului turc cu președintele Erdoğan și că nu s-au așteptat ca oamenii să iasă în stradă în numele acestuia cu riscul de a fi mitraliați de armată”.


Deși Q Magazine dezvăluise la câteva ore după declanșarea primelor manevre militare că lovitura de stat eșuase, puțină lume a crezut și multă a sperat că… poate… totuși…

În prima sa declarație rostită în noaptea loviturii de stat, la Istanbul, președintele Recep Tayyip Erdoğan l-a identificat drept autor al evenimentelor pe predicatorul turc Fethullah Gülen (foto), iar a doua zi premierul turc Binali Yildirim a declarat că „orice țară care îl adăpostește pe clericul Gülen nu poate fi un prieten al Turciei și va fi considerată în război cu Turcia”.

http://www.al-monitor.com/pulse/files/live/sites/almonitor/files/images/almpics/2016/04/RTX188TX.jpgLa rândul său, Gülen a condamnat în termenii cei mai fermi tentativa de lovitură de stat din Turcia, precizând: „Am suferit de-a lungul ultimilor 50 de ani din cauza câtorva lovituri de stat militare și consider că este o insultă să fiu acuzat de vreo legătură cu această încercare. Resping categoric astfel de acuzații”.

Imediat după declarațiile lui Erdoğan, un grup apropiat predicatorului Fethullah Gülen a negat implicarea în lovitura de stat.

„Condamnăm orice intervenție militară în politica internă a Turciei”, a transmis Alianța pentru Valori Comune într-un comunicat. „Declarațiile făcute de cei din cercurile lui Erdoğan cu privire la implicarea mișcării sunt extrem de iresponsabile”, a mai precizat organizația.

Apoi, am decis să NU difuzez știrea potrivit căreia președintele Erdoğan ar fi cerut să aterizeze în Germania, solicitând azil politic, care i-ar fi fost refuzat, deși această informație a fost preluată de mai toate agențiile și televiziunile internaționale.

Sursele Q Magazine au confirmat ulterior că Erdoğan NU s-a gândit nicio secundă nici să aterizeze în Germania – pentru simplul motiv că ar fi putut ateriza oriunde în spațiul turcesc, cu excepția celor două aeroporturi din Ankara și Istanbul aflate sub comanda puciștilor – și nici nu a cerut vreodată azil. Cine a furnizat această informație nu îl cunoaște absolut deloc pe Recep Tayyip Erdoğan.

 

DESPRE ARMATĂ

Turcia este unul din puținele state în care armata are o voce extrem de puternică. Explicația o găsim în biografia lui Mustafa Kemal Ataturk, care a avut o carieră militară excepțională și care este figura paternală națională. La 12 ani intra în Academia Militară din Istanbul. Profesorii săi l-au „botezat” KEMAL, adică „perfecțiune”, iar în anul 1938 și-a luat și apelativul de ATATURK – care înseamnă „părintele turcilor”.

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/18/Ataturk-September_20%2C_1928.jpg


20 septembrie 1928. Preşedintele Mustafa Kemal Ataturk prezentându-le oamenilor din Kayseri noul alfabet turc.


Prima constituție a Republicii Turcia și organizarea statului au fost opera sa. A fost  primul președinte al Republicii și a făcut trecerea de la Turcia otomană, arhaică, la Turcia modernă. Inspirat din studiile făcute privind organizarea guvernamentală a statelor occidentale, el a aplicat aceleași principii la particularitățile naționale. A fost criticat pentru procesul de secularizare, considerându-se că s-au decimat tradițiile culturale naționale.

Și astăzi sunt două curente de gândire diferite, o ciocnire între cei care au nostalgii conservatoare versus cei care își doresc libertăți democratice.


Martie 1923. Kemal Ataturk pe coperta revistei Time, cu titlul: „Unde este un turc adevăratul său stăpân?”


Kemal Ataturk a fost cel care a dat armatei responsabilitatea de a fi GARANTUL CONSTITUȚIEI, având în vedere excesele de la curtea sultanului detronat de el. De-a lungul timpului, poziția de „șef al Armatei”, adică Șeful Statului Major, a devenit extrem de puternică și respectată. Armata a devenit un organism de „supraveghere” a performanței guvernării. A sancționat derapajele, dar niciodată nu a dorit să devină o juntă militară care să-și asume guvernarea, cum s-a întâmplat în Egipt, de pildă. Statutul de militar este foarte respectat în Turcia și există o structură extrem de puternică a cadrelor militare în rezervă.

În comparație cu Germania, unde militarul este cetățeanul în uniformă, în Turcia haina militară este văzută ca garantul stării de normalitate, având în vedere poziția geostrategică atât pentru NATO, cât și pentru SUA.

 

PRO ARMATĂ

În anul 2011, 15.000 de protestatari s-au adunat la mausoleul lui Kemal Ataturk pentru a manifesta împotriva proceselor intentate celor 196 de ofițeri cu rang înalt, activi sau în rezervă, care au fost acuzați de tentativa de răsturnare a Guvernului Erdoğan.

Cum ar fi arătat Turcia dacă lovitura de stat ar fi avut succes

Guvernanții au afirmat că aceste procese „consolidează democrația în Turcia”. Criticii acestor procese susțineau că ele vizau intimidarea oponenților lui Erdoğan și că multe dintre probe au fost fabricate. Pe altă parte, aducerea Armatei în fața unor instanțe civile a jignit întregul corp militar. Să nu uităm că militarii, oriunde în lume, sunt o castă profesională cu propriile reguli și coduri de conduită și consideră o degradare să fie judecați de civili care nu înțeleg codul militar.

 

MOTIVUL CHINA

Președintele Recep Tayyip Erdoğan a ignorat uneori nu doar interesele unor parteneri NATO, ci și sensibilitățile politice și diplomatice ale acestora.

http://4.bp.blogspot.com/-ybwU4DwEY-Q/VcHrKnkJvKI/AAAAAAAACko/gBJWIimFq0Q/s1600/tr-erdogan-jpg20150729172601.jpg

În anul 2013, Turcia a demarat negocierile cu China pentru achiziționarea unui sistem de apărare antiaeriană sol-aer în valoare de 3.5 miliarde $. El a fost stopat în anul 2015 la presiunea SUA și a NATO.

Motivul  a  fost acela că sistemul chinez nu era compatibil cu sistemul de apărare al NATO (bazat pe rachetele Patriot americane) și nu se dorea ca Republica Populară Chineză să  aibă acces la detalii din interiorul sistemului integrat al NATO de apărare antirachetă.

Comentatorii au apreciat gestul lui Erdoğan ca o reacție la decizia SUA și a altor state, care au admis că în perioada 1915-1923 peste 1.5 milioane de armeni au fost deportați masiv și că Turcia are datoria de a repara consecințele acestui genocid.

 

BUGET DIMINUAT

Un motiv pentru revolta puciștilor trebuie văzut nu în doar libertățile sugrumate de regimul Erdoğan, ci și în prioritizarea pe care acesta a acordat-o în ultimii ani bugetelor Armatei pentru achiziționarea de echipamente militare.

http://static.businessinsider.com/image/542da852ecad04af159a74fd/image.jpg


În intervalul 2002-2014, Turcia a alocat 13.2 miliarde $ pentru bugetul Apărării.

În anul 2002, bugetul pentru Apărare al Turciei reprezenta 3,5% din PIB, iar la nivelul anului 2014 el scăzuse la 1,7% din PIB.

În 2014, Turcia a exportat tehnică în valoare de 1.4 miliarde $ și a importat în valoare de 1.3 miliarde $.


Armata turcă alocă 50% din bugetul anual pentru salarii, beneficii și plata pensiilor militare. De aceea, militarii sunt foarte sensibili la deciziile guvernului condus, în esență, de președintele Erdoğan. În 2009, Turcia a alocat 10 miliarde $ din bugetul central pentru echipamente militare (în afara fondurilor gestionate de Subsecretariatul pentru Industria de Apărare). Trebuie să luăm în calcul și faptul că aceste alocări au generat presiuni semnificative asupra bugetelor destinate domeniilor din afara Apărării (Sănătate, Educație, Economie etc.).

 

CE URMEAZĂ

Este devreme să facem predicții. La ora la care scriu aceste rânduri, sute de mii de oameni sunt în stradă pentru a-l susține pe Erdoğan, iar liderii Armatei sunt fie decimați, fie arestați, fie terorizați de ceea ce poate urma. Mi-e greu să cred, chiar și în aceste condiții, că vor trece ușor peste umilința acestui eșec.

Președintele Erdogan și fostul Președinte Gyul, cară pe umerii lor un sicriu cu trupul uneia dintre victime


Fostul președinte al Turciei, Abdullah Gül (2007-2014), și Recep Tayyip Erdoğan duc pe umeri sicriul lui Erol Olçok, ucis alături de fiul său în noaptea puciului. Olçok a fost șeful consilierilor de presă în timpul mandatului de primar al lui Erdoğan și a condus toate campaniile electorale ale acestuia


290 de morți vor constitui pentru Erdoğan justificarea a orice. Am văzut mii de judecători eliberați din funcții, mii de profesori arestați, ziare închise și jurnaliști arestați. Vom mai vedea acțiuni care vor avea ca numitor comun tot… amploarea. Președintele trebuie să dea un mesaj de forță pentru că, în lipsa acestuia, ofițerii care nu îi sunt loiali vor continua să comploteze în subteranele unor state susținătoare ale schimbării de regim la Ankara – (sper, pentru succesul lor, că nu tot pe WhatsApp!) și data viitoare vor reuși.

https://southfront.org/wp-content/uploads/2016/07/CnmExa6WgAQoFbS.jpg

Listă a unităţilor armate turce care au rămas fără comandanţi

 

CINE L-A SALVAT PE ERDOGAN

Greșeala strategică a acestei lovituri a fost faptul că Erdoğan nu a fost anihilat. El ar fi trebuit să fie prima țintă, înainte de a scoate tancurile pe stradă, de a închide podurile peste Bosfor și de a lua sub control aeroporturile din Ankara și Istanbul.

Q MAGAZINE

Puterea poporului a oprit tancurile și elicopterele!, Recep Tayyip Erdoğan

O țară care nu ar mai fi avut pentru cine să iasă în stradă ar fi fost o țară cucerită, iar învingătorii, chiar dacă s-ar fi făcut vinovați de omucidere, ar fi scris istoria viitorului și pe a unui eventual proces juridic.

Surse din comunitatea de Intelligence internațională au declarat pentru Q Magazine că, de fapt, complotiștii au vizat neutralizarea președintelui turc, însă un serviciu de informații extern l-a prevenit pe acesta cu circa 20 de minute înainte ca hotelul în care Erdoğan era cazat, în Marmaris, să fie bombardat. Erdoğan a fost evacuat și puciștii au aruncat bombe asupra hotelului dintr-un avion F16, fără să știe realitatea din teren.

Președintele, care primise inclusiv această informație, că va fi folosit un F16, dăduse ordin la plecare ca avionul să fie doborât. Am furnizat această informație pe qmagazine.ro în jurul orei 3.10, la câteva minute după plecarea lui Erdoğan din Marmaris.

https://www.alaraby.co.uk/english/file/getimagecustom/be51e466-3f1c-45c7-8327-116410217df3/850/479Dacă, imediat după ce a fost clar că lovitura militară  va fi un eșec, majoritatea liderilor importanți ai lumii a transmis mesaje de sprijin pentru „guvernul ales democratic” la Ankara, una din țările lumii a tăcut.

Pentru că ea nu mai avea nevoie să rostească nimic. Ea îl salvase!

Simplul fapt că Erdoğan a supraviețuit tentativei de asasinare a schimbat soarta acestei lovituri. Ceea ce a urmat se știe deja. În zilele următoare, aș privi atent la evoluția relațiilor Turciei cu Statele Unite ale Americii și aș mai privi într-o direcție: Trilaterala Rusia-Turcia-Israel.

Q MAGAZINE


Președintele Erdoğan este considerat un apărător al religiei musulmane. Societatea turcă este divizată în două curente, pro și anti religie. Potrivit unor cifre neoficiale, 20% dintre turci sunt musulmani conservatori, 30% – moderați, iar ceilalți – promotori ai secularismului. Viziunea diferită a lui Erdoğan față de seculariștii generali ai Armatei a dus la nașterea unui conflict ireversibil care nu exclude chiar o viitoare lovitură militară.


Câteva actualizări la zi

Am scris rândurile de mai sus în noaptea loviturii și a doua zi.

  1. Între timp, la două zile după, într-un interviu acordat CNN, președintele Erdoğan a confirmat că, dacă ar mai rămas în hotelul din Marmaris 10 minute, ar fi fost ucis. Desigur, nimeni nu cred că se așteaptă ca vreodată detaliile reale ale prevenirii și evacuării sale să fie confirmate în mod oficial de cei implicați! Așadar… am o eroare de 10 minute!
  2. La câteva zile după evenimente, o agenție de presă iraniană a vehiculat scenariul potrivit căruia Serviciile de Informații rusești ar fi interceptat mesaje între militarii puciști și l-ar fi prevenit pe Erdoğan. La câteva ore de la apariția acestei știri, Kremlinul a dezmințit informația. Paradoxal, acesta este adevărul. Dezmințirea, nu știrea agenției iraniene.
  3. Aș privi în continuare la trilaterala Rusia-Turcia-Israel. O întâlnire Erdoğan-Putin a fost deja stabilită la 7 august. La ora la care citiți aceste rânduri, ea se va fi consumat deja. Anunțata posibilă apropiere de Iran a Turciei este pur și simplu o manipulare politico-diplomatică. Ea ascunde, de fapt, o cu totul altă alianță. Urmăriți ce v-am recomandat! 
Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top