Exclusiv. Medeea Marinescu, la 43 de ani: # REZIST

În exclusivitate pentru Q Magazine, actrița Medeea Marinescu povestește despre provocarea de a fi mamă, neajunsurile, dar și satisfacțiile actoriei, despre România protestelor și mentalități ce trebuie schimbate.

„Recunosc. De la o vreme am început să îmi pun întrebări. Cât de mult m-am schimbat, maturizat sau îmbătrânit (încă oscilez între cele două verbe, cu toată încărcătura pe care o conțin). Cât de mult am reușit, sau nu, să rămân eu, să înțeleg și să accept izbânzile și eșecurile trăite, cât de mult, sau puțin, m-au marcat experiențele, cât de mult mi-am dat timp să trăiesc și să mă bucur de lucrurile simple și valoroase de lângă mine… Încă alerg. Dintr-un oraș în altul, dintr-un turneu în altul, cu un spectacol sau altul… nu mă plâng, ba dimpotrivă, cum să nu mă bucur că sunt pe scenă cu Florin Piersic? Sau cu prietenii mei și colegi, Marius, Mirela, Vlad, cu care visam, când eram mai tineri, să creștem împreună și SĂ FIM cu adevărat o generație?!

Alături de Florin Piersic, în spectacolul Străini în noapte

Cum să nu mă bucur că pot să trăiesc experiența unor spectacole cu cei care-mi sunt prieteni (Vanilla Skype sau Două liniuțe) și să nu simt efortul, greutatea sau câteodată neajunsurile pe care profesia asta le presupune… și când mă opresc din alergat iubesc să fiu acasă, cu cei trei bărbați ai mei, tata George, și cei doi stropi de oameni, Luca și Filip. Mă simt împlinită când mă gândesc la ei… chiar dacă ar fi loc de mai mult timp petrecut împreună, încerc să fac rost de el și câteodată e greu… încerc încă să echilibrez acea balanță invizibilă între profesie și acasă. Câteodată reușesc, câteodată nu.

Probabil că să îmbătrânești înseamnă să începi să vezi (ceea ce nu prea vezi când ești tânăr și entuziast) partea goală a paharului. Eu am început să o văd cu luciditate, cu acuratețea unei raze laser.

În același timp, gândul matur mă face să încep să privesc totul cu o ușoară detașare, relativizând deopotrivă izbânda și înfrângerea, să îmi cern gândurile și să păstrez în suflet doar iubirea pentru valorile adevărate, cele care nu țin de conjuncturi sau mode.

Mă preocupă toate aceste gânduri, le port cu mine tot timpul, și-n turnee și acasă, așa cum mă preocupă devenirea celor doi fii ai noștri. Ce reușesc să le insuflu, cum învăț eu să fiu mamă, să fiu justă, să le înțeleg și să le susțin propriile lor personalități, care sunt atât de diferite față de a mea. În momentul ăsta, e cea mai valoroasă provocare a vieții mele.”, povestește actrița pentru Q Magazine.

Femeie, mamă, soție, actriță…

„Toate aceste haine mă îmbracă. Am nevoie de fiecare dintre ele. Una nu o exclude pe cealaltă, ba dimpotrivă, aș spune… N-am fost niciodată o fire prea casnică, dar am tânjit mereu după liniștea căminului. Le am așa cum mi le-am dorit, nu-mi rămâne decât să fiu atentă la echilibrul dintre ele. Dintre toate, cred că cea mai profundă satisfacție e aceea de a fi mamă.”

Alături de familie – soțul său, operator imagine de film, George Dăscălescu și cei doi fii ai cuplului, Luca și Filip

Atunci când televiziunea deținea supremația în fața teatrului și cinematografului

„Fără să vreau mă gândesc la perioada când am absolvit eu, mai exact în anul 1996. Perioada în care televiziunea câștiga fără drept de apel supremația în fața teatrului și cinematografului. Duminica seara teatrele și sălile de cinema erau goale pentru că toți urmăreau înfrigurați celebrele emisiuni de Bingo. Am căutat să-mi croiesc drum cu greu. Am încercat diverse forme de teatru, de la cele elitiste (am jucat o stagiune la Bristol OldVic) la teatrele independente (Teatrul UNU) sau de bar. Am picat concursuri și am continuat să mă agăț de orice firicel, oricât de fragil care să mă țină aproape de această profesie… cât despre filme, se făceau cam un film jumate, două pe an… Cred că astăzi totuși există mai multe oportunități, mai ales în zona privată, dar și în zona de stat, sigur, cât sunt ele de <<pe bune>>, asta rămâne de văzut. Problema e cea a alegerii de gust pe care tinerii o fac și, mai ales de perseverență. Actori talentați există. Șansa de a întâlni regizori de valoare mi se pare însă mai mică decât aceea de a accede într-un teatru.

În spectacolul Fă-mi loc! împreună cu Marius Manole

# REZIST

„Aș schimba mentalitatea unei mase manevrabile, ușor de manipulat. Replici de tipul ce, nu vă e bine că v-a dat Dragnea 50% la salariu (de parcă el ar aduce niște bani personali cu sacoșa de la el de acasă și împarte ca un creștin adevărat), lasă, că ne-a mărit pensia, de ce să votez că toți sunt la fel, pe mine nu mă interesează, că eu am ce să mănânc, ce dacă fură, da&apos; au grijă și de noi (pe modelul Pablo Escobar) sau, și mai grav, suntem victimele unei conspirații mondiale (chiar galactice), toate astea mă înspăimântă și mă revoltă.”

„Mi-aș dori să văd, așa cum s-a întâmplat la începutul acestui an, oameni care au reacționat în ciuda frigului, a minciunilor grosolane ale unor televiziuni la pachet cu spectatorii lor fideli. Astfel, pot să sper că această mentalitate poate fi îndreptată. Că ne putem vindeca. Am nevoie de această speranță ca să pot rămâne aici.”, continuă Medeea Marinescu pentru Q Magazine.

„M-am născut să plac, n-am ce să vă fac”

Sunt așa cum sunt.

Sunt făcut-așa

Când îmi e de râs,

Râd în hohot, da

Drag mi-e cui sunt dragă

…..

Ei, ș-apoi, ce treabă aveți voi?

M-am născut să plac,

N-am ce să vă fac! (Jaques Prevert)

Actrița Medeea Marinescu împlinește astăzi 43 de ani. Absolventă în 1996 a Academiei de Teatru și Film București, clasa profesorului Florin Zamfirescu, a fost un copil actor precoce. A debutat la vârsta de 3 ani în filmul Iarna bobocilor al regizorului Mircea Moldovan, dar a devenit cunoscută și recunoscută după interpretarea rolului principal, Mirabela, din filmul fantezie Maria Mirabela (1981) al lui Ion Popescu Gopo și al Nataliei Bodiul.

La 7 februarie 2004, președintele României Ion Iliescu i-a conferit Medeei Marinescu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D, Arta Spectacolului, în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului.