Ilustrul academician Constantin Bălăceanu-Stolnici, la 94 de ani: „Cancerele sociale nu contenesc să chinuie populația”

Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici împlinește astăzi 94 de ani. O radiografie a peisajului politic al ultimelor zile, dar și a presei, în exclusivitate pentru Q Magazine.

Deși este foarte în vârstă și suferind, continuă să lucreze. „La Universitatea Ecologică, unde sunt profesor, predau trei cursuri și corectez lucrările de examen, la Institutul de Antropologie al Academiei Române, unde sunt director onorific, iau parte activ la ședințe, fac conferințe și prezentări, conduc doctorate și postdoctorate, organizez simpozioane etc., iar la policlinica Regina Maria dau consultații de neurologie și geriatrie. În timpul liber scriu articole, eseuri și cărți științifice sau memorii și conduc, în calitate de președinte, CIADO, fundație de luptă împotriva consumului și dependenței de droguri. Mă preocupă să fiu activ și să-mi îndeplinesc toate obligațiile.”, povestește reputatul om de știință pentru Q Magazine.

Peisajul politic din ultima vreme ne oferă un spectacol tragi-comic pricinuit de lupta pentru putere dintre partide și din interiorul partidelor, ca și de eforturile disperate ale celor condamnați penal sau susceptibili de a fi condamnați pentru a scăpa de  brațul justiției. Asistăm și la un exces de zel, care creează impresia instalării unei dictaturi a procurorilor. La aceasta, se adaugă o dramatizare exagerată a evenimentelor din partea mediilor de informare. Peste tot, interesele personale domină celor ale comunității.

Constantin Bălăceanu-Stolnici și regretata sa soție, Maria, la Balul Yacht Club Regal Român (YCRR), eveniment anual dedicat membrilor Clubului

Corupție devastatoare la toate nivelurile

„Există o foarte proastă organizare a vieții economice care defavorizează producătorii interni și favorizează importurile. Există o birocrație hipertrofiată și insuficient de pregătită care paralizează toate activitățile și inundă toate instituțiile și unitățile economice cu un exces de formalități frenatoare și inutile.

Există, în ciuda eforturilor din ultima vreme, încă o devastatoare corupție la toate nivelurile. Prea mulți politicienii continuă să considere politica drept o profesiune rentabilă, chiar foarte rentabilă, iar presa noastră a renunțat să fie o instituție de informare corectă și de educație și a optat spre o orientare comercială – venituri, rating etc – scoborând la nivelul unui jurnalism tabloid de scandaluri și la o apologetică a răului cu neglijarea binelui – o știre bună nu este o știre. Eradicarea acestora mi se pare o muncă de Sisif, la care nimeni nu vrea să se angajeze. Oamenii de calitate se feresc să se implice în treburile cetății, iar cancerele sociale nu contenesc să chinuie populația.”

Cu Dinu Săraru, la evenimentul de lansare a volumului semnat de Constantin Bălăceanu-Stolnici, AMINTIRI… VIAȚA LA ȚARĂ – STOLNICUL INTERBELIC

Sistemul sanitar continuă să fie deficitar din punct de vedere bugetar și, din nefericire, este supus, în mod contraproductiv, unei stupide hăituiri din partea presei și a unor foruri incompetente. Toate acestea duc la o scădere a calității actului medical și la o expatriere a prea multor medici tineri.

Avantajele atacurilor la persoană

„Memoria colectivă ca și informațiile din media au fost, sunt și vor fi totdeauna un amestec de adevăruri și minciuni, de laude și calomnii. Nu este rolul celui implicat să facă ordine, ci acela al istoricilor imparțiali. Trebuie să mărturisesc că, ori de câte ori am fost atacat, mi-am adus aminte de bătrânul profesor Oscar Sager, care mi-a spus demult: De câte ori ești atacat înseamnă că ești cineva. Nimeni nu atacă o nulitate. Când nu vei mai fi atacat, înseamnă că nu mai prezinți o valoare și retrage-te din viața publică. Atacurile acestea au avut marele avantaj că mi-au permis să fac deosebirea dintre prieteni și pseudoprieteni, ceea ce a fost un mare câștig.”

Societatea românească este încă marcată de tragica ei experiență în comunism. Tranziția este în curs, de aceea lucrurile încă nu s-au așezat și persistă multe confuzii, mai ales în ceea ce privește reperele morale. Ea este, totuși, într-un lent progres și incontestabil, dar mai evoluată decât înainte de 1989.

Alături de inventatorul Justin Capră (stânga), la conferinţa „500 de ani de evoluţie în Europa, de la elicopterul lui Da Vinci… la acceleratorul de particule“

Regrete

„Nu am putut crea o școală, nu am putut forma elevi care să continue eforturile și ideile mele. Nu am putut contribui eficient la accelerarea procesului de tranziție, pentru revalorificarea dimensiunilor culturale și spirituale ale românilor, în aceste timpuri în care sunt atât de minimalizate.”

Aș vrea ca tinerii…

„Să nu uite că am fost printre puținii care – cu riscuri la vremea aceea – am inițiat și dezvoltat cercetări de cibernetică generală și aplicată la neurobiologie și psihologie, contribuind la acumularea de date și la formarea de cercetători, ceea ce a condus la o adevărată revoluție informatică, care a schimbat radical viața și destinul umanității. Apoi, aș vrea să știe că am contribuit la ameliorarea vieții bătrânilor din țara aceasta, completând realizările Anei Aslan, creatoarea unui institut de geriatrie, prin fondarea specialității medicale de geriatrie (rețea de medici, spitale și cabinete  de consultație), în 1992, în România. În fine, să ia în considerare și eforturile mele, din ultimii zece ani, de a activa și ameliora lupta împotriva consumului și dependenței de droguri.”