Nici Weber, nici Timmermans! Ce ziceți de Rothschild?

Manfred Weber a renunțat la candidatura pentru președinția Comisiei Europene, Frans Timmermans a fost împins la o parte, dar liderii uniunii au pregătit o garnitură și mai controversată!

Funcțiile se târguiesc ca la piață

Premierul bulgar, Boyko Borissov, într-un dialog inedit cu Frans Timmermans, vicepreședintelui Comisiei Europene, cerând în schimbul susținerii socialistului olandez pentru postul de președinte al CE un hub de gaze, intrarea în Schengen şi încetarea MCV, arată cât de jos au alunecat lucrurile la vârful structurilor europene.

De data aceasta a fost pe față, live, arătând cât se poate de fără echivoc că în Parlamentul European nu este vorba despre „familii politice”, că nu este vorba despre politici publice, că nu este vorba nici măcar despre „statul de drept”, ci dimpotrivă, despre tot ceea ce liderii UE condamnă atât de vocal: corupție și trocuri.

În mod evident, Polonia, Cehia, Slovacia și Ungaria, s-au opus numirii lui Frans Timmermans după multiplele sale ieșiri agresive și abuzive împotriva țărilor din blocul estic. Spre rușinea ei, România nu se află pe lista țărilor care îl resping pe Frans Timmermans, ba dimpotrivă. În schimb, o poziție curajoasă a avut Italia. În cea de a treia zi a summitului european, premierul ceh Andrej Babis a exprimat fără echivoc poziția grupului. „Timmermans este inacceptabil. Germania ar trebui să ia notă, la rândul ei, de acest lucru”.

Orban: Weber, incapabil să conducă Comisia Europeană!

După ce președintele FIDESZ și-a declarat susținerea pentru candidatul PPE la funcția de președinte al CE, Manfred Weber a întors armele, acuzând Ungaria de tolerarea antisemitismului și totalitarismului. În aceste condiții, Orban a anunțat că își retrage sprijinul pentru Weber. Și, după alegeri, când Orban mai spera la un acord cu PPE și cu candidatul Weber, poziția intransigentă a neamțului l-a determinat pe liderul FIDESZ să renunțe definitiv la acordarea oricărui.

Mai mult, în urma întâlnirii cu Emmanuel Macron, liderii Grupului V4 păreau să fi ajuns la un acord privind susținerea lui Michel Barnier pentru funcția de președinte, în schimbul poziției de Înalt Reprezentant al Politicilor Externe ale UE. Dar, negocierile s-au împotmolit din nou.În urma multiplelor controverse și a opoziției de neclintit a Grupului de la Visegrad, bavarezul Manfred Weber, candidatul PPE, a înțeles că nu va ajunge niciodată la conducerea Comisiei Europene și a renunțat la cursă, lăsând loc altor negocieri.

În urma multiplelor controverse și a opoziției de neclintit a Grupului de la Visegrad, bavarezul Manfred Weber, candidatul PPE, a înțeles că nu va ajunge niciodată la conducerea Comisiei Europene și a renunțat la cursă, lăsând loc altor negocieri.

Candidați? Care candidați?

Margrethe Vestager,Jan Zahradil, Ska Keller, Nico Cué  – au fost candidații prezenți în dezbaterile organizate înaintea alegerilor europene, afară de Frans Timmermans și Manfred Weber, și au fost prezentați alegătorilor ca fiind potențiali înlocuitori ai lui Jean-Claude Juncker. Dintr-o dată, acești candidați au dispărut!

Însăși ideea că Franţa, Germania, Spania şi Olanda sunt țările care împart posturile într-o uniune de 28 de state, pare un pic nefiresc. Pare nefiresc faptul că o țară de dimensiunile Poloniei și cu o economie ca cea a Poloniei, o țară cu populația Poloniei, să nu aibă nici un cuvânt de spus. Nici un nordic, nici un italian, nici un est-european nu poate accede în structurile de conducere UE!

Macron și Merkel vin cu niște super-candidați!

După întâlniri cordiale cu participarea președintelui francez și cancelarului german cu spaniolii și cu danezii, social-democrați, se naște o nouă listă. Președintele Consiliului European, Donald Tusk, a anunțat pe Twitter nominalizările pentru posturile disputate.

Ursula von der Leyen (din Germania), pentru conducerea Comisiei Europene, ar părea o idee amuzantă, dacă nu ar fi o alegere care să genereze frisoane. Fost ginecolog, în prezent, ea ocupă funcția de Ministru al Apărării și face parte din coaliția care o susține pe Angela Merkel, mai exact provine din Uniunea Creștin-Democrată (CDU).

Ursula von der Leyen a dat dovadă de-a lungul carierei politice că este o persoană incapabilă să ia decizii, care a fost mereu amestecată în scandaluri de corupție, iar presa germană scrie că a fost cel mai prost ministru german al apărării. Se poate estima că von der Leyen se așteaptă să devină un om de paie în fruntea Comisiei Europene.

Von der Leyen se distinge însă prin faptul că își dorește o Europă federală, fără state. La fel de mult – și o armată europeană unică, în deplină consonanță cu dorințele președintelui francez Emmanuel Macron.

Deja,  grupul socialiștilor și chiar politicieni din grupul verzilor au  anunțat că se opun acestei numiri! Rămâne de văzut dacă voturile lor vor mai conta! Pe Change.org se strâng deja semnături pentru o petiție împotriva acestei nominalizări.

Pe social-media, dincolo de feministele gâtuite de emoție, cea mai frecventă părere este că von der Leyen nu a fost capabilă să conducă un minister, deci nu are cum să conducă toată Europa și că numirea ei reprezintă o insultă pentru votanții europeni. Unii au luat cu asalt pagina lui Donald Tusk ca să-l întrebe la ce a mai servit mascarada dezbaterilor candidaților în timpul campaniei pentru europarlamentare.

UE și familia Rothschild

O altă numire controversată este cea pentru poziția de președinte al Băncii Centrale Europene, unde a fost nominalizată Christine Lagarde. Cei din Grecia și Portugalia au luat foc imediat, doar amintindu-și felul în care FMI a gestionat criza și a impus austeritatea în aceste țări.

În 2016, Șefa FMI a compărut în fața instanței pentru o plată de 400 de milioane de euro către un amic al fostului președinte Nicolas Sarkozy, anume Bernard Tapie – proprietarul Adidas, ale cărui acțiuni au fost devalorizate fraudulos de Banca Crédit Lyonnais, motiv pentru care acesta amenința cu un proces guvernul. În schimbul banilor, pare-se, Tapie i-a promis sprijin electoral lui Sarkozy. La vremea respectivă, Lagarde ocupa poziția de Ministru al Finanțelor.

Propriu-zis, Lagarde a folosit bani publici pentru a-l plăti pe amicul fostului președinte! Curtea a condamnat-o pe Christine Lagarde pentru „neglijență”, și nu a stabilit nici o sentință, în principal pentru a nu declanșa o altă criză la vîrful FMI, după precedentul scandal cu Dominique Strauss-Kahn care a demisionat în 2011.

Christine Lagarde este opțiunea lui Emmanuel Macron. Ambii sunt legați de familia Rothschild, care controlează nu doar o mare parte din băncile naționale, dar și organizațiile private precum FMI și Banca Mondială. FMI este un instrument al globalizării, după cum singură se caracterizează. Christine Lagarde a apărut deseori alături de Lynn Forester de Rothschild și de baroneasa Philippine De Rothschild la întruniri cu caracter privat, dincolo de activitatea în fruntea instituțiilor bancare. Șeful FMI a apărut și la întâlnirile anuale ale grupului Bilderberg. La fel, Emmanuel Macron a lucrat la Banca Rothschild & Co deținută de familia Rothschild.

Apariția în prim-plan a unor instituții economice globalizate, în ultimii ani, a fost atât un simptom, cât și un stimul pentru globalizare. Dezvoltarea Băncii Mondiale, a băncilor de dezvoltare regională, FMI, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și a instituțiilor comerciale multilaterale, semnalează o trecere de la dominația statului ca principal actor în afaceri către companiile transnaționale.

Faptul că în fruntea Băncii Centrale Europene se încearcă aducerea unui exponent clar al politicilor anti-statale, Christine Lagarde, este un semn clar că Uniunea Europeană se pregătește de pași decisivi pentru suprimarea suveranităților existente pe teritoriul Europei. Dacă la asta adăugăm și prezența unui șef al Comisiei precum von der Leyen, avem în față imaginea unei organizații totalitare care speră să acționeze discreționar.

Nimeni nu a întrebat vreodată cetățenii Uniunii Europene dacă doresc sau nu o Europă federală, condusă de persoane pe care nu le-a ales nimeni, după reguli pe care nu se știe cine le stabilește. Situația devine cu atât mai controversată cu cât în campania electorală s-a bătut apa în piuă pe teme ecologice, încălzire globală, minunăția Islamului, teme feministe, un rol mai activ al tineretului. Adică, chestiuni care nu sunt nici măcar tangențiale cu problemele care vin acum în prim-plan!

Faptul că președinte al Consiliului European este preferat un politician precum Charles Michel care nu a fost capabil nici măcar să își ducă la bun sfârșit mandatul în propria țară, iarăși, spune multe!

Înaltul reprezentant pentru politici externe, spaniolul Josep Borrell Fontelles, este un politician cel puțin „obosit”. În vârstă de 72 de ani, este un critic al președintelui american Donald Trump cu care a avut dispute pe tema migrației, spaniolul fiind un susținător al migrației în masă.

Peste toate, anul trecut, Josep Borrell Fontelles, în calitate de membru al consiliului de administrație al grupului de energie regenerabilă Abengoa, a fost amendat cu 30.000 de euro pentru tranzacționarea de acțiuni pe bază de informații privilegiate, după ce a vândut acțiuni în interiorul grupului, cu puțin timp înainte de a anunța că era pe punctul de a intra în faliment.

Ambiția Italiei și a țărilor Grupului Visegrad de a nu se lăsa călcate în picioare de birocrați europeni, a scos la iveală tendințele totalitare și corupția generalizată din măruntaiele Uniunii Europene.