Omul care aduce…SIMPLIFICAREA

Povestea lui TONY ROMANI începe la ziarul Evenimentul zilei, trece prin loteria vizelor, se desfășoară în America, are parte de Reîntoarcere, se dezvoltă economic prin câteva firme private și sfârșește (de etapă) prin plonjarea în Guvernul Orban.

• Mediocritatea în era AI. De ce doar profesioniștii adaptabili vor supraviețui transformǎrii digitale
• MApN: O dronă rusească s-a prăbușit în Galați
• Rolls-Royce SMR și CEZ deschid un nou capitol în energia nuclearǎ a Cehiei
• Nazare a anunțat desființarea unui număr important de sedii ale ANAF
• Tuneluri Hezbollah ascunse sub un magazin de haine

O SINGURĂ SATISFACȚIE: BANII

Mi-am petrecut o după-amiază întreagă, în biroul său de la Palatul Victoria, discutând despre debirocratizarea administrației noastre – pariul lui Tony Romani –, dar și despre oameni care zboară. Da, oamenii zboară deja, la propriu.

Cum suntem amândoi pasionați de explorarea viitorului, am vorbit și despre limitele tehnologiei și în ce măsură îl va depăși aceasta pe om.

A început să lucreze pentru Evenimentul zilei în februarie 1993, la 17 ani și jumătate, ca reporter în secția „Viață mondenă”. Fusese angajat în urma unui concurs organizat de redactorul-șef adjunct Sorin Roșca Stănescu, în urma căruia au fost selectați vreo 60 de viitori ziariști din circa 800 de candidați. Nu se cereau studii de jurnalism și nici experiență, trebuia doar să scrii corect în limba română. Lucra în schimbul de noapte – o noapte da, una nu. „Eram în clasa a XII-a, iar dimineața mergeam de la muncă direct la școală. Nu de puține ori adormeam cu capul pe masă la prima oră”, își amintește interlocutorul meu.

Înainte de acest job avusese deja alte două ocupații – la 16 ani descărca vagoane de mobilă în Gara Obor, pentru magazinul „Apartamentul” din Centrul Vechi, iar ulterior a lucrat ca agent de vânzări pentru proprietarii de autocare ce făceau cărăușie pe traseul București – Istanbul. A plecat din presă la vârsta de 20 de ani și a devenit antreprenor, iar în paralel cu antreprenoriatul, a început să lucreze pentru MediaPro (grupul construit în jurul Pro TV), ca producător al unor evenimente de media organizate de trustul respectiv.

„La sfârșitul anilor ’90, mi se părea că România se îndreaptă cu viteză mare spre un zid. Educația și sănătatea erau la pământ. Părinții mei deja muriseră și parcă simțeam că nu mă mai ține nimic aici. Am început să caut opțiuni de a pleca în America – doream să învăț, să cunosc lumea, doream să cresc.”

A „câștigat un bilet de plecare” cu loteria vizelor organizată de Statele Unite, iar în septembrie 1999 a aterizat la New York.

A început să lucreze într-un hotel din Manhattan, pe latura de sud a Central Park. Un an mai târziu, s-a înscris la facultate. Avea deja 25 de ani, dar nu mai putea da timpul înapoi. Muncea ziua, iar seara mergea la școală. A terminat colegiul Baruch cu specializarea contabilitate și cu cea mai mare distincție academică de pe acel continent – summa cum laude. Între timp devenise și membru al American Mensa. „Era o confirmare că pot mai mult, așa că după doi de muncă la PricewaterhouseCoopers am revenit la școală. De data aceasta, eram hotărât să cuceresc Everestul piețelor financiare ale lumii – să lucrez pe Wall Street.”

A terminat masteratul cu specializarea în finanțe în mijlocul celei mai mari crize financiare din ultimii 80 de ani, aflându-se chiar în epicentrul ei. „Am avut noroc – în timp ce toate firmele de pe Wall Street își concediau oamenii, profesorul meu de Investment banking încă mai făcea angajări; am fost singurul lor angajat nou în acel an.” Totuși, nimic din ce făcuse până atunci nu avea cum să îl pregătească pentru ce avea să urmeze. „Muncisem mult, și în condiții grele, dar să ai un program permanent de circa 12-14 ore/zi, fără nicio perspectivă de relaxare, era cel puțin inuman. Apucam să îl văd pe fiul meu doar în timp ce dormea sau pentru câteva ore, sâmbăta. Nu aveam decât o singură satisfacție – bani, foarte mulți bani –, dar acea satisfacție avea un preț prea mare”, povestește Tony Romani.

„Eram hotărât să cuceresc Everestul piețelor financiare ale lumii – să lucrez pe Wall Street.”

Deși remarcă diferențe între el și generația celor de 20-30 de ani, afirmă că aceasta poate fi chiar mai bună decât precedenta: „Fiecare generație are o altă perspectivă asupra vieții, în primul rând ca rezultat fie al evenimentelor la care a asistat, fie al tehnologiei cu care a crescut, fie ca urmare a influenței pe care anumiți lideri politici sau de opinie au exercitat-o asupra sa. Între mine și generația de 20-30 de ani există diferențe, dar cred totodată că aceasta e mai bună din anumite puncte de vedere decât a fost generația mea la vremea ei”.

AMERICA ÎȚI DĂ. AMERICA ÎȚI ȘI IA

A decis în 2010 să plece din New York, unde nu i se părea că e locul ideal să îți crești copilul. „Inițial am vrut să ne mutăm în California, dar un anumit context familial și câteva ambiții personale mai vechi ne-au făcut să decidem revenirea în România.” După aproape 11 ani, era din nou acasă.

„Ce îți dă America?”, îl întreb. „O perspectivă mult mai largă asupra lumii, îți deschide rapid oportunități pe care nu ai cum să le găsești în altă parte”, îmi răspunde. „Ce îți ia?” „ Ceea ce îți ia constă în faptul că ajungi aproape să nu contezi ca om. Indiferent cât de important sau de neimportant ai fi, ești măcinat extrem de rapid și de complet de un sistem pe care nu îl poate controla nimeni, dar la care contribuie toți. America mi-a dat tot ce mi-am dorit, mai puțin liniște și sens profund vieții. Mi-a demonstrat că pot face orice și m-a învățat extrem de multe lucruri într-un timp relativ scurt. Dar acolo nu contam”, spune cu o oarecare tristețe, amintindu-și acea perioadă. 

Vorbim, inevitabil, despre alegerile americane și despre cei doi candidați. „Trump și criza cauzată de noul coronavirus au scos în evidență aproape toată fragilitatea sistemului american. În calitate de cetățean al Statelor Unite, îmi pasă de America și îmi doresc ca viața americanilor obișnuiți să devină mai bună, mai umană. Îmi doresc ca visul american să însemne mai mult decât sacrificiu. Dar trebuie să recunoaștem că America a făcut și multe greșeli în ultimele șapte decenii, iar acum plătește prețul acestora. Cred că Biden poate repune SUA pe drumul corect și cred că va permite ca acestea să-și revină nu doar din punct de vedere economic, ci și moral. Dar nu va fi ușor și nici nu vor fi de ajuns doar patru ani pentru asta”, spune Romani. 

„ACEST GUVERN A ADUS SPERANȚA”

Cochetează cu politica de multă vreme. A ieșit pe străzi a doua zi după incendiul de la Colectiv și s-a bucurat că premierul de atunci a demisionat chiar în ziua următoare. Apoi a început să se implice în diverse proiecte politice. „Am început să mă obișnuiesc cu prezența politicului în viața mea. În paralel, lucrând în mediul privat, am considerat mereu că birocrația e o piatră de moară care ne face slabi și necompetitivi prin propria noastră voință națională.”

Crede în Ludovic Orban pentru că e „în primul rând un om decent și cu bun-simț”. „Un om căruia îi lipsește aroganța, deși e în politică de mai multe decenii, și care simte foarte bine ce îi doare atât pe românii de rând, cât și pe oamenii de afaceri”, spune secretarul de stat care face parte din Cabinetul condus de cel pe care îl descrie.

Consideră că acest Guvern a readus speranța. „E suficient să ne închipuim cum ar fi arătat România în pandemie dacă ar fi fost condusă de doamna Dăncilă și de PSD. Cred că orice alte comentarii sunt de prisos”, îmi spune Tony Romani, căruia i-aș putea aduce zeci de argumente că România ar fi putut fi mult mai bine gestionată în această pandemie, chiar și de către Viorica Dăncilă, însă rostul acestor rânduri nu este acela de a pune în valoare exemplele mele, ci opiniile interlocutorului meu.

„Ludovic Orban este un om căruia îi lipsește aroganța, deși e în politică de mai multe decenii.”

I s-a oferit posibilitatea de a lucra în Guvernul Cioloș, dar atunci nu a considerat că rolul propus era suficient de relevant.

„Nu cred că există nicio speranță pentru România dacă nu reușim să curățăm mediul politic și să aducem oameni de valoare în acest mediu. Oameni de valoare nu înseamnă niște sfinți, ci persoane cu capacitatea de a rezolva problemele statului. Iar aici ne referim la probleme legislative, la leadership, dar și la aspecte organizatorice și de management al proiectelor derulate de instituțiile de stat. Dar, mai ales, la capacitatea de a face toate acestea în mod etic, lucru dificil în cultura noastră balcanică”, spune interlocutorul meu.

VIAȚA LA STAT

Mi se pare aproape absurd să vii să lucrezi la stat plecând din mediul de afaceri. Tony Romani îmi dă dreptate, deși este el însuși dovada acestei absurdități. „Dacă te lași absorbit de modul în care funcționează statul, sigur nu poți reuși mai nimic. Statul e gândit doar să funcționeze, nu să performeze, așa că încerc să nu îmi schimb propriul mod de lucru – chiar dacă lucrez la stat, tot rămân deseori la birou până la ora 10 seara, iar uneori ajung la muncă încă de la ora 6 dimineața. Folosesc preponderent intrarea angajaților în Guvern și mănânc la cantina angajaților oricând am timp. Asta te ajută să nu uiți că, orice funcție ai avea, ești un om obișnuit și tot la fel vei fi când vei pleca din acea funcție.”

Comunică frecvent cu mediul de afaceri și încearcă să aducă schimbări în sistem care să ajute statul să fie mai agil și mai performant, pentru ca în felul acesta să permită mediului de afaceri să producă mai multă valoare pentru români.

Modul său de lucru e destul de diferit și mai toți cei care l-au cunoscut, din interiorul sau din afara sistemului de stat, au constatat direct aceasta. De altfel, și mie mi-a vorbit despre Tony Romani profesorul Adrian Mitroi, de la ASE, descriindu-mi-l ca pe un „yankeu la curtea regelui Arthur”.

„Ca om și aspirații, nu sunt diferit de colegii mei – cei mai mulți dintre aceștia își doresc cu adevărat să îi fie mai bine României”, însă la capitolul viziune e locul unde intervin diferențele fundamentale. „Îmi doresc să ne uităm cu toții în oglindă și să înțelegem că schimbarea începe cu fiecare dintre noi, prin modul în care privim și schimbăm lucrurile mici din jur.”

Întrebarea inevitabilă pe care i-o adresezi unui om ce avea o situație relativ confortabilă din punct de vedere financiar în domeniul privat este cum trăiește cu mai puținul luat de la stat, chiar dacă interlocutorul meu îmi spune că „banii nu reprezintă un scop în sine, ci mai degrabă un instrument pentru atingerea anumitor scopuri”.

„Fără intenția de a critica sistemul de salarizare a demnitarilor în România, mi se pare totuși hilar să ai următoarele așteptări: ca decidenții din sistemul de stat să fie oameni capabili din punct de vedere profesional, care în mediul privat ar avea salarii de patru, de șase sau de opt ori mai mari, și, deși ei stabilesc alocarea unor bugete de zeci, sute sau chiar mii de milioane de euro, să nu fie coruptibili, când trebuie să cheltuie un sfert din salariu doar pentru a-și menține o anumită imagine publică.”

Recunoaște sincer că nu se vede rămânând foarte mult în sistemul de stat, fiindcă acest lucru implică un sacrificiu financiar pentru familia sa, de vreme ce în mediul privat ar putea câștiga de trei-patru ori mai mult având mai puține responsabilități și fără presiunea păstrării unei imagini publice.

LIDERII SUNT DIFERENȚIATORUL

Spune că diferența dintre România și America o fac oamenii de stat.

„Liderii Americii din ultimii 250 de ani sunt diferiți de ai noștri. În ultimii patru ani am putut vedea, de pildă, cât rău poate face chiar și acolo un singur lider nepotrivit. America a avut în general parte de lideri de o bună calitate, oameni care și-au pus cu adevărat țara deasupra propriului interes sau a celui de partid. Lideri cu viziune, capabili și muncitori. Dar asta a funcționat pentru că țara a atras mereu oameni de calitate și le-a permis o ascensiune socială rapidă. Noi, din 1850 încoace, am avut doar rar lideri de calitate. Au fost mai degrabă accidente – un Cuza, un Carol, un Brătianu. Fac abstracție de liderii contemporani, pentru că nu e corect să îi judec azi.”

A venit în Guvernul Orban cu misiunea concretă a debirocratizării. Dar ce înseamnă asta, de fapt?

A constatat un anumit tip de rezistență la schimbare, deși societatea românească a avansat mult în ultimii ani. „Din perspectiva atribuțiilor mele, rolul meu este să pun pe masa Guvernului propuneri de modificări legislative care să permită simplificarea legilor în vigoare și reducerea rapidă și semnificativă a birocrației excesive în toate formele ei. Deși lucrez îndeaproape cu cei de la Autoritatea pentru Digitalizarea României, rolul meu în cadrul comitetului pe care îl coordonez nu este să mă ocup de digitalizare, ci să propun măsuri care vin anterior digitalizării. Propunerile respective le colectez atât din partea cetățenilor, prin intermediul portalului simplificare.gov.ro, cât și din partea mediului de afaceri și a societății civile”. Portalul a fost deja lansat la finalul lunii noiembrie.

Deși toate sondajele spun că oamenii nu mai au încredere în autorități, Tony Romani le contrazice. „E important să folosim un termen corect de comparație. Dacă ne referim exclusiv la ultimul an, PNL și-a asumat această guvernare și a performat comparabil cu orice alt guvern din Vest, deși s-a confruntat cu un Parlament advers. Dar, în general, încrederea în autorități e scăzută în țările din Balcani. Iar asta se întâmplă parțial și din cauză că sistemul de stat e obișnuit să nu îl respecte pe cetățean și se comportă arbitrar și capricios. În privința aceasta mai avem mult de lucru, iar debirocratizarea e o componentă importantă din procesul de apropiere a statului de cetățean.”

CE VIITOR GUVERN VOM AVEA?

Ne întoarcem la realitatea imediată și încercăm să ne imaginăm cum va funcționa alianța care se conturează, PNL-USR-PLUS, și pe care ne-a anunțat-o oficial și președintele Klaus Iohannis cu vreo săptămână înainte de alegerile din 6 decembrie.

„Nu știu și, sincer, nu îmi este clar ce vrea USR-PLUS-ul. Știu că PNL va dori să guverneze cu orice partid de dreapta sau de centru-dreapta care îi împărtășește obiectivul fundamental de a dezvolta România. De asemenea, e natural ca PNL să dorească să nominalizeze prim-ministrul. În ultimii 30 de ani, România a rămas subdezvoltată față de potențialul său real, iar acest lucru ne afectează pe toți, în cele mai rele moduri posibile. Dacă USR-PLUS va intra la guvernare alături de PNL, nu va fi neapărat ușor, dat fiind că în interiorul viitorului partid USR PLUS există deja multe disensiuni. Dar dacă vor reuși să se concentreze pe ce este important pentru România, sunt șanse să facem treabă bună împreună în următorii patru ani sau chiar mai mult”, spune optimist Tony Romani.

„Dacă USR-PLUS va intra la guvernare alături de PNL, nu va fi neapărat ușor, dat fiind că în interiorul viitorului partid USR PLUS există deja multe disensiuni.”

OMUL VA ÎNCORPORA TEHNOLOGIA

Principala sa zonă de interes rămâne însă inteligența artificială, nu politica. Am discutat despre faptul că oamenii zboară deja și în ce măsură tehnologia ne conduce și ne controlează viața.

„Tehnologia ne facilitează deja multe dintre activitățile zilnice, dar în prezent avem posibilitatea de a renunța la computere. Va veni însă o zi când ne va fi imposibil să ne desfășurăm mare parte din activități fără utilizarea acestora. Iar omul va zbura autonom, precum un mic avion, cu ajutorul unor echipamente specializate ce vor fi atașate direct corpului său. Omenirea are deja toate ingredientele pentru aceste echipamente, doar că ele nu sunt încă puse la un loc. Vorbim aici de materiale precum grafenul sau de elemente de augmentare precum exoscheletul, de motoare miniaturizate împreună cu combustibili mai eficienți și surse suplimentare de energie”, spune Tony Romani, ce pare mai însuflețit de acest subiect decât de tema guvernării.

În vreme ce putem avea divergențe în privința capacității PSD de a conduce o țară pe timp de pandemie, suntem amândoi de acord că în viitorul foarte apropiat vom ajunge la „omul hibrid”, un mix de tehnologie și biologie.

„Nu doar că vom ajunge în acest punct, ci vom integra din ce în ce mai multă tehnologie în corp sau prin intermediul elementelor de augmentare. Peste 30 de ani sau chiar mai devreme, cei mai mulți dintre noi nu vom mai vrea să revenim la versiunea noastră din 2020. Vom avea ochi mai buni, mușchi mai buni, dinți mai buni, țesuturi mai bune, încheieturi mai bune. Vom zbura, vom căra 200 de kilograme în spate fără efort, vom alerga mai repede”, anticipează Tony Romani.

„Vom zbura, vom căra 200 de kilograme în spate fără efort, vom alerga mai repede.”

Tehnologia tinde să înlocuiască rațiunea umană, dar mai ales să ne lipsească de sentimentele omenești precum căldura, bunătatea și generozitatea. Din cauza acestor pierderi, Tony Romani nu știe dacă omenirea ar trebui să meargă înainte, pe drumul inteligenței artificiale, însă e convins că o va face, indiferent de opinia sa. „Iar pentru că avansul în această direcție e ireversibil, e important să înțelegem cum putem noi, oamenii, să ne păstrăm autentici. Ne va fi greu să ne adaptăm la avansul inteligenței artificiale, dar o vom face oricum. Nu cred că omul va ieși vreodată din ecuație, decât dacă le vom permite noi mașinilor să ne scoată.”

În cadrul anumitor ocupații, roboții ne înlocuiesc deja. În altele, va fi nevoie de foarte mult timp pentru a ajunge în acest punct. „Asta nu înseamnă că trebuie să stăm cu brațele încrucișate. Realist vorbind, nu e neapărat un lucru negativ faptul că roboții ne vor înlocui – poate că vom avea astfel posibilitatea să lucrăm doar patru zile pe săptămână, rămânând aproape la fel de productivi și câștigând aproape la fel de mult.”

Și cum am putea vorbi despre tehnologii atât de avansate fără să alunecăm spre problemele de etică și spre dorința omului de a-l înlocui pe Dumnezeu și de a crea un univers după alte reguli?

„Cred că omul își poate dori multe, dar în realitate va trebui să respecte în continuare regulile Universului în care există. Da, poate unii vor visa să devină mici dumnezei, dar asta se va întâmpla doar între hotarele țării lor. Nici China, nici Rusia și, mai nou, nici America nu reușesc să impună cu forța prea multe reguli în afara granițelor proprii. Pot impune cel mult haos, dar Dumnezeu ne-a lăsat o oarecare ordine și orânduire. Omul și descoperirile sale vor putea în cel mai fericit caz să îl completeze pe Dumnezeu.”

Tony Romani îmi spune, în finalul discuției noastre, în timp ce mă îndrept spre ușă evocându-l pe regretatul Neagu Djuvara, care mi-a spus, cu două luni înainte de moarte, când l-am vizitat acasă pentru a-l invita să contribuie cu un text în albumul Români de centenar, editat de Q Magazine, că „ceea ce îl înspăimântă este faptul că, în ziua de azi, patriotismul nu mai este posibil”, că nu e de acord cu istoricul.

„Dacă patriotismul înseamnă să te asiguri că națiunea ta și palma de pământ a națiunii tale mai rezistă măcar încă o sută sau o mie de ani, atunci da, patriotismul nu e doar posibil, ci pentru români e chiar necesar în acest secol.”

***

Comitetul interministerial pentru coordonarea eforturilor de reducere a birocrației si de simplificare a procedurilor administrative (Comitetul DEBIRO)

• Deși are un caracter consultativ, Comitetul coordonat de Tony Romani are rolul de a identifica orice propuneri de debirocratizare venite din partea cetățenilor, a mediului de afaceri și a societății civile. Estimează că anual vor fi adoptate 1 500 de pagini de măsuri privind debirocratizarea.

• În timp ce măsurile discutate deja în ședința Comitetului din 28 noiembrie însumează circa 60 de propuneri specifice, sunt în discuție aproape 200 de alte măsuri ce vor fi adoptate la următoarea ședință a Comitetului.

• Până în prezent, reprezentanții Comitetului au avut peste 50 de întâlniri cu mediul de afaceri și în cadrul subgrupurilor de lucru ale Comitetului.

• Actualmente, Comitetul lucrează prin intermediul a 17 subgrupuri în cadrul Grupului de lucru la nivel tehnic, de la domenii precum Construcțiile și Infrastructura până la Horeca, de la Relații de Muncă până la Documente Medical-Administrative și multe altele.

EXEMPLE DE PROPUNERI APROBATE DE COMITET

• Renunțarea la timbrele fiscale, care sunt încă folosite pentru documentele medico-legale.

• În domeniul construcțiilor și al infrastructurii, se găsesc mai multe propuneri ce clarifică și simplifică diverse prevederi din legi care se contrazic și le provoacă multe dureri de cap companiilor din infrastructură și constructorilor.

• În domeniul medical, se simplifică legislația care permite readucerea într-un mod mult mai rapid a medicilor în România – atât medici români care au studiat și au lucrat în străinătate, cât și medici străini care doresc să se mute în România.

• Pentru construcțiile din mediul rural, se desființează obligativitatea de inspectare a construcțiilor pe un nivel (parter) sau cu parter și etaj, pentru a le permite inspectorilor să se concentreze pe orașe și pe construcțiile care prezintă un risc pentru populație, în general.

• Pentru cetățenii români din străinătate, se introduc o serie de măsuri care simplifică semnificativ modalitatea de obținere a pașapoartelor simple electronice.

• Pentru instituțiile de stat, se creează posibilitatea ca acestea să își organizeze propriile activități de arhivare electronică, pentru a le permite colectarea datelor exclusiv în sistem electronic.

• Pentru toți investitorii, se reduc semnificativ perioadele și cerințele privind obținerea acordului de mediu, pentru a le putea permite să demareze mult mai repede investițiile atunci când își doresc și au nevoie de acestea.

• Pentru cei care iau credite Prima Casă, precum și pentru băncile care finanțează aceste credite, se reduc o bună parte din cerințele birocratice.