Partida de șah cu miza Belarus

Cu atenția acaparată în întregime de amalgamul politic românesc în ajun de alegeri, mass-media din România a renunțat să urmărească ceea ce se întâmplă în Belarus, o țară din proximitatea noastră aflată în prag de explozie socială și unde cei doi coloși se confruntă direct.

Partida de șah dintre cei doi mari jucători este departe de a se încheia.

Mutările Rusiei

Luni, 14 septembrie 2020, pentru prima dată după alegerile prezidențiale care s-au desfășurat la începutul lunii august în Belarus, Vladimir Putin a acceptat să se întâlnească cu Lukașenko în frumoasa și vestita reședință oficială de la Soci. Dezamăgit că timpul nu reușește să liniștească avântul protestatarilor săi și încolțit de furia populației care reacționează tot mai violent la măsurile împotriva celor care îl contestă, Lukașenko a venit să ceară ajutor. Pare a fi o întâlnire crucială pentru președintele Belarusului. Analiștii politici și militari sunt de comun acord că supraviețuirea politică a liderului de la Minsk depinde în mod hotărâtor de poziția adoptată de liderul rus la această întâlnire.

Discuțiile au durat patru ore și, conform celor declarate de purtătorul de cuvânt al președintelui rus au fost: „îndelungi și substanțiale în conținut”.

Deși Rusia dorește ca Belarus să rămână sub controlul său, Vladimir Putin a rămas rezervat în ceea ce privește o eventuală intervenție externă în Belarus. El a subliniat, încă de la începutul întâlnirii, pe timpul în care presa era în sală: „noi dorim ca cetățenii Belarusului să găsească ei însuși o soluționare calmă și prin dialog a situației” și a adăugat că, pentru Rusia, Lukașenko este președintele legitim al Republicii Belarus.

În discuțiile ce au urmat între cei doi, Putin i-a confirmat omologului belarus că în Rusia este pregătită o forță polițienească gata să-i vină în ajutor dacă mișcările de protest vor deveni violente și nu vor mai putea fi controlate din interior. Vladimir Putin a mai subliniat că pentru Rusia este extrem de importantă cooperarea militară dintre cele două state și, pentru a reduce presiunea financiar-economică din țara vecin, a promis un ajutor financiar de 1,5 miliarde dolari.

Lukașenko a exprimat atașamentul față de marele vecin estic și a subliniat că revoltele din Belarus, susținute financiar și logistic de occident, au ca scop nu numai înlăturarea sa de la putere, dar și ruperea relațiilor cu Rusia.

Întâmplător sau nu, la data întâlnirii dintre cei doi, în vestul Belarusului, la Brest, se afla în plină desfășurare exercițiul militar comun Rusia-Belarus-Serbia,  denumit „Frăția Slavă 2020”. Exercițiu de la care, conform declarației ministrului apărării sârb, Serbia s-a retras în urma presiunii exercitate de Uniunea Europeană. Tot în cadrul programului de cooperare militară bilaterală, trupe belaruse vor participa, spre sfârșitul lunii septembrie, la aplicația rusească mamut (cu participarea militarilor din 18 state) desfășurată în regiunea Astrahan sub denumirea „Caucaz 2020”. Primele eșaloane ale forțelor participante din Belarus au început deja deplasarea spre Rusia.  

La numai două zile după discuțiile de la Soci, miercuri 16 septembrie, la Minsk se întâlneau miniștrii apărării din cele două țări. Scopul: stabilirea elementelor de bază ale cooperării militare bilaterale.

„În cursul discuțiilor, ministrul apărării din Belarus a subliniat importanța cooperării militare strânse dintre cele două țări, mai ales în actuala situație militară și politică dificilă cu care se confruntă Belarus. El, de asemenea, și-a exprimat gratitudinea conducerii militare și politice a Federației Ruse pentru sprijinul asigurat Belarusului în această perioadă dificilă”, s-a arătat în declarația de presă a Ministerului Apărării din Belarus.

De cealaltă parte, Generalul de Armată Serghei Șoigu, ministrul rus al apărării, a dat asigurări că, în ciuda pandemiei, se vor depune eforturi pentru ca programul de cooperare, constând în principal în activități de antrenament comun la nivel operativ, să fie finalizat până la sfârșitul anului.

Organizată minuțios, cu elemente bine alese pentru presă, la vedere sau „pe surse”, măsurile luate de Rusia acoperă în mod evident toate cele trei zone care definesc existența unui interes real:  politică, economică și militară.

Mutările Occidentului

Desigur, nici Vestul nu a rămas în espectativă. Conștient că Belarus a fost din totdeauna în aria de influență rusă, acțiunile sale sunt mult mai subtile dar la fel de penetrante.

Ryhor Astapenia, unul dintre analiștii cu o bună expertiză în problematica Belarus, indică șapte direcții prin care Vestul poate sprijini Belarus. Și când spune Belarus, Ryhor se referă, în principal, la mișcarea de rezistență potrivnică regimului Lukașenko.

Prima cale prin care Vestul ar putea ajuta Belarus, în viziunea analistului Ryhor Astapenia, o reprezintă recunoașterea de către statele occidentale a stării de fapt existente în țară. Ceea ce, dincolo de cuvinte, înseamnă ca Vestul să sprijine mișcarea revendicativă belarusă, în toate aspectele sale, cu întreaga capacitate mediatică de care dispune.

Ar urma negarea legitimității președintelui Lukașenko. Prezentarea sa drept un dictator feroce care a furat în alegerile prezidențiale, singurul vinovat pentru destabilizarea statului Belarus.

O altă cale, parțial existentă, este așa numita „Prezență pe teren”. Adică, amplificarea legăturilor occidentului cu liderii mișcărilor de protest, trimiterea  unor misiuni ale ONU și OSCE la fața locului, prezența mai numeroasă în Belarus a reprezentanților guvernelor statelor influente din Europa și America de Nord cu scopul de a monitoriza atent discuțiile dintre Lukașenko și demonstranți și de a sancționa drastic măsurile punitive ale administrației prezidențiale.

Următorul pas este acordarea unui ajutor mai substanțial din partea statelor occidentale destinat Belarusului. Un fel de „Plan Marsall pentru Belarusul democratic” condiționat de existența unui întreg set de măsuri destinate democratizării societății emise de guvern, concomitent cu eliminarea din viața politică a președintelui Lukașenko.

A cincea direcție ar fi stabilirea unor sancțiuni de natură politică, economică și financiară care să pună presiune pe regimul Lukașenko atâta vreme cât acesta se va încăpățâna să rămână la putere.

Un pas următor ar determina apariția în Belarus a unor ONG-uri care să includă în domeniul de activitate monitorizarea și mediatizarea la nivel internațional a metodelor dure, inclusiv a torturilor, la care sunt supuși adversarii regimului Lukașenko. Noile organizații neguvernamentale vor solicita administrației  respectarea drepturilor omului și, dacă va fi necesar, vor deschide procese la nivelul instanțelor internaționale contra vinovaților.

În fine, va fi necesară acordarea unui „Sprijin pentru victimele cunoscute ale regimului Lukașenko”. Este vorba de lansarea unei campanii fără precedent în ajutorul celor condamnați pe nedrept de regimul actual, în special al celor care au fost torturați pentru opțiunilor lor politice. Multele milioane de dolari necesare asigurării succesului acestei campanii ar urma să fie asigurate de toate statele interesate în construirea unui Belarus democratic, ieșit de sub pulpana rusă.

Cele șapte „căi” nu sunt sugerate la întâmplare.

La o analiză mai atentă, în fiecare dintre cele șapte direcții Vestul a acționat deja, trimițând semnale serioase către Moscova privitoare la prezența sa în Belarus. Cu voia sau fără voia sa, Ryhor enumeră aproape toate măsurile pe care Vestul le-a făcut de la începutul degenerării situației politico-sociale din Belarus. Unele dintre acestea fiind definitivate, altele aflate în curs de desfășurare.

Din punct de vedere militar, mutările NATO pe tabla de șah Belarus au debutat prin dislocare spre est, în Polonia, a unei părți a trupelor americane retrase din Germania, sporirea prezenței  în țările baltice și aducerea în România a noi sisteme de rachete. „Intrând într-o nouă eră a concurenței între marile puteri, suntem acum într-un alt punct de inflexiune în istoria NATO. Sunt încrezător că alianța va fi cu atât mai bună și mai puternică pentru aceasta” afirma de curând secretarul apărării Mark Esper.

Este evident că, similar măsurilor luate de Rusia, acțiunile occidentului ating și ele cele trei domenii esențiale: politic, economic și militar.

Perspective

Partida de șah cu miza Belarus este departe de a se încheia și pe măsură ce timpul trece este tot mai evident că o remiză este exclusă. Acum, ne aflăm în faza în care fiecare dintre jucători își încordează mușchii. Deciziile la vedere, cele care permit comentarii și așteptări pentru publicul larg, sunt cu mult mai puține decât cele ascunse pe care de obicei le descoperim mult prea târziu pentru a le putea prefigura efectele.

În mass-media internațională circulă speculații conform cărora președintele Putin nu ar avea deplină încredere în promisiunile făcute de Lukașenko și nu este sigur că acesta va supraviețui politic. Dincolo de aparențele de moment, Rusia ar pregăti un înlocuitor pentru Lukașenko. Un alt președinte pregătește în mod cert și Occidentul.

Ca și în Ucraina, procesul poate fi îndelungat, presărat cu mutări subtile și susținute insistent prin canale mai puțin vizibile din partea Vestului și cu acțiunile dure, fulgerătoare, de cele mai multe ori brutale, ale Rusiei. Desigur, ar fi o greșeală să subestimăm forța diplomației rusești și mijloacele sale de influențare a stării de fapt.

Analiștii politico-militari nu exclud o intervenție mai decisă a SUA și a UE. De altfel, printr-o rezoluție, Uniunea Europeană a respins rezultatele alegerilor desfășurate la 9 august în Republica Belarus și, totodată, începând cu data de 5 noiembrie legislativul european nu-l va mai recunoaște pe Lukașenko drept președinte legitim al Belarus. Deși solicitată cu insistență de opoziție, intervenția directă a SUA pare  posibilă numai după clarificarea situației politice din State.

Partida de șah cu miza Belarus continuă. Astăzi, câștigătorul este dificil de indicat. În oricare parte se va înclina balanța, există o singură certitudine: învingătorul va lua tot.