Câteva gânduri după alegerea Liei Savonea

În România, un judecător bun și corect are nevoie să fie apărat de linșajul mediatic al oamenilor care știu ei mai bine… Un judecător onest și asumat, cu atât mai mult.

• Institutul Național al Magistraturii: Tot mai puțini tineri își mai doresc să devină judecători și procurori
• Noua practică bruxelleză: lobby mascat pe lângă oficialii europeni prin intermediul presei
• Polița privată de sănătate sau drumul către occidentalizarea sistemului public de sănătate
• Fostul ministru Darius Vâlcov a fost eliberat condiționat
• „Mircea Lucescu” va zbura spre marile capitale ale lumii

ÎNCĂ RĂMÂNEM…

Pentru că România e țara acuzatorilor fără dovezi, a specialiștilor fără diplomă, a mediocrității ridicate la rangul de politică de stat.

Oameni care nu au citit în viața lor un dosar, ne învață să dăm sentințe.

Cei care nu știu diferența între civil și penal ne critică soluțiile, cu mânie proletară, cerând să fim lapidați ori de câte ori îndrăznim să aplicăm legea așa cum e ea, nu cum își doresc ei.

Acuzatori de bâlci, ce nu au văzut în viața lor un rechizitoriu, aruncă în stânga și dreapta cu noroi în tot ce depășește capacitatea lor de înțelegere.

Un om care a muncit toată viața este terfelit public de cei care știu că e „corupt” și „prost pregătit”, care știu că a sprijinit „structuri mafiote” și a dat soluții strigătoare la cer.

Adevărul nu interesează pe nimeni. Iar cei care îl știu, preferă să tacă pentru a nu intra în malaxorul numit Vocea străzii. Vă place sau nu, judecătoarea Lia Savonea a fost, alături de colegele ei din Consiliul Superior al Magistraturii, cărora li s-a alăturat mai târziu și actualul secretar de stat din Ministerul Justiției, vocea care a spus stop simulacrului numit anticorupția din Justiție.

Fără curajul lor, cine știe câți dintre judecătorii corecți ar aștepta acum eliberarea condiționată, doar pentru că au refuzat să execute ordine.

În mandatul domniei sale de președinte al CSM, Inspecția Judiciară a făcut public dezastrul lăsat în urmă de jihadul anticorupției, făcut de dragul publicității și proslăvirii unor personaje de tristă amintire pentru noi.

Nimeni nu e perfect. Suntem oameni, supuși greșelilor, măcinați de îndoieli.

La capătul puterilor, suntem adesea tentați să renunțăm, pentru că simțim că nu merită efortul luptei cu morile de vânt. Suntem înjurați, acuzați de toate relele pământului, arătați cu degetul și scoși țapi ispășitori pentru tot ce merge prost în această țară.

Și totuși, unii rămânem. Pentru că iubim profesia asta, pentru că nu vrem să ne trădăm talanții primiți. Pentru că, în naivitatea noastră, încă sperăm că putem schimba ceva, că setea noastră de dreptate și corectitudine va îndrepta, cândva, strâmbătatea unei societăți care ne urăște visceral, fără să fi trăit măcar o zi în locul nostru.

Suntem mulți care gândim asta, cei mai mulți tăcuți, nu din lașitate, ci dintr-un instinct de conservare elementar. Eu l-am pierdut de ceva timp și de aceea mă lasă rece mizeriile unora, acuzele altora, răcnetele războinice care îmi doresc pușcăria sau moartea.

Tocmai de aceea nu mă poate opri nimeni să depun mărturie, chiar și în inflexibilul tribunal al străzii, pentru un OM care a ajuns unde îi este locul și unde, sunt convinsă, va face ce a făcut și în CSM: va face tot ce poate ca niciodată un nevinovat să nu mai înfunde pușcăria.

Pentru că, în acei ani, în timp ce voi stăteați cu o bere în fața televizoarelor, bifând satisfăcuți încă un dușman de clasă la pușcărie, existau judecători care luptau cu minciuna și nedreptatea, asumându-și în fiecare zi riscul de a fi săltați, cum tare le mai plăcea personajelor de tristă amintire să spună.

Și da, eu, o amărâtă de judecătoare, de la o instanță oarecare, „ce merită să înfunde pușcăria” pentru că are curajul să vorbească împotriva narativului oficial, sunt onorată să o susțin public pe judecătoarea Lia Savonea, președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sigur, aștept să fiu eviscerată, scuipată, acuzată de lingușeală și alte asemenea. Știind Adevărul, voi face ce fac mereu: voi zâmbi și voi merge mai departe.Nu aveți voi atâta ură câtă credință am eu!