Prof. univ. dr. Dorin Sarafoleanu: Diletanții vor să stăpânească România!

Îi place să spună că a fost înzestrat cu acel „patriotism științific”. În cei peste 50 de ani de activitate profesională a reușit să facă școala românească de otorinolaringologie vizibilă la nivel internațional.

Trecem, oare, astăzi, printr-o gravă criză de valori și de principii?

Nu există o criză morală reală. Personalitățile de prestigiu sunt evitate constant pentru că ar putea deranja o clasă politică ignorantă, agresivă, dedicată doar intereselor personale și de grup.

Să fie mass-media vinovată de această percepție publică?

Majoritatea jurnaliștilor relatează doar ce „este la vedere”, fiindcă dintotdeauna circul a plăcut vulgului, ratingul fiind asigurat în detrimentul calității.

Dar nu toți…

Constat, cu bucurie, că în ultima vreme, o bună parte a presei de calitate a început să fie preocupată de promovarea valorilor autohtone și de etalare a unor modele umane și principii care treptat se vor întipări în mentalul public, cu efecte binefăcătoare în timp. După excesul de vulgaritate pe care l-am suportat două decenii, cred în succesul acestui tip de gazetărie, pe termen lung.

În ultima dumneavoastră carte, „Comunicare – voce, limbaj, artă, tehnologie ”, ați făcut un enunț cam șocant: „inteligența se moștenește”. Puteți să detaliați?

Da. Neuroștiințele au dovedit acest lucru. Genetic, există predispoziția de a fi inteligent. La această inteligență de bază – moștenită – se adaugă o suită de lucruri și informații din ce în ce mai ample și mai complicate care se dobândesc prin educație – mai ales – prin urmarea unui model. Iată, așadar, rolul determinant al școlii, al educației și al impactului pe care modelul uman îl are pentru societate. Inteligența adăugată se face prin deprinderi care încep în copilărie (cei șapte ani de acasă) și continuă în sens ascendent până la vârsta de 40-45 de ani.

Neagu Djuvara a început opera pe la această vârstă. Și la peste 90 de ani este un autor de succes.

Întocmai. Dacă am trece în revistă marile capodopere, marile descoperiri ale omenirii, făcute în secolele trecute, vom constata că au fost realizate în majoritate la această vârstă. În veacurile următoare – prin creșterea duratei de viață – probabil că marile opere vor fi realizate la vârste și mai înaintate.

Românii au mai mult mușchi sau mai multă minte?

Este interesant de observat faptul că oamenii foarte bine dotați intelectual nu s-au bucurat de calități fizice pe măsură. Se pare că există o relație discordantă între mușchi și minte. Câte lucruri bune se pot face cu mușchii? Însă cu ei nu se poate conduce o societate. Gândirea și raționamentul merg mână în mână cu inteligența. Ele se întrepătrund. Gândirea reprezintă funcția cel mai bine  organizată a psihicului uman. Prin gândire, informația este preluată și integrată. Ca urmare a integrării se realizează o reacție (răspunsul) la stimulul emoțional. Așadar, este limpede că prin gândire ființa umană se definește, își conștientizează „Eul” își creează personalitatea și își reglează raporturile cu mediul social și spiritual în care trăiește. Gândirea liberă ne permite să avem ținte, idealuri spre care tindem și la care lumea ar vrea să ajungă. Prin gândire ne explicăm și interpelăm lumea, ne înțelegem menirea și destinul. Gândirea îmbogățește mintea, inteligența și spiritul. Dinamica gândirii şi profunzimea ei duc la evoluția și perfecționarea ființei umane.

Ce a distrus comunismul?

În primul rând, a reușit în bună măsură o spălare a creierelor, astfel fiind mai ușor manipulate spre satisfacerea unor interese personale sau de clan.

Dar criptocomunismul, definiția dată regimului fesenist de domnul Coposu?

După revoluție au început să fie promovate „modele” – acele forme fără conținut – care înveșmântate în costume Armani, descinzând din automobile care costă cât un computer tomograf, au indus românilor ideea că „democrația” lor le dă dreptul la un comportament necontrolat – vulgar și agresiv – la lene și superficialitate, la înfruptarea, fără drept sau merit din patrimoniul economic, fără a da în schimb nimic concret cu excepția votului. Iată de ce am ajuns astăzi să ne plângem de autostrăzi trucate, sistem de sănătate muribund, sărăcie în creștere, analfabetism, criminalitate etc.

De ce oamenii de prestigiu din România, fie medici, profesori, ingineri nu se implică mai mult în spațiul public?

Din cauza lipsei unei societăți civile puternice și unitare, pe de-o parte, și dezinteresul pentru diminuarea preocupărilor profesionale o perioadă mai lungă de timp, pe de altă parte. Nemaiavând sprijinul unei societăți civile puternice, în lipsa unui curent viguros de opinie, în sensul cultivării valorii și a meritocrației, implicarea marilor profesioniști, de unii singuri, în activități publice ar duce la donquijotism.

Ați cochetat cu politica. De ce nu v-ați implicat mai mult?

Da. Acest lucru s-a întâmplat cu mulți ani în urmă când, recunosc, am avut naivitatea să cred că promisiunile și angajamentele politicienilor sunt reale și izvorăsc dintr-o conștiință și morală autentice. Am constatat, repede, că lucrurile nu stau așa, că propunerile cinstite de îndreptare și de modernizare a sistemului din care fac parte deranjează și m-am întors repede la profesie.

Ce părere aveți de „reforma” Nicolăescu: patru ore la stat, patru ore în privat?

Este o încercare de a stopa migrația medicilor. Pentru a putea reuși, trebuie ca în spitalele de stat dotările tehnice, condițiile de spitalizare, personalul auxiliar să fie cel puțin la nivelul spitalelor private. Dacă mai punem la socoteală și birocrația – pe care o implică o astfel de activitate, cred că standardele necesare vor fi greu de atins. Rămâne de analizat și ce vor bolnavii. Țineți cont că inteligența românilor funcționează perfect, mai ales atunci când sănătatea lor este în joc.

Se construiesc mai multe biserici decât spitale.

Biserica este – pentru român – simbolul Divinității. Când toate așteptările și năzuințele sale au fost înșelate, singura speranță care îi mai rămâne este credința în Dumnezeu. Românul ar spera cu putere și în spitale sau în unități medicale, în care să-și aline suferința timpului, dar ce să facă dacă acestea nu există sau sunt ca vai de ele? În ultimii ani, Biserica a construit și organizat mai multe așezăminte și activități medico-sociale, decât alte instituții – cred că responsabilii sistemului de sănătate ar trebui să se intereseze de ce Biserica poate să realizeze lucruri de interes social, în timp ce ei nu pot.

Cine are interes ca actul de programare a viitorului țării să fie „nefrecventabil” de oamenii de valoare?

Diletanții – constituiți în clanuri și societăți care vor să dețină și să stăpânească România. Valoarea îi dezavantajează, le încurcă lucrurile, poate la un moment dat să se impună și să fie dorită de societate și asta-i deranjează pe cei de la putere. Personalitățile venerabile nu sunt agresive, nu fac vacanțe în Dubai sau pe Coasta de Azur, nu se plimbă cu gondola la Mamaia. Nu ai și tu o bătătură, îmi zicea un vecin de la tata de la sat, prieten din copilărie. Ce muncești? Păi, i-am răspuns că scriu și gândesc. A râs de mine.

Valorile produc idei, principii, cultură, știință și democrație autentică. Ele gândesc, sunt preocupate de ființa națională și de prestigiul nostru în lume. Iată de ce sunt detestate și marginalizate în societatea românească de astăzi. Valorile trebuie căutate, găsite și promovate. Clasa politică nu o va face, iată o provocare pentru presă.

După 23 de ani de la Revoluție am ajuns să vedem tineri pe stradă cu pancarta: „Jos capitalismul!”

Cred că acești tineri sunt sătui de capitalismul românesc. Sper să nu fie manipulați. Ar fi foarte grav. Lor trebuia să li se explice că nu capitalismul i-a făcut șomeri (mulți cu diplome universitare), ci incapacitatea puterii de a guverna o țară foarte bogată, cu resurse vămuite peste hotare.

Există vreo alternativă la actuala clasă politică?

O alternativă firavă pare a se înfiripa. Dacă va fi unitară, armonioasă – fără contradicții interne, cred că ar avea șanse. Momentul îi este favorabil pentru că românii au început să se sature de scandalurile politice.

Cum va arăta România lor, a tinerilor mânioși de azi, când vor ajunge la maturitate?

Le doresc o maturizare rapidă. O pot face bine, pentru că azi lor le sunt accesibile modelele social-economice și de democrație europeană și internaționale. Le urez să reușească să facă ceea ce azi doar visează. Nu va fi ușor. Dar să nu uite că ei sunt ultima speranță pentru țară.

Suferim de o criză de destin?

Nicolae Iorga spunea că România este apărată de un destin favorabil. Ori de câte ori țara noastră a fost în pericol de disoluție, spunea savantul, o minune a salvat-o. Cred că este firesc să vii în întâmpinarea destinului ca să poți avea o evoluție favorabilă. Acum este momentul să o facem. În prim plan trebuie să stea valorile autentice și tinerii școliți și inteligenți, despre care am vorbit.

Medicina românească a dat lumii mari doctori care lucrează și fac performanțe în străinătate. Nu v-a tentat niciodată să plecați din țară?

Sunt produsul unei Școli Medicale Românești care până nu demult s-a bucurat de un incontestabil prestigiu internațional. Dovada constă în faptul că 14.000 de medici români sunt renumiți pe toate meridianele. O altă dovadă sunt cercetătorii și profesorii universitari cu performanțe memorabile, doriți de marile universități și centre de cercetare din lume. Eu fac parte din acea categorie de medici ai generației mele care au încercat – uneori cu succes – să se realizeze în țara lor, indiferent de obstacole și de greutăți. Am îmbrățișat cu convingere principiul conform căruia deși știința nu are granițe, există, totuși, un patriotism științific.

Cum ne vom putea recupera valorile care fac performanțe în statele lumii?

Le vom putea recupera atunci când se va înțelege că experiența lor profesională va putea schimba sistemul. Când se va înțelege că nu ai voie ca stat să respingi niște doctori, care s-au întors acasă și sunt puși să lucreze aproape pe gratis, într-o clinică de pediatrie de primă necesitate națională, realizată cu eforturi inimaginabile, dar se izbesc de un teribilism politico-administrativ fără margini. Ceea ce se întâmplă astăzi la noi îmi amintește de o frază a lui Machiavelli, care în „Principele” (carte apărută în sec. al XVl-lea) afirma că politica este singura îndeletnicire din lume pentru care nu ai nevoie de niciun fel de instruire.

Să fi rămas oare din acest punct de vedere noi, românii, în secolul al șaisprezecelea?

Dorin Sarafoleanu este membru al Academiei de Științe Medicale. Autor a 12 monografii de specialitate și coautor la două tratate de ORL. A fost președinte al Societății Francofone Internaționale ORL și al Societății „Conventus ORL Latina”. Face parte din Biroul Executiv al Federației Europene de ORL și este președinte al Societății Române de Rinologie.