Putin nu poate opri America

Analiştii ruşi şi americani nu cred, însă, că acestea pot opri loviturile asupra Damascului.

Afirmaţiile liderului de la Kremlin au survenit chiar în ziua în care comisia de politică externă a Senatului american a ajuns la un acord privind mandatul acordat Casei Albe în ce priveşte utilizarea forţelor armate într-o operaţiune îndreptată împotriva regimului Assad, învinuit de utilizarea de arme chimice împotriva civililor în operaţiunile din 21 august din zona oraşului Damasc, fiefuri ale opoziţiei.

UE îl împinge pe Putin la negocieri

Rusia a împiedicat, în tandem cu China, de două ori, în 2012 şi 2011, adoptarea unei rezoluţii a Consiliului de Securitate care să condamne guvernul Siriei, şi cel mai probabil va continua să facă acest lucru şi în 2013,  autorităţile de la Moscova declarând că nu consideră concludente dovezile cunoscute deja publicului, privind utilizarea de arme chimice de către forţele siriene şi pledând în continuare pentru o soluţie politică internă a crizei din această ţară.

Bani, arme, petrol şi garanţia că Rusia va rămâne sursa de gaze a Europei în schimbul Siriei

În aceeaşi zi în care preşedintele Vladimir Putin făcea declaraţiile referioare la „planurile” legate de un eventual atac asupra Siriei, Moscova a decis să îşi întărească dispozitivul militar din această ţară unde deţine, încă din era sovietică, o bază navală, la Tartus, singura din Mediterană şi din apele non-riverane.

Porivit mandatului convenit de Republicanii şi Democraţii din Congresul SUA, Casa Albă poate decide o operaţiune aeriană asupra Siriei, de cel mult 90 de zile, vizând distrugerea tuturor ţintelor ce au legătură cu capacităţile acestei ţări de a depozita şi utilize arme chimice.

Analiştii nu cred că Rusia poate împiedica un atac asupra Damascului

Q Magazine a intervievat doi reputaţi analişti internaţionali specializaţi în problema relaţiilor dintre SUA şi Rusia, americanul William Partlett (Brookings, SUA) şi rusul Igor Sutyagin (RUSI, Marea Britanie), cărora le-a adresat acelaşi set de întrebări. Niciunul dintre ei nu crede că Rusia are la îndemână mijloace politice sau militare pentru a opri sau stânjeni intervenţia decisă de Statele Unite şi alte ţări apropiate acestora asupra regimului Assad.

Ce ar putea  face Rusia din punct de vedere politic pentru a opri o posibilă intervenţie internaţională împotriva regimului Assad? Mai are Rusia spaţiu de manevră să întreprindă ceva în condiţiile în care comunitatea internaţională este convinsă că în Siria s-au utilizat arme chimice?

William Partlett: Sunt foarte puţine lucruri pe care Rusia le-ar mai putea face în plan politic pentru a opri o intervenţie americană. Poate doar să argumenteze – aşa cum o face Putin acum – că orice intervenţie ar fi ilegală potrivit dreptului internaţional, fără autorizarea Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite. Dar acest argument nu ar rezista. SUA vor ataca şi cred că Rusia deja ştie asta. Rusia nu poate face nimic pentru a împiedica o intervenţie.

Igor Sutyagin: Ca să vorbim deschis, Rusia nu poate face prea multe. Rusia poate continua să atragă atenţia asupra posibilelor consecinţe negative ale unei asemenea mutări – iar asta ar putea să funcţioneze câteva zile sau săptămâni, poate pentru o lună sau două.  Dar neajunsul principal al unei poziţii de acest fel a Rusiei este că nu promite nicio soluţie faţă de situaţia inacceptabilă din acest moment din Siria.  Acesta este motivul pentru care dorinţa, perfect de înţeles, de a face ceva pentru a schimba lucrurile în bine va prevala printre membrii comunităţii internaţionale, care nu îşi pot permite să stea pur şi simplu, în condiţiile în care oamenii sunt ucişi acolo în fiecare zi. Tensiunea dintre dorinţa umană de a ajuta şi poziţia foarte conservatoare a Rusiei (liderii ruşi nu sunt foarte deranjaţi de imaginile cu oameni murind) limitează în mod semnificativ spaţiul de manevră pe care această ţara l-ar avea în încercarea de a împiedica intervenţia pe termen mediu.

Credeţi că Rusia va încerca să blocheze sau să stânjenească o intervenţie militară asupra regimului Assad?

William Partlett: Nu, din punct de vedere militar. Aşa cum am spus deja, ruşii ştiu că SUA sunt hotărâte.  Cred că se gândesc însă cum să reacţioneze atunci când SUA vor lovi.    

Igor Sutyagin: Cu siguranţă că va încerca să o facă. În primul rând, pentru că în chestiune nu este deloc vorba despre soarta regimului sirian ca atare – ci de soarta regimului rus pe termen lung. Mi se pare că eforturile actuale ale Kremlinului au în profunzimea lor dorinţa de a ucide principiul „responsabilităţii de a proteja”. Regimul din Rusia este în mod fundamental instabil, pierzând sprijinul clasei creative a ţării – se poate spune că a pierdut acest sprijin. Din acest motiv, principala reţetă de a păstra puterea pentru cei de la Kremlin este de a izola Rusia de orice influenţă externă – calificată drept „intervenţie” – ideologică, culturală, politică, economică… Sloganul „suveranităţii absolute” este chintesenţa acestei linii politice – iar pentru a păstra această „suveranitate absolută”, a se citi politica lui „lăsaţi-ne în pace”, este nevoie ca ideea intervenţiei umanitare să fie „ucisă”. Siria este doar un nou loc unde ar putea fi pus în aplicare principiul „responsabilităţii de a proteja” – şi de aceea Kremlinul trebuie să oprească intervenţia umanitară asupra Siriei pentru a servi, pe termen lung, interesul propriei supravieţuiri politice. S-ar putea întâmpla oriunde în altă parte – în Antarctica, de exemplu – atunci Kremlinul ar lupta pentru dreptul pinguinilor din Antarctica de a-şi rezolva problemele fără nicio presiune din exterior. Problema pentru Kremlin nu este Siria, problema sunt schimbările care se petrec în Rusia!

Care ar putea fi misiunea celor trei nave ruse, recent trimise în Siria – un crucişător purtător de rachete, o fregată şi un distrugător?

William Partlett: Probabil să ajute la evacuarea cetăţenilor ruşi dacă regimul se va prăbuşi în urma atacurilor aeriene americane.  Toate acestea fiind spuse, cred că administraţia Obama le va cere ruşilor să sprijine un acord post-intervenţie între regimul Assad şi membrii opoziţiei seculariste din Siria. Astfel, loviturile americane vor fi limitate ca durată şi menite să trimită un mesaj în ce priveşte utilizarea armelor chimice, dar şi să îl forţeze pe Assad să se aşeze la masa negocierilor. Ruşii îşi vor oferi ajutorul în aceste negocieri pentru că interesul lor principal este să împiedice prăbuşirea regimului.

Igor Sutyagin: Cele trei nave ruseşti trimise în Mediterană – unde sunt deja încă şase şi unde încă cinci ar putea sosi săptămâna viitoare – au misiunea de a „arăta steagul”.  Flota rusă nu va ataca formaţiunile navale occidentale în cazul vreunui ipotetic atac cu rachete asupra Siriei – aceasta ar împinge Rusia într-o confruntare militară directă cu ţările în care Banca Centrală Rusă îşi păstrează o substanţială parte a rezervelor valutare în aur. Aveţi vreo îndoială cât de mică asupra faptului că aceasta ar fi ultima opţiune posibilă pentru liderii ruşi? Flotila rusă din Mediterana este un instrument în plus în politica Kremlinului de a atrage atenţia, este un instrument politico-militar, într-un anumit sens, este adevărat – dar este puţin probabil că se va transforma într-unul pur militar în actualele circumstanţe.  

William Partlett este cercetător în cadrul Brookings Institution (SUA) – organizație cu sediul în Washington care furnizează analize și soluții statelor și decidenților politici. Concomitent, Partlett face parte din programele Global Economy and Development şi Center for the United States and Europe in the Foreign Policy. Are un masterat şi un doctorat în studii ruse.

Igor Sutyagin este cercetător în cadrul Royal United Services Institute for Defence and Security Studies (Marea Britanie) având în atenţie relaţiile SUA-Rusia, dezvoltarea armamentului strategic şi sistemele de apărare anti-balistice.  Este doctor în Relaţii Internaţionale al Academiei de Ştiinţe a Rusiei.