„Să pot să dorm, ca să te uit…”

….

„Aceste nopţi de insomnie,
Aceste pauze-n destin,
Ţi le dedic, pe toate, ţie,
Cu toată moartea ce-o conţin.

… Iar dacă aş cădea departe,
Cu tot acest prăpăd al meu,
Eu m-aş ruga şi peste moarte
De grija ta, lui Dumnezeu.

Nici nu prea ştiu cum ţi-este bine,
Să fie zgomot sau deşert?
Să-mi amintesc sau nu de tine,
Să mă mai ierţi, să te mai iert ?

În insomnia mea de noapxe
În rătăcirea mea de zi
Ţi-aud şi pasi, ţi-aud şi şoapxe
De parcă ne-am şi întâlni.

Mă rog de Dumnezeu cel Mare,
În ochii căruia mă uit,
Să-mi dea un drog de vindecare,
Să pot sa dorm, ca să te uit ……