The The Huffington Post: Este ruşinos că românii nu sunt mândri de marea lor realizare din 1989

Problema este că mulţi români cred astăzi că revoluţia lor nu a fost una „reală”, relevă semnatarul articolului. Ei spun că a fost o „lovitură de stat” – o preluare a puterii de către o mică clică formată din comunişti, lideri militari şi agenţi KGB. Se simt trădaţi de revoluţie şi dezamăgiţi de faptul că guvernele post-1989 nu au reuşit să amelioreze economia sau să scoată populaţia din marasmul sărăciei.

Potrivit editorialistului, diferenţa dintre o lovitură de stat şi o revoluţie este că oamenii sunt implicaţi într-o revoluţie – mulţimea – şi că există mult haos şi incertitudine. O lovitură de stat este o confiscare rapidă şi precisă a puterii, iar oamenii se trezesc a doua zi cu un nou guvern.

„Nu există nicio îndoială în mintea mea că schimbarea guvernului în 1989 în România a fost o revoluţie – chiar dacă aceasta a fost pusă în scenă iar mulţimea a fost manipulată”, consideră autorul articolului. În opinia sa, are toate ingredientele unei revoluţii clasice: o şansă totală a sistemului politic; o mulţime furioasă; mai multe zile de haos; grupuri armate care luptă între ele şi o clică de mediatori de putere sumbri în dispută privind cine o va prelua. Ei au răsturnat un regim aparent atotputernic, cu soldaţi, poliţie secretă şi informatori peste tot. Iar România are acum un sistem democratic, indiferent de cât de nesatisfăcător ar fi el, opinează semnatarul articolului.

Pentru comunişti, „revoluţia” este marea promisiune: este punctul de cotitură, momentul în care lucrurile încep să se amelioreze, o revoltă spontană a oamenilor. Prin confiscarea controlului asupra mass-media, educaţie (şi, foarte important, predarea istoriei), cine poate proba contrariul?

Ceea ce pare să se fi întâmplat în România este faptul că aşa-numiţii „intelectuali” – dintre care mulţi au fost educaţi în comunism – au decis că au fost trădaţi de revoluţia din 1989, deoarece aceasta nu a inaugurat o eră de prosperitate şi stabilitate. România a fost condusă de un grup incompetent de ex-comunişti necinstiţi, încă din 1989. Prin urmare, ei susţin zgomotos că nu a fost o revoluţie „reală”. La fel ca cei mai mulţi dintre ex-comunişti, românii iubesc o teorie a conspiraţiei bună iar aceasta este cea mai bună: revoluţia din 1989 a fost organizată de lideri locali din umbră, mână în mână cu agenţii de informaţii internaţionale. Această explicaţie le permite românilor totodată să dea vina pe alţii (complotişti, ruşi) pentru relele lor actuale, cam cum fac scoţienii care dau vina pe englezi pentru toate necazurile lor.

„Cred că este ruşinos că românii nu sunt mândri de marea lor realizare din 1989. Acela a fost anul în care am debutat ca jurnalist şi primul meu articol a fost un interviu cu o exilată româncă, care a afirmat că nu există nicio cale pentru ca Partidul Comunist din ţara sa să poată fi răsturnat. O săptămână mai târziu, acest lucru s-a întâmplat. A fost confuz şi nesatisfăcător faptul că oameni nepotriviţi au ajuns la conducere, dar nu aceasta este problema. Au scăpat de unul dintre cei mai răi dictatori din Europa şi ar trebui să fie foarte mândri de asta. Cu siguranţă, eu sunt”, notează în final editorialistul.