Transportul nuclear găsit în Mexic creează îngrijorare

Acestor externalităţi negative ale globalizării li s-a adăugat cu probabilitate una noua: proliferarea nucleară.

Miercuri, 4 decembrie, autorităţile mexicane au găsit un transport cu material radioactiv în oraşul Temascalapa, lângă o fermă  la nord-est de capitala Ciudad de Mexico. Conţinutul transportului cuprindea Cobalt-60 ce fusese furat de la un spital din Tijuana. Până la momentul de faţă poliţia şi procuratura bănuiesc că întregul eveniment a fost opera unor hoţi de drept comun: „Bănuiala noastră este că ei nici măcar nu ştiau ce au furat. În această zonă jafurile reprezintă ceva comun”, a declarat Fernando Hidalgo, purtător de cuvânt al procurorului din statul Hidalgo.

Cel mai plauzibil este că ţinta hoţilor era camionul marca Volkswagen. Acesta aparţinea firmei Asesores en Radiaciones S.A., specializată încă din anii ’80 transporturilor de substanţe sensibile.

Spectrul bombelor murdare

Asemenea oricărei tehnologii şi proliferarea nucleară s-a democratizat. Dacă arsenalele atomice clasice sunt încastrate în rachete de mari dimensiuni protejate de silozuri gigantice,  proliferarea tehnologiei nucleare civile în spitale, universităţi ori centre de cercetare constituie o potenţială vulnerabilitate pentru traficanţi şi terorişti. Problema nu a fost deloc neglijabilă când, după declinul Uniunii Sovietice, degradarea infrastructurii nucleare a determinat o veritabilă hemoragie de material nuclear. Conform unor surse, muncitorii şi operatorii uzinelor de procesare subtilizau mici cantităţi de metal radioactiv ca monedă pentru a-şi susţine familiile şi a face profit într-o economie instabilă.

Prin Amendamentul Nunn-Lugar, Statele Unite au investit milioane de dolari pentru asigurarea uzinelor ex-sovietice şi a ţine sub control proliferarea atomică.

Cobaltul-60, iridiul-192 şi americiul-241 sunt trei dintre elementele considerate uşor de găsit pe piaţa neagră de profil. Cazurile în care furturi de aparatură radioactivă de mici dimensiuni a provocat victime umane au avut loc în Brazilia 1987, Turcia 1999, Thailanda 2000 şi India 2010. Filmul Pacificatorul cu Nicole Kidman şi Marcel Iureş transpunea în cinematografie una dintre temerile persistente ale comunităţii ştiinţifice americane de la sfârşitul anilor ’90.

În cazul mexican Agenţia de Energie Atomică s-a sesizat şi a avertizat că baghetele de cobalt sunt „extrem de periculoase.” Juan Eibenschutz, directorul general al Comisiei Naţionale Mexicane pentru Siguranţă Nucleară a liniştit publicul infirmând zvonurile potrivit cărora situaţia ar fi scăpat de sub control: „Este o operaţiune foarte delicată.. Ceea ce este mai important este că materialul a fost localizat iar locul cu pricina este supravegheat cu atenţie astfel încât nimeni să nu se apropie.”

„Ceea ce încercăm să facem este să punem [cobaltul-60] într-un receptacul care să îndiguiască radioactivitatea şi apoi să îl trimitem la un depozit nuclear”, a conchis Eibenschutz.

Mardonio Jimenez, fizician mexican, a asigurat la rândul său că baghetele de cobalt nu sunt în situaţie de a face rău nimănui.

Mexicul potenţial stat atomic?

Deşi tehnologia razelor X se foloseşte în Mexic încă din ultimii ani ai secolului XIX, această naţiune nu a nutrit până acum ambiţia unui program nuclear de mari proporţii, cu atât mai puţin cu rezonanţă militară. Prin tratatul de la  Tlatelolco din 1968 s-a obligat să utilizeze fisiunea uraniului numai pentru funcţionarea centralelor sale electrice. Pe 13-14 februarie 2014 în oraşul mexican Narayit, de pe coasta pacifică a ţării va avea loc o conferinţă internaţională despre efectele energiei atomice asupra condiţiilor de viaţă umane.

Cu toate acestea, surprizele sunt posibile, cred unii dintre analiştii americani. Un raport înaintat în 2008 Marelui Stat Major al SUA punea pe picior de egalitate Mexicul şi Pakistanul ca state cu potenţial de eşuare: „În termenii de scenarii pesimiste atât pentru Înaltul Comandament, cât şi pentru întreaga lume, două dintre cele mai mari state găzduiesc pericolul unui colaps rapid şi fulgerător: Pakistanul şi Mexicul.”

Mai mult decât atât, opera de predicţie a lui George Friedman, „Viitori 100 de ani” imaginează cum la sfârşitul secolului XXI Statele Unite, hegemonul greu încercat, vor avea de înfruntat Mexicul, devenit  mare putere regională cu ambiţii de challenger al vecinului de la nord.