Aurul, resursa ignorată a României

Cifrele cuprinse în acest raport demonstrează un interes crescând pentru acest metal preţios şi, totodată, o oportunitate imensă pentru ţările care se bucură de rezerve de aur neexploatate.
România se numără printre aceste ţări, dispunând de cantităţi uriaşe de minereu de aur care, odată exploatat, ar transforma ţara noastră în „aurarul"Europei.  Cerere-record pe piaţa aurului în 2010Conform raportului World Gold Council, în 2010, cererea de aur la nivel mondial a atins un record pentru ultimul deceniu: 3.812 tone, în creştere cu 9% faţă de 2009.Valoarea totală a cererii a fost de 150 de miliarde de dolari, în creştere cu 38% faţă de 2009.Diferenţa se explică prin creşterea constantă din ultimii ani a preţului aurului. În 2010, preţul mediu al aurului a fost cu 40% mai mare decât în 2008, anul declanşării crizei economice mondiale. Ce anume a contribuit la o asemenea creştere a nevoii de aur?Explicaţia vine din evoluţia industriei bijuteriilor, din dezvoltarea rapidă a pieţelor asiatice, dar şi din tendinţa a tot mai multor bănci centrale de a cumpăra aur.
Din punct de vedere al destinaţiei aurului, 2.060 de tone s-au folosit pentru bijuterii, 420 de tone au mers spre industrie, iar 1.333 de tone, spre zona de investiţii.Creşterea cererii nu putea să nu atragă o evoluţie pe măsură a preţului.Astfel, în 2010, preţul aurului a crescut pentru al zecelea an la rând, fapx fără precedent pe pieţele internaţionale de mărfuri sau de acţiuni.La momentul actual, aurul se tranzacţionează în jurul valorii de 1.400 de dolari/uncie. Aurul creşte ca importanţă în atenţia investitorilorUna dintre direcţiile care au stimulat expansiunea pe piaţa aurului este cea a investiţiilor.Cererea pentru aur ca suport investiţional a crescut în trimestrul al patrulea din 2010 cu 13% faţă de perioada similară din 2009, potrivit raportului citat.Principalele motive ale acestei evoluţii sunt temerile faţă de inflaţie şi performanţele slabe ale altor instrumente investiţionale: dobânzile pentru depozitele bancare au continuat să fie real-negative în multe economii ale lumii, investiţiile de capital au avut randamente slabe, iar aştepxările privind creşterea preţului aurului au fost din ce în ce mai mari în perioada menţionată.   Pentru tot anul 2010, cererea de aur ca suport investiţional a atins un nivel de 1.333 de tone, cu doar 2% mai puţin faţă de 2009, când s-a înregistrat un record.
Explicaţia este scăderea anuală a cererii de instrumente financiare legate de aur, în contextul în care majoritatea investitorilor au căutat să-şi marcheze profitul în această perioadă.  Cea mai mare creştere anuală în trimestrul al patrulea din 2010 s-a înregistrat la vânzarea de lingouri – 204,7 tone, adică un ritm de 63%.Pentru întreg anul, creşterea a fost de 56% faţă de 2009, până la 713,2 tone.Spre comparaţie, media cererii pe acest segment în perioada 2003-2007 a fost de 215,5 tone anual.Pe acest fundal, în ultimele patru luni ale anului 2010 s-au deschis multe magazine specializate, inclusiv de către companiile miniere, pentru a face faţă cererii.Tot în această perioadă, s-au introdus şi primele aparate de tip ATM, care eliberează monede de aur de la 1 până la 2,5 grame.   Statele au redevenit cumpărătoare nete de aur în 2010 Sectorul de stat a devenit în 2010 un cumpărător net de aur, pentru prima dată în ultimii 21 de ani.
Dacă între 1989 şi 2007 vânzările nete de aur au avut o medie de 400-500 de tone anual, în 2008, vânzările nete au scăzut la jumătate, iar în 2009, au ajuns la 30 de tone.Anul trecut, achiziţiile nete ale băncilor centrale au început să crească din nou, ridicându-se la un nivel de 87 de tone.La nivel internaţional, rezervele de aur nu sunt distribuite în mod egal.Tradiţional, economiile avansate din Europa de Vest şi America de Nord îşi ţin rezervele în aur în proporţie de 40%.Statele emergente, în schimb, îşi transformă rezervele în aur în proporţie de 5%. În ultimul timp, au apărut schimbări în comportamentul celor două grupuri de state. În primul rând, economiile emergente, care au înregistrat ritmuri înalte de creştere, au cumpărat aur în cantităţi foarte mari.
Principala raţiune a fost restabilirea unui echilibru între rezervele valutare şi rezervele de aur, dezechilibrate de acumulările masive de monedă străină din ultimii ani, în special de dolari.Aceste acumulări au avut ca surse exporturile masive sau intervenţiile pe piaţa valutară cu scopul de a ţine moneda naţională la un nivel scăzut.Drepx rezultat, economiile emergente au indus un impact foarte puternic în reducerea cantităţii de aur pe care băncile naţionale o puneau pe piaţă anual.  În al doilea rând, băncile centrale europene care deţin cantităţi mari de aur au un apetit scăzut în a vinde în mijlocul crizei financiare. Înainte de instalarea crizei, câteva bănci europene au vândut aur pentru a-şi reface resursele valutare.Pe măsură ce criza economică s-a instalat şi s-a transformat într-o criză majoră a datoriilor suverane, această tendinţă a dispărut.  „Aceste două forţe semnificative au redus oferta totală de aur pe piaţă şi este probabil să continue să acţioneze astfel, pentru că băncile centrale ale economiilor avansate păstrează un grad mare de aversiune la risc, în timp ce băncile centrale ale statelor emergente continuă să-şi mărească deţinerile de aur.
Astfel, este improbabil ca sectorul oficial să redevină o sursă semnificativă pentru ofertă, după două decenii în care a aprovizionat pieţele private cu o cantitate substanţială de aur", se arată în raportul World Gold Council.   Harta aurului în lumeCum preţul şi echilibrul unei pieţe ar putea fi deduse din raportul dintre cerere şi ofertă, este esenţial să privim şi de cealaltă parte a pieţei, în zona ofertei de aur.Până în 2006, cel mai mare producător tradiţional de aur a fost Africa de Sud, potrivit statisticilor internaţionale.Din anul următor, ierharhia s-a modificat, China urcând pe locul întâi. În 2010, liderul producţiei mondiale de aur a fost China (cca 345 de tone), urmată de Australia (cca 255 de tone) şi Statele Unite (cca 230 de tone), potrivit unui raport US Geological Survey publicat la începutul acestui an.La nivel european, liderii producţiei de aur sunt Finlanda, Suedia şi Spania, care produc împreună anual circa 15 tone de aur. România, posibil lider la producţia de aur în EuropaÎn România, conform Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, există două licenţe de exploatare a aurului, plus alte şase licenţe de explorare pentru minereuri auro-argentifere.Dintre acestea, cea mai mare contribuţie la producţia ţării ar aduce-o proiectul de la Roşia Montană, cu circa 15 tone de aur extrase anual.
Astfel, chiar şi luând în considerare numai exploatarea de la Roşia Montană, care aşteapxă deja de câţiva ani obţinerea avizelor necesare demarării lucrărilor, România ar putea egala producţia cumulată a primilor trei producători europeni, devenind astfel principalul producător de aur de pe continent şi câştigând un aport considerabil la economia ţării. În condiţiile în care aurul se tranzacţionează astăzi la 1.400 de dolari/uncie, iar analiştii internaţionali consideră că preţul său va mai creşte până în jurul valorii de 1.600 de dolari/uncie, România ar trebui să se grăbească pentru a putea profita de situaţia favorabilă de pe pieţele internaţionale.