ICCJ: Nu s-a probat că între Melinescu şi Năstase a existat o înţelegere prin care să se fi promis obţinerea unui folos

Instanța supremă a redactat motivarea deciziei completului de cinci judecători din septembrie 2012 prin care au decis achitarea definitivă a fostului premier al României, Adrian Năstase, în dosarul de corupție în care era acuzat că l-ar fi pus în funcție pe Ioan Melinescu la conducerea Oficiului Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB) pentru ca acesta să facă pierdută o lucrare ce ar fi vizat-o pe soția demnitarului, Dana Năstase.

Judecătorii arată în documentul obținut de Q Magazine că ,,achitarea unui inculpat în temeiul pe motiv că fapta nu există presupune ca fapta să nu existe în materialitatea sa, adică să nu fi fost săvârșită o faptă care să fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare”, astfel că ,,din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recurentul inculpat Melinescu Ioan a fost numit în funcția de Președinte al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor prin HG nr.1399 din 30 decembrie 2000, aşa încât numirea inculpatului concretizată prin emiterea actului normativ indicat există în materialitatea sa şi a produs consecinţe juridice”.

Anchetatorii nu au putut dovedi o înțelegere între Năstase și Melinescu

,,În plan obiectiv, însă, nu s-a probat că între inculpaţii Melinescu Ioan şi Năstase Adrian a existat o înţelegere prin care să se fi promis obţinerea acestui folos, hotărârea de guvern a fost una colectivă, în consens, în îndeplinirea programului de guvernare şi nu a reprezentat o susţinere personală a lui Năstase Adrian, iar în plan subiectiv nu s-a probat o intenţie directă, calificată prin scopul urmărit, aşa cum o cer prevederile art. 255 raportat la art. 254 Cod penal”.

Judecătorii arată că în această situaţie nu se poate vorbi de inexistenţa vreunei fapte, ci, dimpotrivă de existenţa acesteia, ”însă aceasta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de dare de mită, respectiv luare de mită, nici din punct de vedere al laturii obiective și nici al laturii subiective”.

Instanța arată că numirea lui Ioan Melinescu în funcția de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită pentru Melinescu şi, respectiv, dare de mită pentru Năstase, pentru că din toate probele procurorilor DNA rezultă existenţa unui mare dubiu că în luna noiembrie ar fi avut loc o întâlnire între Năstase, Melinescu şi Priboi, mijlocită de denunţătorul Genică Boerică.

Chiar martorul Genică Boerică, notează judecătorii, arată că Năstase nu i-a promis lui Melinescu numirea în funcţia de preşedinte al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Decizia de numire în funcţie a fost una colectivă, luată în consens în şedinţa de Guvern din 30.12.2000, schimbările în conducerea unor instituţii au fost discutate anterior în partid, în ideea realizării programului de guvernare, scopul pretins a fi urmărit de mituitor nu are o justificare logică (clasarea lucrării nr. S 3439/1999 şi intrarea în posesia acesteia), sunt argumentele pentru care judecătorii nu au dispus condamnarea celor din dosar.

Instanța nu a găsit o legătură între dispariția dosarului Danei Năstase și Melinescu

În rechizitoriu, notează judecătorii, se mai arată că, imediat după preluarea funcţiei de preşedinte, Melinescu a propus în şedinţa Plenului din înfiinţarea unui registru separat numai pentru notele de tranzacţii suspecte, subliniindu-se de procurorul de caz că ar fi procedat aşa pentru ca lucrarea ce o privea pe Năstase Daniela să dispară din evidenţe.

,,Martorii audiaţi, angajaţi ai oficiului, au arătat că acest registru era o preocupare mai veche a domnului Melinescu şi că şi în prezent există acest registru al Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor”, se arată în documentul citat.

Martorele Oprea Raluca şi Munteanu Viorica, se arată în motivare, au precizat că această lucrare a fost evidenţiată în registru, deşi fusese clasată, dar acest lucru s-a datorat împrejurării că menţiunea de clasare nu fusese efectuată în registrul vechi până la data de 2 februarie 2001, lucrarea fiind clasată în 24 ianuarie 2001.

Martora Munteanu Viorica a precizat următoarele, potrivit instanței : „Chiar dacă trecerea unei lucrări din vechiul registru în nou registru se făcea doar scriptic, în momentul în care lucrarea primea un nou număr, o persoană de la registratură, şi cred că în acea perioadă era doamna Oprea Raluca, mergea la analistul care deţinea lucrarea cu ştampila, pentru a i se inscripţiona noul număr. În acest mod, practic, s-a făcut şi o verificare a lucrărilor în momentul în care cele reînregistrate au fost ştampilate potrivit noilor numere primite. Personal sunt sigură că la momentul primirii noului număr, lucrarea ce o privea pe Dana Năstase exista, pentru că doamna Oprea nu mi-a adus la cunoştinţă că nu ar fi găsit vreo lucrare atunci când a mers să aplice ştampila”.

Cei cinci magistrați arată că nu se poate concluziona că prin înfiinţarea noului registru de evidenţă a tranzacţiilor suspecte, s-a încercat pierderea urmei vreunei lucrări, inclusiv a lucrării privind-o pe Dana Năstase.

Martorii au mai relatat şi despre o „spargere” care ar fi avut loc la Oficiu, fără însă a se fi putut proba că s-a produs şi vreo sustragere cu acel prilej, se mai arată în document.

Din toate probatoriile mai evocate, arată judecătorii, instanţa de control judiciar constată că lucrarea S 3439/1999 a fost căutată în cadrul oficiului, dar nu a fost găsită, însă nu s-a putut proba că Melinescu este cel care a sustras-o, motiv pentru care , în mod corect, s-a dispus achitarea acestuia.

DNA acuza ințelegeri ,,penale” între Năstase și Melinescu

Adrian Năstase a fost trimis în judecată de DNA pentru dare de mită, Ioan Melinescu, preşedinte al ONPCSB între anii 2001-2004, pentru sustragere sau distrugere de înscrisuri, luare de mită şi divulgare de informaţii, iar Ristea Priboi, consilier al fostului prim-ministru, fost deputat în perioada 2000-2004, pentru complicitate la luare de mită şi la dare de mită.

Procurorii au stabilit că, în noiembrie 2000, Ioan Melinescu, în calitate de membru al Plenului Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, i-ar fi contactat, cu sprijinul persoanei denunţătoare, pe Ristea Priboi şi pe Adrian Năstase, cărora le-ar fi comunicat că, în cadrul instituţiei în care îşi desfăşura activitatea, se află în lucru, cu propunere de informare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o lucrare având ca obiect depunerea în numerar a unei sume de 400.000 de dolari într-un cont bancar având-o ca titular pe Daniela Năstase, soţia lui Adrian Năstase.

Atunci, Melinescu i-ar fi promis lui Năstase că va bloca lucrarea până după alegerile din decembrie 2000, sugerând că acest dosar trebuie să dispară. Năstase Adrian s-a declarat de acord cu propunerea respectivă, arătând că urmăreşte această finalitate, susţineau procurorii.