Exclusiv: Rareori o teorie a fost confirmată atât de spectaculos

El a spus că descoperirea celor doi câștigători a Premiului Nobel pentru Fizică, Englert şi Higgs,  este o teorie care s-a confirmat în mod spectaculos față de alte teorii de aceeași talie. Paradoxal Peter Higgs este dat dispărut.

“Descoperirea lui Brout, Englert şi Higgs este una care merită cu siguranţă Premiul Nobel. Acest mecanism este un element esenţial pentru înţelegerea interacţiunilor fundamentale, un element cheie al Modelului Standard al particulelor fizice: este un mecanism prin care atât particulele materiale cât şi cele care transmit forţe dobândesc masă  – acest lucru se întâmplă prin interacţiunea lor cu câmpul Higgs, care se condensează, şi astfel nu dispare în vacuum. Aşa cum comitetul Nobel subliniază, înţelegem interacţiunile fundamentale prin simetrie, iar o masă ar rupe simetria dacă nu ar exista interacţiunea cu câmpul Higgs.  Chiar înainte de descoperirea particulei lui Higgs la CERN, aveam evidenţe importante că acest mecanism funcţionează. Descoperirea de anul trecut doar a verificat acest lucru, completând un foarte frumos tablou. Rareori în istoria fizicii o predicţie teoretică a fost confirmată în mod atât de spectaculos, după atât de mulți ani (n.r. 53) faţă de momentul în care a fost formulată. Sunt foarte fericit că François şi Peter au primit acest premiu” a declarat pentru Q Magazine, Einan Gardi, The Higgs Centre for Theoretical Physics PhD programme coordinator, centrul în care Peter W. Higgs lucrează în prezent și care îi poartă numele.

Higgs, fuge de lumina blitzurilor

Cei de la Higgs Centre şi-ar fi dorit să îl vadă azi, aşa cum se întâmplă de foarte multe ori, pe cel care şi-a împrumutat încă din timpul vieţii numele instiutului în care lucrează. Peter Higgs însă nu a apărut. Mai mult, nimeni nu ştie unde s-ar afla. Cei de la Academia Regală Suedeză, care decernează premiul Nobel, nu au reuşit să dea de el nici înainte nici după anunţul premierii sale. Introvertitul şi modestul Higgs fuge de luminile blitzurilor. Nu ar trebui să mire pe nimeni:  în iulie 2012 când CERN a anunţat descoperirea particulei corelative bosonului care îi poartă numele, Higgs se afla chiar la Geneva – reacţia sa la auzul veştii a fost o lacrimă, o singură lacrimă. „Este foarte frumos să ai dreptate uneori” a spus el atunci.  Aşa cum spun apropiaţii săi Higgs nu s-a simţit niciodată comod cu atenţia pe care cercetările sale i le-au adus. Totuşi aşa cum Q Magazine a aflat, colegii lui de la Higgs Centre îl aşteaptă pentru a se bucura împreună cu el.

Particula Lui Dumnezeu, 53 de ani de la teorie la practică

François Englert şi Peter W. Higgs, cei mai influenţi fizicieni ai lumii în acest moment, au primit premiul Nobel pentru Fizică 2013. Colegii lor se bucură recunoscând că “rareori în istoria fizicii o predicţie teoretică a fost confirmată în mod atât de spectaculos”

Motivul pentru care cei doi au primit cea mai onorantă distincţie ştiiţifică este “descoperirea teoretică, confirmată prin intermediul experimentelor ATLAS şi CMS la acceleratorul de la CERN, a mecanismului aflat la originea masei particulelor subatomice”.

La începutul anilor 1960, François Englert şi Robert Brout de la la Université Libre de Bruxelles şi Peter W. Higgs de la University of Edinburgh au propus mecanismul teoretic a cărui testare a devenit cincizeci de ani mai târziu obiectul principal de activitate al acceleratorului de particule din cadrul laboratoarelor CERN.

Testele de laborator au confirmat modelul teoretic al celor trei – când acest lucru s-a realizat, în 2012, din păcate dintre cei trei cercetători doar doi mai supravieţuiau  – Englert şi  Higgs.

Teoria premiată de Academia Suedeză de Ştiinţe este o parte centrală a Modelului Standard al particulelor fizice care descrie cum este construită lumea. Potrivit acestui model, totul în Univers, de la flori şi oameni la stele şi planete este format din câteva elemente constitutive: particulele de materie care sunt guvernate de factori mediaţi de forţa particulelor ce fac totul să funcţioneze aşa cum trebuie.

Modelul Standard ia în considerare existenţa unui anumit tip de particule, foarte speciale –  aşa numitele particule Higgs – care îşi au originea într-un câmp invizibil ce umple întregul spaţiu şi fără de care nimic nu ar exista.

Tocmai caracterul esenţial şi primar pe care îl au pentru tot ce există a asociat acestei particule a lui Higgs şi eticheta de “particulă a lui Dumnezeu”.

Natura problemelor pe care le-au atins în cercetările lor, au fost cele care au reuşit să îi fac pe Englert şi Higgs cunoscuţi mult în afara sferei lor academice – cei doi fiind în acest moment, se poate spune că al doilea într-o măsură oarecum mai mare, fizicienii cei mai notorii de la Albert Einstein şi până acum.