Decizia CCR de ieri, 7 noiembrie, a constatat existența conflictului constituțional între Parlament și ÎCCJ, respectiv s-a dispus punerea în aplicare a normei legale privind constituirea completelor de cinci ale ÎCCJ.

Citeşte şi: Dănileţ: „Cei condamnați sunt infractori! Să nu le plângem de milă!”

TREI SCENARII

Până la publicarea hotărârii motivate, putem doar estima anumite potențiale efecte ale acesteia.

În funcție de cuprinsul motivării, vom distinge și limitele în care trebuie interpretate efectele deciziei, respectiv momentul de la care acestea sunt generate, pentru fiecare ipoteză legală posibilă.

Decizia Curţii Constituționale a României presupune mai multe scenarii de lucru. Sub rezerva exprimată mai sus, estimăm la acest moment trei categorii de efecte:

I.Efectul imediat este reprezentat de refacerea de îndată a completelor de cinci judecători. Este neechivoc, executoriu de la data publicării în Monitorul Oficial.

Căile de atac declarate sau care urmează a fi formulate după publicarea deciziei  presupun competența unui astfel de complet nou format.

II. Există ipoteza căilor de atac aflate în curs de soluționare, în faţa unui complet de cinci judecători constituit în temeiul regulamentului criticat de autorul sesizării conflictului constituțional.

În aceste cazuri, procedura în calea de atac va fi reluată după constituirea legală a noului complet de cinci.

Prin urmare, în dosarele aflate în acest stadiu, soluția ar fi suspendarea cauzei până la publicarea deciziei în M.O., până la constituirea noilor completuri, urmând repartizarea aleatorie a dosarelor către completurile noi.

Scenariul de faţă presupune și refacerea probatoriului propus de părți și admis de către noul complet.

Acesta va reface toată procedura aferentă căilor de atac cu care a fost investit.

O eventuală contestație a regulamentului ÎCCJ pe rolul instanțelor de contencios administrativ, nu prezintă relevanță, față de efectele deciziei CCR.

III. Efectul imediat şi de lungă durată vizează şi condamnații definitiv de către un complet de cinci.

Decizia CCR va putea constitui un temei, o premisă care să fundamenteze demersuri separate ale condamnaților definitiv și care să vizeze formularea unor căi extraordinare de atac:

Fie că vorbim de cereri de revizuire întemeiate pe Art 453 lit. f. din Codul de Procedură Penală (hotărârea s -a dat pe o prevedere legală declarată neconstituțională după rămânerea să definitivă), fie că se formulează  contestații în anulare pe temeiul prevăzut la Art. 426 lit.d. din același Cod (când instanța nu a fost compusă potrivit legii).

În ambele ipoteze, pentru persoanele condamnate definitiv de un complet de cinci judecători, decizia CCR poate reprezenta premisa invocării unei excepții de neconstituționalitate a prevederilor legale care reglementează cazurile de revizuire/contestație în anulare mai sus amintite.

Doar în ipoteza în care CCR este sesizată cu soluționarea respectivelor excepții de neconstituționalitate, formulate în dosarele de revizuire, ar putea analiza modalitatea de interpretare a acestor cazuri extraordinare de atac, raportat la ultima decizie CCR relevantă.

În acest registru, CCR poate reține că respectivele cazuri sunt constituționale numai în măsură în care vizează și situațiile în care persoanele interesate au fost condamnate de către un complet/o instanță formată nelegal.

Citeşte şi: Rareș Bogdan, atac DUR la adresa liberalilor: „Sunteți comuniști?”. 

Remedii extraordinare

Pentru ca CCR să poată interpreta cazurile extraordinare de atac trebuie să fie investită cu excepții de neconstituționalitate care să vizeze chiar respectivele cazuri de atac.

O observație în plus se cuvine a fi precizată cu privire la contestația în anulare întemeiată pe Art. 426 lit.d, care la acest moment ar apărea tardiv formulată, peste cele 10 zile de la comunicarea hotărârii de condamnare.

Ar fi oportună chiar constatarea neconstituționalității Art. 428 care reglementează termenul de 10 zile de la luarea la cunoștință a hotărârii de condamnare.

CCR ar putea constata neconstituționalitatea sa, în măsură în care termenul pentru contestație nu s-ar calcula de la apariția ulterioară a unei decizii CCR/eveniment de neconstituționalitate.

Bineînțeles, remediul cel mai simplu rămâne la latitudinea legiuitorului, care are temeiul/obligația de a pune în acord cu decizia CCR în discuție, cele două motive vizând căile extraordinare de atac – revizuirea de la Art. 453 lit.f și contestația în anulare de la Art. 426 lit.d. din Codul de Procedură Penală.

Parlamentul sau Guvernul, după caz, vor trebui să legifereze și să acopere și  ipoteza condamnaților de către completul de cinci, prin reglementarea unor remedii extraordinare, prin reformularea celor două cazuri preexistente ori prin completarea cu unul nou. 

Citeşte şi: Au câștigat… americanii

Conflict între CCR şi ÎCCJ

Decizia nu poate genera efect direct pentru revizuirea condamnării definitive, știut fiind că motivele de revizuire sunt limitativ stipulate de Codul de Procedura Penală, iar deciziile CCR nu adaugă la lege.

Decizia CCR poate reprezenta doar temei pentru cenzurarea (ne)constituționalității căilor extraordinare de atac invocate mai sus.

Curtea poate interpreta, în urma unei excepții de neconstituționalitate formulată de persoanele interesate în revizuiri sau contestații în anulare introduse pe rolul instanțelor competente, că raportat la decizia CCR în discuție, cazurile de revizuire sunt constituționale.

O astfel de decizie va duce și la anumite interpretări neunitare, caz în care chiar ÎCCJ ar putea da o decizie de dezlegare a chestiunii de drept aflată în controversă, în sensul celor reținute de CCR.

Este puțin probabil, însă, raportat la ultimele decizii de dezlegare date de ÎCCJ.

Sunt  cazuri recente în care au fost declarate neconstituționale, inclusiv interpretările prevederilor aflate în controversă, așa cum au fost dezlegate de ÎCCJ.

Vorbim la acest moment de un conflict evident între modul de interpretare a legii de către ÎCCJ, pe de o parte, și viziunea CCR asupra acelorași prevederi legale, pe de altă parte.

Conflictul instituțional include nu numai ipoteza de față privind compunerea completelor de cinci, ci și alte chestiuni esențiale pentru bunul mers al justiției (a se vedea de ex. pragul valoric pentru recurs și tipul de hotărâri care pot fi recursate, în funcție de momentul formării dosarului), tratate contradictoriu de cele două instituții.

În toate aceste cazuri, dar și în altele la fel de importante, ICCJ a dezlegat anumite chestiuni de drept într-un mod , CCR le-a cenzurat ulterior în alt mod, sancționând inclusiv neaplicarea întocmai a deciziilor Curţii.

CONCLUZII

Ar fi ideal ca în motivarea deciziei CCR să fie lămurite toate ipotezele şi efectele care ar putea naște interpretări, aplicări neunitare, pentru a fi evitate operațiunile de contestare contradictorii, atât din partea instanțelor cât și de către decidenții politici.

În lipsa unor lămuriri obligatorii date de CCR cu prilejul motivării deciziei, am putea vorbi de un adevărat blocaj instituțional și mai grav, de situații care ar impieta asupra funcționării actului de justiție.

Trebuie evitat scenariul în care nu vor fi prevăzute suficiente remedii pentru persoanele condamnate de completele de cinci formate nelegal.

Fără nici o îndoială, aceasta trebuie să fie una dintre principalele preocupări ale factorilor decizionali cu competențe în acest sens. Altfel, un demers pozitiv în esență, ar putea deveni discriminatoriu și injust aplicat.

*Avocatul Gabriel Ioniță este inițiatorul a două excepții de constituționalitate admise de CCR.