Expert român, despre digitalizare: Umanul se stinge ușor!

Trăim SF-urile de-acum 30-40 de ani.  Ce ne lăsa cu gura căscată pe-atunci, devine tot mai natural astăzi: navete, roboți, dispozitive smart și gadget-uri. De mult timp, roboții au înlocuit mâna de lucru umană în industrie.

Citeşte şi: Catedrala Națională, realizarea Centenarului Marii Uniri (FOTO/VIDEO)

În bucătărie ne împiedicăm de roboți. Roboți la telefon, roboți în wc-ul public…totul devine robotizat, tehnologizat, digitalizat. Pe când un „Engage, captain” pe Enterprise?

Mă întreb unde să plasez, în acest tablou, spiritul, conștiința, trăirile, emoțiile și suflul uman? Când cafeaua e digitală, ţigara e digitală, cartea e digitală, viața ce miros mai are? Ce iz, gust și simțire are viitorul copiilor noștri?

Profesorul Alina Bârgăoanu spune că nativii digitali, copiii acestei epoci, sunt un fel de cyborgi care trăiesc, cea mai mare parte a timpului în dispozitivele smart, pe care le folosesc.

 „Sunt copii care, în următorii 20 de ani, trebuie sa mediteze la trei probleme fundamentale: relația omenirii cu mediul înconjurător, relația omenirii cu tehnologia și relația omenirii cu ea însăși”.

Despre digitalizare și viitorul digital, am vorbit, așadar, cu decanul Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA, profesor universitar, doctor Alina Bârgăoanu, care este și expert în cadrul Grupului la nivel înalt pentru combaterea ştirilor false și a dezinformării din mediul online, inițiat de Comisia Europeană.

Mi-a atras atenția că ati numit copiii de astăzi nativi digitali și ați spus despre ei că sunt, probabil, ultimii copii umani. De ce?

Nu îmi aparțin acești termeni, dar, cel puțin în ceea ce privește termenul de ultimii copii umani, îmi asum meritul de a-l fi introdus în conversația publică din România pe teme legate revoluția digitală, inteligența artificială, ecosistemul personal, profesional, social invadat, chiar dominat de tehnologie.

Este și termenul care îmi place mult mai mult în raport cu cel deja consacrat de nativi digitali.

Problema copiilor noștri nu este că s-au născut deja într-un mediu digitalizat, ci că ei devin prelungiri ale dispozitivelor digitale smart pe care le utilizează. Ei au devenit un fel de dispozitive smart umane, mergătoare, sunt un fel de cyborgi care trăiesc, cea mai mare parte a timpului, în aceste dispozitive. Aici se adaugă și schimbările pe care le produc tehnologiile digitale nu numai în planul dispozitivelor smart, ci al sănătății, proceselor de îmbătrânire, sportului, modalităților de petrecere a timpului liber.

Brațe bionice, nanoroboți care duc medicamentele direct pe organul afectat, embrioni sintetici, mașini care ne citesc și care ne transcriu gândurile, eternitate virtuală, roboți care gândesc, au emoții și iau decizii.

Nu este vorba despre scene din filme SF, ci de străpungeri cât se poate reale, despre care citim în publicațiile prestigioase de știință și tehnologie.

Noi, adulții, cum îi ghidăm să îmbrățișeze lumea digitală, să se adapteze lumii tehnologice, pe care noi n-am cunoscut-o?

Eu cred că și noi, adulții, cunoaștem deja această lume de tip SF. Lucrurile evoluează atât de repede încât nu mai este nevoie de ani de zile până când o inovație care ne lasă inițial cu gura căscată să devină un produs de masă, un produs banal.

Cred că ne putem ghida copiii să îmbrățișeze lumea digital în primul rând dacă le stârnim gustul, apetitul pentru a o cunoaște. Chiar și fiica mea, care deocamdată urăște cititul, a răsfoit puțin paginile din cartea #Fake news. Noua cursă a înarmării în care vorbesc despre funeraliile pentru roboți din Japonia, despre cazurile de crimă rezolvate pe baza dispozitivelor biometrice pe care le purtau victimele, despre orchestrele de roboți, despre noii campioni digitali la jocul de șah sau de go.

Este imposibil ca adolescenții să nu reacționeze la astfel de istorioare – repet, cu iz SF.

Digitalizarea, bună sau nu? Pentru umanitate.

Eu cred că toate tehnologiile, deci și cele digitale, nu sunt în mod inerent bune sau inerent rele, e bine să nu ne plasăm nici în zona adorării cvasi-religioase, nici în cea a tehnocalipsei. Ceea ce produc actualele tehnologii digitale sunt metamorfoze ale unor concepte fundamentale, cum ar fi cele de om, adevăr, tinerețe, imortalitate.

În condițiile în care un actor – mort în timpul filmărilor – continuă să joace în noi și noi episoade pe baza recompunerii imaginii și vocii sale din baza de date audio-video, este clar că avem de-a face cu un nou concept despre nemurire.

Este vorba despre un caz real, despre actorul Paul Walker, care a murit într-un accident de mașină, chiar în timpul filmărilor pentru Fast and Furious.

Un studiu al Universității Oxford arată că 47% dintre joburi vor dispărea în următorii 25 de ani. The Economist spune că niciun guvern nu este pregătit. Societățile sunt?

Tind să cred că nimeni nu e pregătit pentru fenomene și străpungeri tehnologice de genul celor pe care vi le-am prezentat. Și, atenție, suntem de abia la începutul drumului, cred că marile schimbări în plan tehnologic și apoi economic, social, nici nu au început.

Poate există societăți mai avansate, cum ar fi cea japoneză, cu o tradiție în ceea ce privește robotizarea. Nu e de mirare că au început să organizeze chiar funeralii pentru roboți.

Japonia este un caz cu totul singular, robotizarea și tehnologizarea îi avantajează pentru că este vorba despre o societate cu tendințe clare de îmbătrânire, deci robotizarea este un bun supliment pentru scăderea numerică a forței de muncă.

Problema se pune în societăți mai normale, dacă îmi permiteți termenul, în care se pune problema socială deosebit de dramatică: apariția unei mase imense de oameni care vor deveni redundanți/ inutili ca urmare a robotizării, a tehnologizării.

Mi-e greu să aproximez consecințele, dar sigur pot aproxima că este vorba despre consecințe dramatice, pentru gestionarea cărora nu vor putea fi folosite instrumente, reglementări tradiționale.

Sunteți mentor pentru sute, mii de studenți. Dacă v-ar întreba cum arată viitorul lor, ce le-ați răspunde?

Încerc, prin toate eforturile pe care le fac, să le stârnesc tinerilor și adolescenților gustul pentru aceste schimbări spectaculoase care se petrec sub ochii noștri.

Nu voi da în platitudini care să plaseze responsabilitatea tot pe umerii tinerilor, voi vă configurați/ alegeți viitorul.

Sunt mulţi factori structurali: arhitectura sistemului de învățământ, politica privind accesul sistematic, organizat, la informațiile din zona știnței și tehnologiei.

Dincolo de acești factori structurali, le pot spune tinerilor că, pentru a izbândi în extraordinara lume care li se deschide, este vorba despre o îmbinare destul de complexă între cunoștințe hard (matematică, logică, programare, generare de conținut video și audio) și trăsături de caracter precum curiozitatea, capacitatea de concentrare.

Nu poți fi programator, cu speranța de a scrie coduri și scripturi conversaționale pentru roboți dacă nu ai răbdare, dacă nu te concentrezi pentru o perioadă mai lungă de timp, dacă te plictisești repede.

E nevoie de matematică, logică, lectură (altfel, cum abstractizăm?), capacitatea de a umbla cu conținutul audio, dar mai ales video. Și, de multă perseverență și multă muncă; din acest punct de vedere, lumea nu s-a schimbat prea mult.