Camioanele morţii din Europa. Cine sunt cei care fug de foamete ori război

Cine nu îşi aduce aminte de insula grecească Lesbos… Imaginea miilor de imigranţi fugiţi din calea războiului care şi-au găsit sfârşitul în apele Mediteranei a făcut încojurul lumii. Astăzi, criza imigranţilor îşi arată o nouă faţă, la fel de crudă. Q Magazine, alături de Miroslav Tașcu-Stavre, analist de politică externă, face o radiografie a crizei imigranţilor din Europa.

39 de migranţi au fost găsiţi morţi săptămâna trecută într-un camion care venise cu feribotul în Londra. Cei mai mulţi erau vietnamezi. Acum, un altul, condus de doi şoferi români, avea 8 afgani la bord, toţi aproape degeraţi. Trebuiau să plece din portul francez Calais cu destinaţia Marea Britanie.

Tinerii muncitori vietnamezi sunt trimişi ilegal la muncă în Europa de către familiile lor şi îşi riscă moartea, pe fondul sărăciei din satele din centrul Vietnamului, notează jurnaliştii de la CNN.

„Migraţia din Vietnam este una de tip economic. Regimul de acolo, chiar dacă e unul socialist, e mult mai îmblânzit. O parte din migranţii vietnamezi aveau un anumit statut, erau persoane care lucrau cu contracte în ţări europene, dar e mai atractiv să munceşti într-o ţară vest europeană decât în fostele state comuniste, cum ar fi România sau Bulgaria.

Nevoia forţei de muncă poate fi acoperită şi aşa. Dar, să avem înţelepciunea să facem lucrurile astea într-un mod transparent şi legal, oferind un număr de permise de muncă pentru cetăţeni extra comunitari.

Riscul ca România să devină o zonă de tranzit pentru aceşti imigranţi e mic pentru noi nu aparţinem spaţiului Schengen. Cei care încearcă să ajungă în ţările vest-europene preferă o rută Schengen. Venind în România există acel filtru suplimentar care înseamnă trecerea unei graniţe şi asta înseamnă costuri suplimentare.

Acest val imigraţionist trebuie privit şi în contextul Brexit. Probabil va fi un flux continuu, tocmai din cauza neclariţăţilor privind ieşirea Marii Britanii din UE.”, declară Miroslav Taşcu-Stavre.

Potrivit datelor Eurostat, în 2017, în UE au intrat 2,4 milioane de imigranți din țări din afara Uniunii. Este considerată cea mai mare criză a refugiaților de după cel de-al Doilea Război Mondial. Un moment important, când criza imigranţilor a început să fie percepută în întreaga sa dimensiune istorică l-a constituit aprilie 2015, când cel puțin 5 vapoare având la bord circa două mii de oameni s-au scufundat în Marea Mediterană. 1200 de imigranţi au murit atunci.

„Am avut o situaţie de criză în 2015, când a fost vârful crizei imigranţilor, pe fondul continuării războiului din Siria. Valurile de imigranţi s-au mai împuţinat de atunci, dar Europa rămâne o zonă atractivă pentru persoane din tot restul lumii, fie că vorbim despre migranţi refugiaţi, victime ale unor conflagraţii din Siria, Afganistan ori Irak, fie că vorbim despre persoane atrase de mirajul european, de o speranţă pentru bunăstare. Sunt dispuşi să apeleze la reţele de crimă transfrontalieră, care nu au niciun scrupul în a-i transporta. Sunt vehiculate nişte sume imense şi pentru cei care trec peste Mediterană, de exemplu.

După octombrie 2015, momentul de vârf al fenomenului de imigraţie în Europa, a fost aruncat în aer tot ce înseamnă acordurile de la Dublin privind regimul de azil. Este vorba despre celebra chestiune care spune că statul pe teritoriul căruia se depistează un migrant sau azilant este responsabil pentru el. Tocmai de asta s-a propus un mecanism de redistribuire în cadrul UE pentru migranţii ilegali.

Sunt mai mulţi factori care trebuie să concure pentru a ţine sub control criza migranţilor. O relaţie bună cu Turcia e preferabilă sau să opreşti fenomenul la sursă prin pacificare în Siria sau alte zone de conflict. Mai e nevoie de întărirea mecanismelor de protecţie externă, iar ăsta e un efort comun al UE. Nu vom putea impermeabiliza graniţele decât cu nişte costuri pe care nu ni le dorim. ”, mai susţine Miroslav Taşcu-Stavre pentru Q Magazine.