Tribunalul UE confirmă măsurile Consiliului european împotriva oligarhului rus Prigozhin

Tribunalul Uniunii Europene confirmă măsurile restrictive adoptate de Consiliul Uniunii Europene împotriva omului de afaceri rus Yevgeniy Viktorovich Prigozhin având în vedere situația din Libia, se arată într-un comunicat de presă al CJUE.

• România cumpără prin SAFE blindate fabricate în Ungaria. Fără aprobarea Parlamentului
• Moțiunea de cenzură urmează a fi depusă astăzi. „Domnule Bolojan, ați promovat ideologia unui progresism exacerbat, împotriva intereselor economiei naționale și ale poporului român!”
• Nicușor Dan participă la Summitul Inițiativei celor Trei Mări de la Dubrovnik
• Protest împotriva măsurilor guvernamentale. „Nu mai acceptăm austeritatea suportată exclusiv de cetăţeni, inechitatea, lipsa de respect și taxarea excesivă a muncii”
• Apa Nova investește 49 de milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii de apă și canalizare

În urma gravelor încălcări ale drepturilor omului în Libia, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în luna octombrie
2020, măsuri restrictive împotriva domnului Yevgeniy Viktorovich Prigozhin, om de afaceri rus care întreține relații
strânse cu grupul Wagner, implicat în operațiuni militare în acest stat. Decizia a fost prelungită în iulie 2021. Aceste
măsuri constau în înghețarea fondurilor persoanelor care efectuează sau sprijină acte care amenință pacea,
stabilitatea și securitatea în Libia.

Prigozhin solicită Tribunalului Uniunii Europene anularea acestor decizii invocând în special o încălcare a obligației de motivare a acestor decizii, inadmisibilitatea probelor prezentate, aprecierea eronată a faptelor, abuzul de putere și încălcarea drepturilor sale fundamentale.

Prin hotărârea pronunțată astăzi, Tribunalul respinge cererea și confirmă deciziile Consiliului din anii 2020 și
2021.

Tribunalul amintește că obligația de motivare a actelor adoptate de instituțiile și organele Uniunii impune ca textul
lor să evidențieze în mod clar și neechivoc raționamentul autorului actului și să fie adaptat naturii actului în cauză și
contextului în care a fost adoptat.

În speță, motivarea Consiliului menționează temeiul juridic al măsurilor adoptate, precum și contextul general în
care se înscriu aceste măsuri. Astfel, acest lucru permite identificarea motivelor specifice și concrete pentru care
Consiliul consideră că reclamantul trebuie să facă obiectul măsurilor restrictive în cauză.

Referitor la inadmisibilitatea probelor prezentate, Tribunalul constată că probatoriul pe baza căruia au fost adoptate
deciziile conținea extrase din raportul Secretarului general al Organizației Națiunilor Unite și din articole de presă
provenind din surse diferite precum agenții de presă sau media, toate accesibile publicului. În plus, unele elemente
de presă, pe lângă faptul că citează sursele, se mai întemeiază în unele cazuri pe fotografii și pe mărturii.

Rezultă de aici că, în lipsa unor elemente din dosar susceptibile să pună la îndoială fiabilitatea surselor utilizate de
Consiliu, este necesar să li se recunoască caracterul rezonabil și fiabil și implicit o anumită valoare probatorie.

În ceea ce privește pretinsa apreciere eronată a faptelor, Tribunalul constată că înscrisurile prezentate permit
identificarea grupului Wagner și conțin informații precise și concordante cu privire la activitățile acestui grup care
amenință pacea, securitatea și stabilitatea în Libia.

În plus, ținând cont de context, probatoriul conține elemente concrete, precise și concordante care demonstrează relațiile strânse și multiple pe care le întreține domnul Prigozhin cu grupul Wagner.

În plus, un raport al unor experți cu privire la Libia1 confirmă existența grupului Wagner și a zonelor sale de intervenții și de operațiuni, care includ Ucraina, Siria, Libia și Republica Centrafricană. Din acest raport rezultă că grupul Wagner era prezent în Libia din luna octombrie 2018 și a fost trimis la început să ajute pe plan tehnic la repararea și întreținerea vehiculelor blindate. Raportul indică totodată că sunt puține informațiile verificabile liber accesibile în legătură cu organizarea, structura și sarcinile operaționale ale acestor forțe, dar și cu pierderile suferite.

În legătură cu pretinsul abuz de putere, Tribunalul amintește că un act nu este viciat de abuz de putere decât dacă
rezultă, pe baza unor indicii obiective, pertinente și concordante, că actul fost adoptat în alte scopuri decât cele
pentru care puterea respectivă a fost conferită autorului său sau în scopul de a eluda o procedură special prevăzută
de tratate pentru a se opune împrejurărilor în cauză. În speță, niciun element nu acreditează ideea că procedura
care a condus la adoptarea acestor acte ar fi fost inițiată pentru a atinge alte obiective decât cele pentru care
puterea în discuție a fost conferită.

Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la apărare și a dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă, Tribunalul
constată că decizia inițială de includere pe liste a persoanelor vizate de măsuri, precum și elementele probatoriului
au fost comunicate domnului Prigozhin, care a putut ulterior să prezinte observații ce au fost examinate de Consiliu.
Cât privește menținerea includerii sale pe listă, ea se întemeiază pe aceleași motive avute în vedere la includerea
inițială.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului său de proprietate, precum și a liberei exercitări a activităților
comerciale și a libertății sale de circulație, Tribunalul amintește că orice măsură restrictivă de ordin economic sau
financiar implică, prin definiție, efecte care aduc atingere dreptului de proprietate și liberei exercitări a activităților
comerciale ale persoanei sau ale entității pe care măsura o vizează, cauzând astfel prejudicii acesteia din urmă. Deși
respectarea drepturilor fundamentale constituie o condiție de legalitate a actelor Uniunii, drepturile trebuie luate în
considerare prin raportare la funcția lor în societate. Pot fi impuse restricții exercițiului acestor drepturi, cu condiția
ca ele să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de Uniune și să nu constituie, în raport cu
scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere substanței înseși a drepturilor
astfel garantate.

Împotriva deciziei Tribunalului se poate declara recurs la Curte, numai pentru motive de drept, în termen de două luni și zece zile de la comunicarea acesteia.

Acțiunea în anulare are ca obiect anularea acelor acte ale instituțiilor Uniunii care sunt contrare dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor condiții, statele membre, instituțiile europene și particularii pot sesiza Curtea de Justiție sau Tribunalul cu o acțiune în anulare. Dacă acțiunea este întemeiată, actul este anulat. Instituția autoare a actului trebuie să ia măsuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia.