Răspândacii, ambuscada de la Herson și coșmarul nuclear

Trăim, la început de noiembrie, un moment în care nu doar comunitatea transatlantică se întreabă dacă trupele ruse se vor retrage doar din orașul ucrainean Herson, dacă Forțele Armate ale Ucrainei vor avea puterea de a continua ofensiva, prin care vor elibera teritoriile ocupate de trupele Moscovei, dacă Statele Unite vor menține sprijinul lor complex pentru Kiev și după apropiatele alegeri, în care se pare că numărul legislatorilor republicani va crește în Congresul Statelor Unite și… lista variabilelor care contează în ecuația geopolitică a Europei de Est ar putea continua. 

• CCR dă câștig de cauză AUR: numirea membrilor CA din SRTv și SRR este neconstituțională
• Criza facturilor neplătite lovește economia
• Moțiunea de cenzură, citită în Parlament
• Programul SAFE. 12 vulnerabilități critice — procedurale, juridice, financiare și strategice — care expun statul român. Avertismentul ignorat
• Emiratele Arabe Unite pǎrǎsesc OPEC dupǎ aproape 60 de ani

CE INFORMAȚII AU CREDIBILITATE?

Enervați de folosirea surselor occidentale de informare, postacii plătiți ai serviciilor de diversiune rusești, consideră că exprimarea unor opinii diferite de cele ale Kremlinului sunt doar expresii minimale ale unor reviste ale presei realizate de cei care preferă doar Vestul democratic – cu luminile și umbrele sale – și nu Estul autoritar – cu cenzura și minciunile specifice. 

De pildă, mai nou, 50% dintre cetățenii Slovaciei – un stat membru al comunității euro-atlantice, ca și România –  cred că Rusia nu a provocat războiul din Ucraina. În traducere liberă: și ce dacă a atacat Putin, contează cine l-a provocat, adică omologul ucrainean. Așa gândește un slovac din doi, intervievați cu ocazia unui sondaj recent. 

În Slovacia, ca și în România, Federația Rusă recurge la  campanii hibride online,  pentru a insufla credulilor convingerea că armata rusă este formată din îngerași, iar Alianța Nord-Atlantică este vinovată de continuarea confruntărilor militare pe Frontul de Est. De aceea, mai mulți cetățeni slovaci – dintre respondenții la sondaj – au afirmat că au mai multă încredere în ruși, decât în  americani – aliații lor oficiali. Cazacioc, nu alta…

Președintele rus Vladimir Putin a declarat recent că „singurul garant real al statalității, suveranității și integrității teritoriale a Ucrainei ar puta fi doar Rusia, caree a creat Ucraina de astăzi” Foto: Kremlin.ru

Ceea ce au constatat în Slovacia realizatorii sondajului menționat indică anumite similitudini cu unele realități observabile și pe câteva dintre rețelele de socializare, la noi în țară, unde, deloc întâmplător, a crescut numărul postărilor pro-Kremlin. Aceasta se datorează credulității unora pentru fluxul unilateral de informații, comentariilor difuzate de postacii Moscovei, ascunși în internauți mimați, cu domiciliile chipurile peste hotare, cu fotografii de pensionari obosiți de viață, cu imagini de bărbați între două vârste extrem de înverșunați, în judecarea unui prezent și așa deloc facil, în Europa de Est. 

În România am avut parte și de isterii feminine antologice, pe micul ecran, adresate de te miri cine unor oficiali deloc nominalizați, dar etichetați cu prezumția de vinovăție (!!!), pentru simplul fapt că țara noastră transpune în practică deciziile Summitului NATO de la Madrid, din vara acestui an. Carevasăzică…

Realitatea este că pe teritoriul românesc s-a constituit un dispozitiv defensiv aliat credibil, disuasiv și cu forța de a reacționa extrem de puternic în ipoteza unei agresiuni răsăritene. 

ÎNTRE SCILA ȘI CARIBDA

Orașul ucrainean Herson pare a fi acum între  Scila – grupul de unități militare ucrainene pregătite pentru ofensivă – și  Caribda, aici fiind vorba de vârtejul creat de retragerea ordonată a trupelor ruse, spre litoralul nordic al Mării Negre. Deocamdată, este anticipată o nouă bătălie între apărătorii ucraineni, ce vor fi în atacul eliberator, și ocupanții militari ruși, care, în mod paradoxal, se vor situa pe poziții defensive. 

După ce au spart frontul rusesc la începutul lui octombrie, înaintarea trupelor ucrainene a încetinit Foto Facebook Ministerul Apărării din Ucraina

Teoretic, miza este asigurarea apei dulci pentru locuitorii peninsulei Crimeea și menținerea unei conexiuni terestre cu trupele dislocate în Republica Crimeea, acum parte a Federației Ruse, unde locuiesc circa două milioane de locuitori, pe o suprafață de 26.081 kilometri pătrați. 

Practic, destul de ciudată este anunțarea unei retrageri care încă nu a avut loc și chemarea adresată locuitorilor Hersonului de a părăsi orașul pentru că vin trupele ucrainene, ce nu au cum să fie ostile populației care a trăit, până recent, în statul european numit Ucraina. 

După cum este mai degrabă o iluzie faptul că de bătălia pentru orașul Herson depinde soarta… oblast-ului Herson, asta și pentru că în teren trupele ruse au tranșee bine consolidate, au adus și mobilizați conștienți de sacrificarea lor –  în absența unei instruiri minimale -, situația fiind una mai degrabă de ceață, pe plan tactic, decât de limpezire rapidă a raportului de forțe și mijloace pe câmpul de luptă. 

De ce întârzie ofensiva ucraineană? A apărut un adversar neobișnuit. Și aici este vorba nici mai mult, nici mai puțin de ploile de toamnă. În plus, comandanții ruși de la eșaloanele pluton, companie și batalion și-au însușit lecțiile de învățat, din fuga rușinoasă a camarazilor lor, din oblast-ul Harkov, aflat în estul Ucrainei.

Reiterez aici ceea ce am semnalat și pe micul ecran. Nu putem exclude o viclenie a generalului Serghei Surovikin, care ar savura atragerea trupelor ucrainene într-o ambuscadă, unde ar fi țintele unor bombardamente menite a le diminua efectivele și voința de luptă. 

PREJUDECATA PRIVIND RECURSUL LA ARMA NUCLEARĂ

Din rațiuni diverse și cu argumente diferite se tot reia psihoza cu posibila folosire de către Rusia a armei nucleare tactice, pe teritoriul Ucrainei, ca modalitate de a influența revenirea diplomaților Kievului la masa negocierilor pentru pace. 

Sigur că declarațiile liniștitoare ale lui Putin nu sunt 100% credibile, pentru că enunțuri comparabile – a se citi pacificatoare – a făcut și înainte de a declanșa operațiunea militară specială, la 24 februarie 2022,  prin care negase că va invada Ucraina. 

Chiar dacă presa americană a făcut referire la  înalți oficiali militari ruși, care ar fi discutat în ce circumstanțe ar folosi Rusia o armă nucleară tactică în Ucraina, asta nu înseamnă că va fi cineva care va da un ordin în acest sens și niște bezmetici, în salopete kaki, vor acționa orbește. 

Atăt la Pentagon, cât și la Comandamentul Forțelor Aliate din Europa se evaluează în fiecare zi imaginile transmise la sol de sateliții focalizați pe locațiile de dispunere a 2.000 de arme nucleare tactice, care sunt concepute – scrie The New York Times –  „pentru a fi folosite pe câmpurile de luptă, pentru a copleși forțele convenționale. Nicio armă nucleară tactică nu a fost folosită vreodată în luptă, dar una ar putea fi desfășurată în mai multe moduri, inclusiv cu rachete sau obuze de artilerie.”

Nici președintele Putin, nici guvernul său, nici Ministerul rus al Apărării nu ignoră faptul că recursul la o singură armă nucleară tactică va genera un covor de bombe convenționale occidentale, care va scoate efectiv din luptă atât pe cei 70.000 de militari ruși încă activi, din forța inițială expediționară rusă trimisă în Ucraina, cât și pe cei peste 82.000 de bărbați ruși mobilizați trimiși în cele patru oblast-uri din sudul și estul statului ucrainean – Herson, Zaporojie, Donețk și Lugansk. 

CE VA FI PÂNĂ LA 1 martie 2023? 

În absența negocierilor de pace – văzute de Moscova ca o recunoaștere implicită a desprinderii de Ucraina a celor patru regiuni mai sus enumerate, iar de Kiev ca un demers util doar după eliberarea întregului teritoriu național -, finalul toamnei din acest an și iarna care vine vor fi doar fundalul unor confruntări pe un front care pare a fi fost stabilizat, nu până unde vroia Kremlinul, dar nici până unde aspira conducerea de stat ucraineană. 

Chiar dacă asta se recunoaște doar tacit, avem de a face cu două societăți încă motivate de a își menține voința majorității cetățenilor lor: ucrainenii nu concep să cedeze teritorii – și nu pot ierta pe autorii victimelor numeroase de până acum, militari uciși, răniți, dispăruți în bătăliile anterioare și civili care fie au fost victimele bombardamentelor barbare, fie și-au pierdut viața ca urmare a abuzurilor condamnabile ale unor militari ruși din trupele destinate de Kremlin pentru ocupația militară – și rușii deciși să sprijine politica lui Putin, de extindere teritorială a Federației Ruse.  

Vânătoarea de drone a soldaților ruși are loc cu ZRK-uri ușoare, sisteme antiaeriene, mitraliere și sunt blocate de cele mai recente sisteme de protecție antidronă. Foto Facebook Ministerul Apărării din Ucraina

Totuși, la debutul primăverii următoare, cei 10.000 de ucraineni destinați instruirii militare în Marea Britanie, cei 2.000 planificați a deprinde acțiunile ofensive și defensive în Franța, cei 5.000 care vor fi antrenați de Bundeswehr, în Germania, și cei 10.000 care vor mânui armamentul de infanterie în Polonia, cu toții vor reveni acasă constituind o forță de izbire a inamicului echivalentă cu efectivele a aproape trei divizii foarte bine instruite. 

Rămâne de văzut dacă nu cumva, între timp, ca și în cazul crizei rachetelor sovietice dislocate în Cuba, serviciile secrete – mai degrabă cele americane și acelea rusești – nu vor veni cu soluții sustenabile la Casa Albă și la Kremlin, pentru că, dincolo de apărarea statalității ucrainene, există miza geopolitică a echilibrului necesar pe continentul european. 

Europa fiind acum într-un dezechilibru complex, ce nu poate fi negat.