Socialistul Pedro Sanchez l-a înlăturat pe fostul premier creștin-democrat Mariano Rajoy (Partidul Popular) în 2018. A câștigat alegerile în 2019. Dreapta a câștigat alegerile locale de anul acesta, astfel că Sanchez a convocat alegeri anticipate. Nu le-a câștigat, dar a împiedicat (din nou) o victorie a dreptei.
- Raed Arafat, pus sub acuzare pentru contrabandă
- Cristian Pîrvulescu propune un prim-ministru cu profil neutru / independent sau „un guvern cu un grad ridicat de independență politică”
- Bolojan: Vom iniția discuții cu USR, UDMR și grupul minorităților, pentru a clarifica prin ce formulă ar putea funcționa un guvern minoritar
- Era Tim Cook se încheie. Apple va avea un nou CEO din toamnă
- Raed Arafat chemat la Parchetul Militar
Spania, un stat socialist?
Chiar dacă Partidul Popular (de opoziție) a câștigat cele mai multe locuri în parlament, nici dreapta, dar nici stânga nu au reușit să se asigure de o majoritate (176 de locuri) pentru formarea unui guvern. Blocajul acesta deschide calea neplăcută spre interminabile negocieri sau spre repetarea alegerilor, după cum s-a întâmplat în 2015-2016 și apoi în 2019.
Premierul socialist Pedro Sánchez a opus suficientă rezistență pentru a împiedica PP-ul condus de Alberto Núñez Feijóo să-și asigure o majoritate parlamentară conservatoare în alianță cu partidul de dreapta Vox. Ceea ce, în opinia lui Pedro Sánchez reprezintă o victorie în sine, întrucât se va opune formării unui guvern minoritar de către populari.
O participare la vot de peste 70%!
Chiar dacă Pedro Sánchez a câștigat două locuri în plus față de alegerile din 2019, ajungând la 122, aliații lui au pierdut voturi, astfel că, în momentul de față, este greu de crezut că ar reuși să mai alcătuiască o alianță de guvernare.
Partidul Popular, în schimb, a obținut 136 de locuri în Parlament (un plus de 47 de locuri!), VOX a câștigat abia 33 (adică a pierdut 19 locuri), Sunar (de extremă stânga) a ajuns la 31 (pierzând 7).
Atenția se îndreaptă în clipa de față spre partidul separatiștilor catalani (Împreună pentru Catalonia), un partid cu 7 locuri care ar putea să-și ofere voturile lui Sánchez. Opoziția are șanse infime să conteze pe aceste 7 locuri întrucât VOX se opune partidelor separatiste.
Ar mai fi disponibile câteva partide mărunte, regionale, însă pare dificil de crezut că o majoritate ar putea fi atinsă de oricare parte, situație în care repetarea alegerilor devine varianta cea mai probabilă.

Liderul Vox, Santiago Abascal, marele perdant al alegerilor / Foto: Twitter
Marea surpriză a alegerilor este performanța extrem de slabă a celor de la Vox, partidul condus de Santiago Abascal, care a promis că noul guvern de coaliție va aduce negarea schimbărilor climatice, opoziția față de imigrația musulmană, eliminarea ideii de violență bazate pe gen și abandonarea legii care cimentează drepturile LGBTQ.
Un guvern PP-Vox ar fi însemnat că un alt membru al Uniunii Europene s-ar fi deplasat ferm spre dreapta, dând probabil o șansă unui echilibru la nivelul structurilor europene în alegerile de anul viitor.
Mingea e la Regele Felipe al VI-lea
Regele Felipe al VI-lea îl va invita pe Alberto Núñez Feijóo, candidatul cu cele mai multe voturi câștigate, să încerce să-și asigure funcția de prim-ministru. Într-o situație similară, în 2015, liderul PP Mariano Rajoy a refuzat invitația regelui, spunând că nu poate obține majoritatea.

Liderul Partidului Popular, Alberto Núñez Feijóo, posibilul viitor premier al Spaniei / Foto: Twitter
Dacă Feijóo refuză, regele i se poate adresa lui Sanchez cu aceeași cerere. Legea nu stabilește un termen limită pentru proces, dar dacă niciun candidat nu obține majoritatea în termen de două luni de la primul vot, trebuie organizate noi alegeri.
Rezumând, o coaliție PP-Vox ar avea 169 de locuri, ceea ce înseamnă că ar trebui să obțină sprijin din partea altor partide pentru a asigura cele 176 de locuri necesare pentru o majoritate în parlamentul de 350 de locuri. Este o sarcină grea, având în vedere că majoritatea partidelor regionale și-au exprimat ezitarea față de înțelegeri care ar putea ușura calea lui Vox către putere. Singurul partid naționalist, creștin-democrat disponibil ar fi cel condus de Aitor Esteban Bravo (Partidul Naționalist Basc), care deține 6 locuri, iar ultimul vot ar putea veni de la Partidul Regionalist din Cantabria.
Socialiștii lui Sanchez și Sumar (condus de Yolanda Díaz Pérez) au doar 153 de locuri împreună, ceea ce înseamnă că ar putea încerca să încheie acorduri cu partidele regionale mai mici pentru a guverna (patru partide catalane, socialiștii basci etc). Dar pentru a face acest lucru este nevoie de negocieri grele, iar dacă noua coaliție multipartită nu s-ar putea forma în timpul scontat, ar urma oricum alte alegeri.













































