Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus

Prof.
Univ.Dr.Mircea Duţu scrie, pe DC News, că pentru credincioşi, el deschide calea mântuirii; în urma suferinţelor îndurate, Iisus devine prototipul însuşi al condamnatului nevinovat, judecata sa, simbolul erorii judiciare, iar apelul la „proces" într-o lumea guvernată de legea talionului stabileşte „matricea" judiciară al civilizaţiei occidentale actuale. Într-adevăr, în urmă cu 1981 de ani, vineri 7 aprilie 30 î.Hr., se judeca, în numai câteva ore, la Palatul lui Irod din Ierusalim, cel mai important proces judiciar din istorie şi, în orice caz, unul dintre cele care au marcat major devenirea omenirii: cel al lui Iisus din Nazaret.Acuzat in extremis deopotrivă de blasfemie şi de a se fi pretins „rege al iudeilor" de căpeteniile religioase iudee, acesta avea să fie, în cele din urmă, la presiunea mulţimii aţâţate şi după ce judecătorul Pilat din Pont, prefectul provinciei romane, „s-a spălat pe mâini" (de răspundere), condamnat la moarte şi executat prin crucificare.
Astfel, prin jertfa şi mărturisirea lui Hristos se năştea o nouă religie, creştinismul care, prin valorile sale, va sta la baza dezvoltării civilizaţiei occidentale.Interpretări tendenţioase, de ordin preponderent teologic, dar exploatate conjunctural, alimentate de căutări absurde de vinovăţii şi inculpări în privinţa evenimentului judiciar, au născut şi întreţinut artificial o dispută care, de-a lungul veacurilor, a avut uneori devieri aberante, mergând până la forme extreme de rasism religios.Pe baza ultimelor date ale cercetărilor istorice şi exegezelor biblice, în lucrarea sa Procesul lui Iisus (Ed.Herald, 2011), prof. univ. dr.Mircea Duţu demonstrează adevăratele cauze ale prigonirii şi trimiterii la moarte a lui Iisus, principalii vinovaţi şi circumstanţele în care s-a desfăşurat procesul judiciar care a condus la crucificarea sa, deschizându-se, astfel, calea minunii Învierii.
Susţinerile sale, în frunte cu cea privind alungarea negustorilor din Templu drepx principală cauză concretă a prigonirii şi iniţierii procesului judiciar, în scopul eliminării fizice a lui Iisus, sunt confirmate, din perspectivă teologică, de Joseph Ratzinger (papa Benedict al XVI-lea) în lucrarea sa Jésus de Nazareth.De l''entrée àJérusalem à la Résurrection (Ed. du Rocher, Paris, 2011).Printr-o remarcabilă demonstraţie, suveranul pontif arată că linia de fractură dintre Iisus şi farisei nu s-a produs pe tema Legii, ci în problema centrală a Templului, episodul cheie reprezentându-l, în acest sens, momentul în care Hristos alungă, a doua zi dupăSărbătoarea Ramurilor, pe schimbătorii de bani şi vânzătorii de păsări şi de animale pentru sacrificiul ritual de Pessah.
Se combate, astfel, încercarea de a acredita ideea căSaul din Tars, devenit în urma convertirii pe Drumul Damascului, Pavel, apostolul neamurilor, ar fi fost principalul responsabil pentru fractura intervenită între adepţii lui Iisus şi lumea evree a antichităţii, iar creştinismul ar fi fost, la originea sa, purtătorul unui mesaj negativ faţă de evrei.Pe baza lucrării Procesul lui Iisus şi cu concursul nemijlocit al profesorului Mircea Duţu, vă prezentăm, în Săpxămâna Mare, o reconstituire a fapxelor de acum aproape 2000 de ani, dintr-o perspectivă istorico-juridică.O întrebare preliminară şi, totodată, esenţială în economia problemei priveşte existenţa concretă, materială, factuală a evenimentului judiciar şi a protagoniştilor săi.De-a lungul timpului, însăşi istoricitatea lui Iisus a fost uneori contestată şi cu atât mai mult cea a procesului judiciar, ca parte majoră a patimilor sale.
Chiar în zilele noastre, autori precum teologul disi-dent Hans Kung susţin că „nu mai este posibil să re-constituim derularea procesului lui Iisus, având în vedere că nu deţinem actele sale originale, şi niciun fel de mărturii directe".O asemenea poziţie este, cel puţin, exagerată, întrucât la aproape două mii de ani de la eveniment şi în circumstanţele istorice date e greu să pretinzi proba cu acte şi precizări de amănunt. Şi aceasta cu atât mai mult în condiţiile în care posibilităţile de ordin tehnic de înregistrare a probelor erau foarte reduse, iar interesul autorităţilor judiciare ale timpului în acest sens a fost practic inexistent.Totuşi, acel titulus prevăzut de procedura romană şi atestat de evanghelii, pe care s-a scris lapidar „INRI", se constituie într-o veritabilă minută a judecăţii şi nu ştim dacă s-au întocmit alte documente oficiale, episodul istoric rămânând astfel mai ales în memoria participanţilor şi a martorilor, transmiţându-se pe cale orală şi fiind reţinut în scris, peste câteva decenii, în evanghelii.Mai multe pe http://www.dcnews.ro/?p=54616