Aici s-a cântat pentru prima dată „Deșteaptă-te române”

Într-un hrisov emis la 20 mai 1388 de Mircea cel Bătrân, era atestat pentru întâia dată orașul Râmnicu Vâlcea. Au trecut 632 de ani de atunci. O scurtă incursiune în drumul de la ctitorul mănăstirii Cozia până la pandemia de coronavirus.

• Raed Arafat, pus sub acuzare pentru contrabandă
• Cristian Pîrvulescu propune un prim-ministru cu profil neutru / independent sau „un guvern cu un grad ridicat de independență politică”
• Bolojan: Vom iniția discuții cu USR, UDMR și grupul minorităților, pentru a clarifica prin ce formulă ar putea funcționa un guvern minoritar
• Era Tim Cook se încheie. Apple va avea un nou CEO din toamnă
• Raed Arafat chemat la Parchetul Militar

Istorie și carte, domni și cărturari

În centrul oraşului, se găsesc ruinele curţii domneşti a lui Mircea cel Bătrân, prezenţe materiale vii ale marelui voievod în această aşezare; aici a semnat documentul de atestare a judeţului Vâlcea la 8 ianuarie 1392, fiind primul judeţ atestat documentar. Din vechea şi măreaţa cetate se mai pot vedea astăzi doar zidurile care înconjoară parcul central, numit Mircea cel Bătrân în cinstea voievodului.

Că Râmnicu Vâlcea era oraş domnesc, reiese şi dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor româneşti, Mihai Viteazul, care numea oraşul astfel:„oraşul domniei mele la Râmnic”.
Tot aşa, Matei Basarab menţiona că am fost la preumblere peste Olt la oraşul domniei mele la Râmnic. Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la sfârşitul anilor 1970) se construieşte prima moară de hârtie (fabrică), de către boierii Rudeni.

Pe dealul care străjuieşte oraşul în partea de nord, în Cetăţuia construită pe el la 2 ianuarie 1543 este asasinat de către boierii Neagoe şi Drăgan, domnitorul Radu de la Afumaţi.
Cetăţuia, care este un fel de simbol al oraşului, este un mic fort construit prin secolul al XIV-lea sau secolul al XV-lea pentru a păzi reşedinţa olteană a domnilor, scaun obişnuit al Banilor şi a noii episcopii.
Numeroase documente arată că prin oraş au trecut Doamna Chiajna, Constantin Brâncoveanu, tatăl lui Mihai Viteazul Pătraşcu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie.
Ocuparea Olteniei de către austrieci în perioada 1718-1739, implicit şi a oraşului, a dus la incendierea lui şi transformarea în fortăreaţă de apărare.

Radu cel Mare la 1504 înfiinţează la Râmnic o episcopie numită Episcopia Râmnicului – Noul Severin, fapt ce este semnalat şi de Paul de Alep în notele de călătorie ale sale în ţările române. Însă atestarea documentară a acestei episcopii cu titulatura completă datează din timpul lui Mihnea Vodă la 29 decembrie 1590. Construcţia nouă a Episcopiei ridicată la 1639 este distrusă de un incendiu provocat odată cu năvălirea turcilor din 1737. Tot aşa se va întâmpla şi în 1847. Construcţia existentă a fost ridicată între anii 1850- 1856, iar picturile interioare sunt făcute de Gheorghe Tattarăscu, purtând amprenta realismului italian. Noua construcţie este ridicată prin strădania episcopului de Vâlcea Calinic primind denumirea de Catedrala Episcopală „Sfântul Nicolae”.

La Râmnicu Vâlcea, la 1705 Antim Ivireanul, unul dintre cei mai buni tipografi ai vremii, a fost hirotonisit ca episcop cu Sfatul şi cu voia prea luminatului şi învăţatului domn Constantin Brâncoveanu.
În secolul al secolul al XVIII-lea la Râmnic se desfăşura o bogată activitate culturală, datorată cărturarului Antim Ivireanul (1705) care a pus aici bazele unei tipografii în care au fost tipărite mai multe lucrări în limba română.

Primele cărţi tipărite au fost Tomul bucuriei şi Antologhion.
Istoricul Nicolae Iorga a denumit Râmnicul capitală a tipografiilor, iar un capitol al „Literaturii române vechi”, „Epoca lui Chesarie de Râmnic”.
Au ieşit de sub tipar în continuare „Gramatica slavonească” (1755), „Trâmbiţa românească” (1769), ciclul “Mineelor” (1776 -1780), întâia ediţie a „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulelor şi orânduelelor gramaticii româneşti” a lui Ienăchiţă Văcărescu (1787) şi multe altele.

Alt important cărturar al Râmnicului, episcopul Damaschin, reuşeşte tot în această perioadă să contribuie la românizarea aproape a tuturor cărţilor, traducând aproape întreaga literatură a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 ţinut la mănăstirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înfiinţarea a două şcoli: una românească la Râmnic şi una latinească la Craiova.

Tot la Râmnic la începutul secolului al XVIII-lea, s-a deschis o şcoală de artă, mai precis de zugravi sub conducerea lui Ioan Zugravul.

La 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, se intonează pentru prima dată cântecul Deşteaptă-te, române! compus de Anton Pann pe versurile poeziei „Un răsunet” de Andrei Mureşanu, la ceremonialul organizat pentru cinstirea victoriei revoluţiei şi sfinţirea stindardelor libertăţii naţionale. Peste ani, în urma revoluţiei din decembrie 1989, Deşteaptă-te, române! a devenit imnul naţional al României.

Râmnicul, puțin afectat de pandemie

„Pe 20 mai se împlinesc 632 de ani de la prima atestare documentară a Râmnicului într-un hrisov emis de Domnitorul Mircea cel Bătrân, aflat, la aceea vreme, în ctitoria sa de suflet – Mânăstirea Cozia. Râmnicu Vâlcea dovedeşte, şi prin această aniversare, că este una dintre cele mai vechi aşezări urbane din România, oraş domnesc pentru cei mai importanţi conducători ai Ţării Româneşti, cetate culturală de excepţie şi leagăn al credinţei strămoşeşti.

Ceea ce este cunoscut de către toţi drept Ziua Râmnicului vine, însă, anul acesta pe fondul unor restricţii cauzate de pandemia de coronavirus. Drept urmare, manifestările cu care ne obişnuiserăm din anii precedenţi – spectacole, concerte, parade, întreceri sportive, expoziţii, târguri de carte sau de meşteşuguri populare, focuri de artificii şi multe altele, desfăşurate în Centrul Civic ce poartă numele marelui Domnitor Mircea cel Bătrân – nu vor putea avea loc. Asta nu înseamnă că dragostea noastră pentru acest oraş este mai mică sau că speranţele tuturor nu se îndreaptă, şi la acest 20 mai, către un destin cât mai frumos pentru comunitatea noastră.

Mai mult decât atât, eu cred că am găsit, chiar şi în aceste condiţii vitrege, un mod extraordinar prin care să marcăm o astfel de aniversare: faptul că, după mai bine de două luni de la debutul pandemiei în România, Râmnicul şi judeţul căruia îi este capitală se află într-o poziţie foarte bună în rândul oraşelor cu cele mai puţine victime ale acestei maladii este cea mai frumoasă urare posibilă. A fost un efort de echipă, în care măsurile prompte şi eficiente luate de Primăria municipiului s-au împletit cu responsabilitatea dovedită de toţi trăitorii pe aceste meleaguri, astfel încât, la momentul aceastei sărbători – chiar dacă altfel decât cum eram obişnuiţi – suntem cu toţii sănătoşi, avem o perspectivă bună asupra viitorului şi ne pregătim ca, după ce pericolul va trece, să ne bucurăm din nou de oraşul nostru drag.”, a transmis primarul orașului, Mircia Gutău.

Președintele CJ Vâlcea, Constantin Rădulescu: Oamenii merită!