Cazul Ursu: Doi foști ofițeri de securitate, acuzați de crime contra umanității

În dosarul Gheorghe Ursu doi foști ofițeri de securitate sunt acuzați de crime contra umanității, informează un comunicat  de presă a PICCJ.

Procurori ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii maior în rezervă Pîrvulescu Marin şi colonel în  rezervă Hodiș Vasile foşti ofiţeri în Cadrul Direcţiei a VI-a a Departamentului Securităţii Statului), ambii sub aspectul săvârşirii infracţiunii contra umanităţii prevăzută de art. 439 alin. 1 lit. e, g şi k din Codul penal.

Din probatoriul administrat în cauză au rezultat următoarele:

Inculpaţii Pîrvulescu Marin şi Hodiş Vasile, în calitate de ofiţeri în Cadrul Direcţiei a VI-a a Departamentului Securităţii Statului, au desfăşurat o serie de acţiuni represive şi sistematice faţă de Ursu Gheorghe Emil, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist.

Cercetările continuă în cauză, iar pe măsura derulării lor vom informa opinia publică.

Gheorghe Ursu a fost un inginer constructor, poet, scriitor și disident. A fost arestat în urma denunțului unei colege de serviciu, care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. Ursu a murit din cauza bătăilor primite în timpul detenției.

În anul 1970 i s-a publicat la editura Litera un volum de versuri numit „Mereu Doi” cu o prefață scrisă de Nina Cassian.

Gheorghe Ursu a fost arestat pe 21 septembrie 1985 pe motiv că deținea valută, mai exact 17 dolari. A fost plasat în aceeași celulă cu „recidiviștii violenți” Marian Cliță și Gheorghe Radu, iar milițienii au primit ordin să nu intervină, chiar dacă din spatele gratiilor se auzeau zgomote. În paralel, Gheorghe Ursu era scos din celulă și „interogat” zilnic, prin „metode specifice”, de către Securitate. Disidentul a rezistat până pe 17 noiembrie 1985, iar organele statului au notat drept cauză oficială a morții o „peritonită”.

Securitatea a simulat cazul de drept comun și a folosit Miliția ca  paravan pentru că, așa cum spunea un co-celular cu Gheorghe Ursu care a fost martor la tortura la care acesta era supus de Securitate: “[Ursu Gh.] a povestit … că de fapt, motivul arestării lui este politic; a spus că deoarece nu era în interesul regimului să figureze cu deținuți politici, l-au arestat pentru deținere de valuta… spunea ca a fost anchetat de Securitate. Am înțeles că pe cei care îl anchetau îi interesa problema jurnalului său și relațiile cu prietenii.”

În 2001, Serviciul Român de Informații a dat în presă un comunicat, prin care a anunțat existența de 50.000 de file de manuscrise confiscate înainte de 1989. Printre ele au fost 811 pagini ale jurnalului lui Gheorghe Ursu.

În octombrie 2003, foștii colonei de miliție, Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu.

În 2005 , fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu. Fiul inginerului Ursu, Andrei Ursu, încearcă să găsească aceste pagini de jurnal, care au ajuns pe la începutul anilor 90 la Gabriela Adameșteanu, cea care a publicat o selecție din Jurnal în revista 22, în arhiva CNSAS. Până în acest moment, manuscrisul nu a fost încă descoperit.