Ce facem dacă, totuşi, băncile îşi retrag banii din România

Toate statele au primit garanţia că subsidiare aparţinând băncilor-mamă din alte state vor avea nivelul de capital menţinut şi pentru anii următori.

Şeful statului a declarat, la începutul discuțiilor de la Bruxelles, unde a participat la Consiliul European de toamnă, că România nu poate plăti la nesfârşit indeciziile liderilor europeni din zona euro şi a atenţionat în mod expres că programul de recapitalizare a băncilor trebuie să aibă în vedere şi menţinerea nivelului de expunere a băncilor din zona euro în România.
Ceea ce a însemnat îngrijorarea noastră a primit un răspuns din partea statelor membre. România şi celelalte state au garanţia că subsidiarele cu băncile-mamă în alte state vor avea nivelul de capital menţinut. Propunerea noastră a fost materializată printr-un text ce vizează toate statele membre. Obiectivul, care era un interes particular al nostru, a fost generalizat pentru toate statele membre – acela de a-şi finanţa subsidiarele şi în anii următori. Asta va permite României atât creditarea economiei, cât şi achiziţionarea de resurse financiare pentru acoperirea nevoilor bugetului de stat”, a explicat preşedintele român.

Economiştii au, totuşi, rezerve. Creditarea oricum a scăzut, băncile oricum şi-au redus expunerea, lucru mascat oarecum de deprecierea leului… Avem vreo garanție că băncile vor stimula economia? Că-şi va reveni creditarea? Ce-ar însemna pentru economia românească şi mai puțini bani?

Recapitalizarea băncilor cu probleme din zona euro poate să afecteze România în mod dramatic, este de părere Aurelian Dochia, analist economic şi membru în Consiliul de Administraţie al Centrului Român pentru Politici Economice (CEROPE).

„Chiar dacă nu-şi reduc expunerile, băncile din zona euro vor dispune în următorii ani de mai puține fonduri pe care să le îndrepte către filialele din România, ceea ce înseamnă un potențial scăzut de creștere a creditării pe piața locală. În sfârșit, eforturile de recapitalizare a băncilor din zona euro vor conduce la o creștere a dobânzilor pe piețele financiare externe, ceea ce se va reflecta şi în dobânzile din România, cu efect negativ asupra costurilor împrumuturilor şi asupra creșterii economice”, a explicat Aurelian Dochia.

Băncile şi-au redus deja expunerea. De ce să stimulăm creditarea?

Şi dacă băncile şi-ar reduce expunerea pe România, ce se întâmplă? Nimic, este de părere analistul economic Florin Câțu. El ne-a declarat că România trebuie să reducă impozitele pe capital şi pe forța de muncă pentru a avea creştere economică pe termen mediu şi lung, întrucât prin măsuri de politică monetară nu se mai poate face nimic în acest sens.

„Gândiți-vă că băncile nu mai creditează economia de trei ani.  Şi aceasta este o formă de reducere a expunerii, pentru că planurile de dezvoltare au fost înghețate. Nu creditarea trebuie stimulată, ci cererea internă. Eu am propus scăderea impozitului pe venit şi pe profit şi chiar reducerea TVA. Pentru a creşte, este nevoie de investiții. Un mod uşor de a stimula investițiile este de a reduce impozitele asupra capitalului”, a declarat Florin Câțu pentru Q Magazine.

Dincolo de eforturile guvernamentale de a stimula creditarea prin programe precum Prima Casă, garanții de stat pentru diverse întreprinderi etc., pe fond, creditarea revine atunci când perspectivele economiei se îmbunătățesc, explică Aurelian Dochia. „Este riscant să suprastimulezi creditarea pentru că asta duce, în ultimă instanță, exact la genul de excese care ne-au împins în criză: îndatorare excesivă, investiții în consum şi proiecte insuficient de performante, apariția de bule imobiliare sau de altă natură şi, mai devreme sau mai târziu, creşterea presiunilor inflaționiste”, a mai spus analistul.

Costul finanțării României a crescut, în acest an, în principal ca urmare a intensificării şi propagării crizei datoriilor suverane în zona euro, dar şi a expunerii Greciei pe sectorul bancar intern. Nu trebuie să uităm, însă, de situația încă vulnerabilă a finanțelor publice de la noi, de deficitele structurale grave, de exemplu situația din sistemul de pensii, dar şi proximitatea alegerilor. Aceştia sunt factori de risc endogeni, care au determinat această evoluție a CDS-ului (prima de risc – n.r.), care se reflectă în costul finanțării, ne-a explicat Andrei Rădulescu, senior analist la Target Capital.

„Băncile şi-au redus treptat expunerea pe România începând cu a doua jumătate a anului 2008, momentul de maximă intensitate din perioada primului val al crizei financiare mondiale. Iar retragerile au continuat şi în trimestrele care au urmat, desigur, în limitele impuse de Acordul de la Viena. Băncile mamă au propriile probleme în țările de origine, iar economia internă a suferit pierderi importante, din punct de vedere al PIB potențial, în aceşti ani de criză. Astfel, atractivitatea economiei interne în fața fluxurilor ISD (investiții străine directe – n.r.) s-a redus, fapt demonstrat de retragerile de capital din ultimele trimestre. La aceste evoluții contribuie şi blocajele care se mențin pe majoritatea sectoarelor. Marile companii străine, inclusiv băncile, îşi reconsideră planurile privind România. Potențialul economiei interne s-a înjumătățit în perioada anilor de criză”, a spus Andrei Rădulescu pentru Q Magazine.

Impactul retragerilor de capital este imediat: creşterea ratelor la dobânzi, contracție sau, în cel mai bun caz, stagnare economică, şomaj în creştere, incertitudine, etc., mai spun analiştii.

Ce trebuie să facem?

„Trebuie să continuăm reformele, să ameliorăm potențialul economic (PIB potențial s-a redus de la 4% înainte de criză la 2% în prezent), să atragem finanțare UE, proiecte concrete, eficiente. Trebuie să oprim cheltuielile ineficiente. Trebuie să rezolvăm problema arieratelor, a sistemului de pensii, etc. Trebuie ca statul să creeze proiecte şi să atragă investiții în infrastructură, agricultură, turism, etc., sectoare cu potențial. Trebuie investit în cercetare/dezvoltare, crearea de centre de excelență, care să contribuie la creşterea competitivității economiei interne”, a adăugat Andrei Rădulescu.

Ideal ar fi ca economia României să rămână atractivă pentru investiții, ceea ce ar determina intrări de capital suficiente, spune Aurelian Dochia. „Există unele argumente în favoarea atractivității României, nu în ultimul rând faptul că România a aplicat deja măsurile de austeritate pe care alte țări abia le iau în considerare şi, din acest motiv, țara noastră are un potențial de creştere mai mare. Avem însă o problemă de credibilitate pe care nu o putem soluționa pe termen scurt, aşa că acesta rămâne un scenariu supraoptimist”, a explicat reprezentantul CEROPE.

Ce resurse de creştere economică mai avem? Fondurile europene, investițiile publice sau parteneriate public-private pentru dezvoltarea agriculturii, transporturilor, turismului, mineritului,  continuarea politicilor monetare şi fiscale prudente, sporirea predictibilității şi credibilității mediului de afaceri prin politici consecvente, creşterea productivității.

„Este necesar ca economia românească să-şi îmbunătățească semnificativ competitivitatea prin creşterea productivității, ceea ce înseamnă, în ultimă instanță, că vom munci mai mult pentru aceleaşi salarii. Există modificări structurale la nivelul economiei care au fost începute şi trebuie continuate în sensul dezvoltării ramurilor şi activităților cu valoare adăugată mai mare, dar şi prin atragerea de resurse astăzi neutilizate din diverse regiuni mai puțin dezvoltate. Avem însă o mare problemă de infrastructură, a cărei stare foarte proastă face imposibile investițiile în anumite zone. Modernizarea agriculturii trebuie de asemenea să continue, întrucât se vorbeşte mult de potențialul din acest domeniu dar se face prea puțin pentru valorificarea lui prin integrarea producției agricole şi a procesării”, a precizat analistul.