Cei mai puternici oameni din energie

Energia este unul dintre exemple. Fie private, fie de stat, societăţile au mii de angajaţi, aduc bani la buget, scot profituri record şi contribuie cu procente serioase la PIB. În ciuda faptului că există o mare doză de imobilism şi conservatorism în sistem, deciziile managerilor acestor companii pot fi decisive pentru întreaga economie.

Ori de câte ori se scumpesc carburanţii, toate privirile se îndreaptă către petrolişti şi, mai cu seamă, spre liderul acestora, Petrom. Justificările lor, cum că sunt nevoiţi să mărească preţul la pompă doar ca urmare a creşterii cotaţiilor internaţionale a barilului de ţiţei, nu sunt uşor de acceptat de consumatori şi, în plus, declanşează chiar reacţii din partea autorităţilor. Premierul Emil Boc a sugerat la un anumit moment îngheţarea preţului, Consiliul Concurenţei a declanşat de mai mulţi ani o investigaţie pe piaţa petrolului iar preşedintele Traian Băsescu a atacat conducerea Petrom, despre care a spus că nu procedează corect atunci când stabileşte preţul motorinei în plină campanie agricolă. „Nu întotdeauna ne place ce face Petrom-ul. Spre exemplu, mie nu mi-a plăcut doamna directoare Mariana Gheorghe, ieşită în plină campanie agricolă să spună «Am mărit preţul la motorină, deşi a scăzut preţul la ţiţei pe plan mondial», cu explicaţia «Pentru că este cerere». Iar explicaţia corectă era alta: nu, pentru că aveţi monopol, doamnă Mariana Gheorghe, da?”, a spus Băsescu în cadrul unui interviu TVR. Preşedintele a încercat, mai exact, să prezinte o practică întâlnită de ani de zile pe piaţa de distribuţie de carburanţi, şi anume, că Petrom dă tonul preţului la pompă iar ceilalţi jucători vin apoi cu aceleaşi marje de creştere sau scădere. Avantajul Petrom rezidă din faptul că e singurul producător de ţiţei din ţară, însă politica sa de stabilire a preţurilor se bazează pe cotaţiile internaţionale ale petrolului. „Petrom îşi permite să lase preţurile la carburanţi mult mai jos, dar îi distruge pe ceilalţi care sunt nevoiţi să cumpere ţiţei la preţurile internaţionale. Dacă s-ar întâmpla aşa, ar interveni Consiliul Concurenţei pentru că se distorsionează piaţa”, susţine un analist pe piaţa de energie. Avantajul de care am amintit a condus, în fiecare an de mandat Mariana Gheorghe, la obţinerea de profituri uriaşe pentru Petrom, iar anul acesta sunt semnale că se atinge pragul psihologic de un miliard euro câştig net, nivel neatins până în acest moment de nicio companie care activează în România. Mariana Gheorghe este CEO Petrom din 2005, chiar de la primele luni ale erei austriecilor de la OMV. Ea a fost instalată de fostul director al OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, şi a venit după o experienţă de 13 ani la BERD unde a lucrat îndeaproape cu societăţile din domeniul petrolier. În mandatul său, Petrom a trecut de la minus 240 de milioane de euro la profit de peste 300 de milioane de euro, chiar în 2005, chiar până la peste 650 de milioane de euro. De fiecare dată, discursul său public se referă la modernizare, investiţii de milioane de euro şi la predictibilitate economică. În ciuda creşterii permanente, chiar şi în perioadă de criză, nu toate mişcările managementului Petrom au fost reuşite. Ideea de a intra pe piaţa rusă a fost un fiasco, pentru că explorările nu au dus la rezultate elocvente, iar măsura de a tăia bonusurile şi primele angajaţilor a declanşat un lanţ incredibil de procese ceea ce a dus la diminuarea drastică a profitului în 2008. De asemenea, închiderea rafinăriei Arpechim, pe motiv de ineficienţă, a condus la trimiterea în şomaj a 800 de salariaţi. Astăzi, Petrom contribuie cu peste 3% din PIB, are în jur de 25.000 de angajaţi şi este cel mai mare contributor la bugetul statului.

Afacerea răscumpărării obligaţiunilor

După vânzarea Rompetrol de către Dinu Patriciu kazahilor de la KazMunaiGaz în 2008, aproape toată structura de conducere a companiei a fost înlocuită iar noul CEO a fost Saduokhas Meraliyev. Venirea acestuia la conducere, în iulie 2009, a coincis cu o perioadă cum nu se poate mai dificilă. Principalul activ al Rompetrol Group, Petromidia, înregistra pierderi de peste 100 milioane de dolari anual, vânzările de carburanţi au scăzut din cauza crizei economice, iar kazahii trebuiau să scoată din buzunar 577 milioane de euro pentru a răscumpăra obligaţiunile emise în 2003 în contul datoriei istorice a rafinăriei. Kazahii au răscumpărat doar o parte din acele obligaţiuni, cât să le ofere controlul de 51% din Petromidia, însă statul, în mare criză de venituri la buget, a cerut toţi banii, în caz contrar ameninţând cu tribunalul, fapt care, de altfel, s-a şi petrecut.  Al treilea jucător de pe piaţa petrolieră internă sunt ruşii de la Lukoil, care, ca şi Petrom şi Rompetrol, insistă şi pe sectorul de rafinare a petrolului. Până anul trecut, figura emblematică a subsidiarei din România a fost Constantin Tampiza, fost ministru în Republica Molodova. El a fost promovat în cadrul grupului iar locul său a fost luat de Maxim Khitrov. Ca şi omologul său kazah de la Rompetrol, acesta a venit în companie exact în momentul cel mai delicat. În primul an de mandat compania de distribuţie de carburanţi a Lukoil din România a realizat o afacere de peste un miliard de euro însă pierderile s-au ridicat la 37 miliarde de euro.

Şefii de la multinaţionale

Privatizarea distribuţiilor de energie şi gaze naturale în perioada 2004-2005 a adus pe piaţa românească patru dintre cele mai puternice companii europene: E.ON, Enel, CEZ şi GDF. Strategiile acestora au evoluat în timp de la modernizarea reţelelor la diversificarea business-ului, în special pe partea de producţie energie. Primii şefi ai companiilor au fost înlocuiți, însă presiunea pusă pe autorităţile politice precum şi pe cele de reglementare s-a menţinut. Fie că e vorba de curent, fie de gaze naturale, mai-marii greilor din energie au cerut recunoașterea costurilor care se traduce în creşterea tarifelor la energia electrică şi gaze. Cel mai vocal dintre ei este Frank Hajdinjak, şeful E.ON România din 2009, dar cu experienţă de aproape 20 de ani în compania germană. El manageriază afaceri de un miliard de euro în distribuţia şi furnizarea de curent şi gaze naturale. În relaţia sa cu statul român a primit o mână serioasă de ajutor de la cancelarul german Angela Merkel în chestiunea datoriilor pe care CFR, societate de stat, le are la E.ON, care se ridica la un moment dat la peste 150 milioane de lei. După un artificiu convenit cu autorităţile, această creanţă a scăzut la 25 milioane de lei.  Concurentul lui Hajdinjak şi E.ON pe piaţa de gaze este Eric Stab, country manager pentru România al francezilor de la GDF-Suez. Ieşirile în public ale acestuia au fost foarte rare şi atunci când au avut loc ele s-au referit la politica de stabilire a tarifelor. Pe partea de curent, cehii de la CEZ sunt foarte activi în sectorul regenerabilelor şi construiesc în Dobrogea cel mai mare parc eolian din Europa de uscat, iar şeful lor din România, Jan Veskrna, este un mare fan an energiei verzi. CEZ, sub comanda lui Veskrna, scoate anual un profit net în jur de 150 milioane de lei în ţara noastră.

Greii de la stat

Companiile energetice aflate în proprietatea statului răspund, de regulă, la comenzile politice şi astfel sfera de acţiune a managerilor este uneori restrânsă. Profiturile sunt de obicei controlate de preţuri reglementate sau stabilite precum şi de cutume care prevăd livrarea de curent ieftin către aşa-numiţii băieţi deştepţi din energie. Cu toate acestea, există câţiva oameni puternici care influenţează sectorul. Marcel Piteiu este şeful Romgaz, cea mai profitabilă companie a statului român. Una dintre sarcinile sale este aceea de a negocia cu Gazprom construcţia unor depozite de gaze la Roman-Mărgineni, investiţie care ar putea securiza aprovizionarea României cu gaze în anii următori.

Tot în domeniul gazelor, un profit uriaş îl scoate operatorul naţional de transport, Transgaz, condus de Florin Cosma. În sectorul de producţie, şeful Complexului Energetic Craiova, Constantin Bălăşoiu, are mai tot timpul un cuvânt de spus în ceea ce priveşte reformarea energiei naţionale. De altfel, a fost numit unul dintre cei doi directori ai campionilor energetici, Hidroenergetica şi Electrica, un demers eşuat al Guvernului de reorganizare a sistemului.

Mai nou în domeniu este Constantin Trihenea, numit de la începutul anului director la Hidroelectrica. El a moştenit contractele cu băieţii deştepţi de livrare a energiei ieftine şi întinse pe mai mulţi ani. Ultimele sale mişcări vizează convingerea acestor societăţi, precum Energy Holding, EFT, Romelectro, Electromagnetica etc. să accepte mărirea tarifului din contract cu 50%.

Puterea acestor manageri rezidă din puterea companiilor. „Aceste societăţi aduc milioane de lei la buget, angajează mii de oameni şi scot profituri uriaşe”, spune un analist economic contactat de Q Magazine.

Traian Băsescu: nu am reuşit să pun capăt poveştii „băieţilor deştepţi”

Preşedintele Traian Băsescu s-a declarat înfrânt! El a declarat, la Economist Conferences Bucharest Summit, că, în calitate de şef de stat, nu a reuşit să pună capăt „poveştii celebrilor băieţi deştepţi” din energie, el apreciind că România va primi un sprijin consistent de la Bruxelles pentru rezolvarea acesteia.

„Dar problemele pe care le avem sunt în altă zonă, şi anume în zona pieţelor funcţionale de energie şi aici trebuie să dăm atenţie deosebită liberalizării acestor pieţe. Iar povestea celebrilor băieţi deştepţi este una căreia ca şef de stat nu am reuşit să-i pun capăt, darămite cei care erau la niveluri mai joase”, a spus şeful statului.

„Probabil că, odată intrată în zona de analiză a DG Competition de la Bruxelles, vom primi un sprijin consistent în rezolvarea acestui tip de probleme”, a continuat Traian Băsescu.

Băsescu a adăugat că procesul de reducere a numărului salariaţilor bugetari va continua, România urmând să-şi fixeze acest număr la 1,1 milioane până la sfârşitul anului 2012.

„Acest proces (de reducere a personalului bugetar – n.r.) va continua, România urmând să-şi fixeze numărul de salariaţi la stat în jurul a 1,1 milioane, coborând de la 1,4 milioane până la sfârşitul anului 2012”, a spus Băsescu.

Şeful statului şi-a exprimat „îngrijorarea” și faţă de „comportamentul posibil” al unor bănci. El a afirmat că băncile statelor europene au obţinut „profituri uriaşe” în România, iar dacă se pregătesc să o lase nefinanţată, în criză, este „lipsă de fair play”, el spunând că vrea să creadă că statele venite mai târziu în UE nu vor fi puse să plătească „lăcomia” băncilor.