Cine a ars 18 milioane de euro

Ea și-a justificat gestul prin lipsa de cunoștință și prin temerea că fiul ei va fi trimis în judecată și condamnat.

Olga Dogaru este mama lui Radu Dogaru, unul dintre inculpații trimiși în judecată pentru furtul a șapte opere de la muzeul Kuhnstal din Olanda, evaluate la 18 milioane de euro.

Declarația femeii este halucinantă, în lumina faptului că pune pe seama lipsei de experiență și de cunoștințe un gest care a dus la distrugerea unor opere de mare însemnătate culturală pe plan mondial.
Mărturia acesteia a fost luată de anchetatori în timpul cercetărilor și se regăsește în rechizitoriul prin care fiul femeii și complicii săi au fost trimiși, recent, în judecată la Judecătoria Sectorului 3.
Redăm alăturat declarația integrală dată de Olga Dogaru în fața procurorilor DIICOT, așa cum se regăsește în documentul studiat de Q Magazine.

,, …. Fac precizarea că două dintre tablouri, cele două poduri, aveau o ramă subţire, prevăzută cu geam şi, întrucât nu intrau foarte bine în geamantan, am spart geamurile de protecţie pe care le-am aruncat în toaleta din curtea casei părăsite, după care am pus şi aceste două tablouri în geamantan, pe care le-am îngropat.
Tot în acea curte am ascuns şi coletele cu arme după care am plecat acasă.
Întrucât pe data de 27 ianuarie 2013 urma ca Nataşa să plece în Olanda, mi-am dat seama că locul în care le-am ascuns nu-mi este accesibil și am rugat-o pe Nataşa să mă ajute din nou să le mut de acolo, gândindu-mă că le voi îngropa în perimetrul cimitirului românesc care este situat vis-a-vis de locuinţa mea.
În jurul datei de 24 ianuarie 2013, l-am rugat pe nepotul meu Nichita Alexe să mă ajute să transport ceva, fără să-i spun acestuia despre ce este vorba. Împreună cu Nataşa, ne-am deplasat cu maşina condusă de nepotul meu în apropierea casei în curtea căreia îngropasem bunurile, rugându-l pe Michi să ne aştepte cu maşina pe o altă stradă.
Împreună cu Nataşa, am dezgropat geamantanul, din care am scos cele șapte tablouri pe care le-am pus într-un sac de nailon, iar geamantanul l-am abandonat acolo, într-o magazie.
Am luat şi coletele cu arme şi amândouă ne-am întors la maşină, unde ne aştepta nepotul meu.
Precizez că era în jur de orele 21.00, fiind întuneric. Ne-am deplasat apoi la locuinţa unui prieten de-ai fiului meu, pe nume Ciprian, pe care l-am sunat şi l-am rugat să depoziteze la el armele de vânătoare ale lui Radu.
După ce am lăsat armele la Ciprian, nepotul meu ne-a adus la domiciliul meu, după care acesta a plecat.
În aceeaşi seară, eu și Nataşa am împachetat fiecare tablou în câte o pungă de plastic, apoi trei tablouri au fost puse într-un sac de plastic pe care l-am închis şi  alte patru tablouri într-un alt sac, rezultând astfel două colete.
Aceste două colete conţinând cele șapte tablouri le-am pus împreună într-un alt sac. Intenţionam să le îngropăm şi doream să le protejăm cât mai bine de umezeala din pământ, având în vedere că era luna ianuarie.
Împreună cu Nataşa ne-am dus în cimitir şi am îngropat coletul în spatele mormintelor într-o râpă. Nataşa a plecat în data de 27 ianuarie 2013, iar în jurul datei de 9 februarie 2013 a venit în ţară fiul meu Cosmin. Acesta a plecat înapoi în Marea Britanie pe 12 februarie 2013, iar pe data de 13 februarie 2013, la domiciliul meu a fost efectuată încă o percheziţie. Din momentul îngropării tablourilor în cimitir, starea mea psihică cred că s-a deteriorat fiindu-mi din ce în ce mai frică şi neştiind cum să procedez pentru a-l proteja pe Radu din dorinţa de a-l ajuta şi de nu-i face rău nici lui, nici celorlalţi.
Neavând cu cine să mă sfătuiesc şi neştiind ce probe sunt în dosarul fiului meu şi a prietenilor lui, în mintea mea a încolţit ideea că dacă tablourile nu vor fi găsite niciodată, nu vor fi probe împotriva lor şi nu vor putea fi condamnaţi.
Fără să mă consult cu cineva şi fără să spun cuiva, după aproximativ patru zile de la percheziţia din 13 februarie 2013, m-am hotărât să distrug aceste tablouri prin ardere.
Am făcut întâi focul în soba din baia mea, după care m-am deplasat în cimitir şi am dezgropat tablourile, reîntorcându-mă acasă cu acestea.
Am băgat coletul – sacul, în care erau împachetate cele şapte tablouri fără să-l mai desfac în sobă, am pus câteva lemne, papucii, şoşonii din cauciuc cu care fusesem încălţată şi am aşteptat să ardă complet.
Acestea au ars complet destul de repede. A doua zi eu personal am curăţat soba scoţând cenuşa pe care am pus-o într-o roabă şi am lăsat-o în curte. Apoi l-am rugat pe Gioni, omul care ne ajută prin curte să arunce cenuşa la groapa de gunoi, care este o râpă.
Menţionez că nu am spus nimănui că am ars tablourile, dar la un moment dat înainte de arestarea mea, realizând din ce în ce mai mult că am făcut o mare greşeală, mai ales pentru că Radu trăgea speranţă că dacă are tablourile, procesul se va judeca în Olanda sau dacă se va judeca în România va beneficia de circumstanţe atenuante, am luat hotărârea să spun acestuia că eu am ars tablourile.
După ce i-am spus fiului meu ce am făcut, acesta a încercat să mă protejeze, având o atitudine refractară în faţa organelor de anchetă, afirmând că mi-a cerut mie să dau tablourile unei persoane necunoscute care va veni să mi le ceară. Aceeaşi declaraţie am făcut-o şi eu, fiindu-mi frică să recunosc că am distrus tablourile.
Mi-am dat seama însă că încercând să mă protejeze Radu îşi asumă responsabilitatea unor lucruri pe care nu le-a făcut.
Arăt că regret foarte mult faptele mele, îmi pare rău că nu am colaborat de la bun început cu organele de anchetă şi că nu am restituit tablourile atunci când puteam să o fac”.

Astfel, arată anchetatorii DIICOT, faptele femeii constau în aceea că în cursul anului 2012 a aderat și sprijinit grupul infracţional constituit de Radu Dogaru, Eugen Darie și Adrian Procop în scopul săvârşirii de infracţiuni, grup la care au mai aderat și Mihai Alexandru Bitu, Marfa Marcu și Andreea Georgiana Damaschin.

În cazul acesteia, procurorii au creat un nou dosar, desprins din cel de furt, care va avea ca obiect modul în care au fost distruse acele bunuri de patrimoniu.