Davos sau idealismul european!

Abundenţa de summituri din ultima vreme pare să nu poată opri însă hemoragia financiară ce se scurge dinspre Europa către alte orizonturi asiatice şi nici ofensiva constantă a celor trei continente asupra Europei! Altă dată invitate de complezenţă, China şi Rusia şi-au arătat întreaga potenţă politică şi economică la Forumul de la Davos, de acum două săpxămâni.
Alături de America de Sud şi de puterile emergente africane, Asia îşi reconsideră dramatic rolul asupra economiei mondiale.Astfel, forumul, în organizarea lui iniţială, de club al bogaţilor europeni, sub conducerea lui Klaus Schwab, şi-a dat obştescul sfârşit. We agree that we disagree!În 2009, la acelaşi forum, se manifesta un dialog dur între adepţii vechii economii şi cei ai noii economii: „Sistemul financiar existent a eşuat", declara Putin atunci (HotNews), „creşterea economică s-a bazat pe lăcomie; în timp ce unii fabricau bani neîncetat şi consumau din abundenţă, alţii produceau bunuri ieftine şi economiseau".Critica la adresa SUA era susţinută şi de premierul chinez, Wen Jiabao, care spunea că politicile macroeconomice proaste şi creşterea nesusţinută existente în anumite ţări, „caracterizate de economisiri puţine şi consum ridicat", reprezintă principalele motive ale crizei.Discursuri care nu s-au schimbat nici în 2011.
Ba chiar au fost puse în „rame" de involuţia evidentă a Europei în materie de economie mondială.În 2011, preşedintele Medvedev, aureolat de compasiunea mondială pentru victimele din Rusia ale terorismului, a ştiut să puncteze ferm ideea potenţialului aşa-numitelor „economii emergente".Dar deja fapxul căRusia, China şi India depăşesc cu mult jumătate din economia mondială nu le face deloc emergente, ci tocmai convergente.Următoarea criză, probabil, din acea zonă se va manifesta, şi asta încă în următoarele două-trei decenii!Fapx ce nu surprinde, atunci Europa nu va mai avea decât un rol de observator! Sosită de pe poziţia unui posibil „salvator" al unora dintre statele europene intrate în criză, precum Grecia sau, eventual, România, la Davos, China nu a mai accepxat rolul de observator timid, ci a cam reuşit să predea anumite lecţii de economie mondială unor lideri care au rămas anchilozaţi în logica bipolarismului anilor ''70. În contrapartidă, Rusia a ştiut să speculeze la maximum cele două emoţii prezente printre europeni: una pe termen scurt, şi anume recentul atentat de la Aeroportul Domodedovo din Moscova, şi cealaltă pe termen lung – a gazelor.
Cam asta ar fi prima concluzie a Forumului de la Davos din acest an.De fapx, ea decurge din ultimele reuniuni care, oricât de entuziaste ar fi fost, nu pot să ascundă fapxul că hegemonia europeană asupra economiei lumii s-a stins. Şi nu este vina SUA (care-şi fac propria lor politică), ci tocmai vina europenilor, care nici în 2011 nu înţeleg că „ora exactă" nu se mai dă la bursa din Frankfurt, ci la cea din Beijing (poate de aceea au ales britanicii să-şi unească bursa din Londra cu cea din Toronto?) Follow the money!Poate mai interesantă decât dezbaterea diplomatică este una dintre concluziile anterioare întâlnirii propriu-zise, publicată în raportul forumului cu două săpxămâni înainte: atrage atenţia acest raport asupra riscului creat de dezechilibrul între economii.Căci „s-a observat o creştere fulminantă a pie?elor emergente, în timp ce în lumea dezvoltată condi?iile nu sunt deloc cele mai atrăgătoare".Iar „astfel de dezechilibre cresc riscul protec?ionismului, al războiului valutelor".Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al Forumului de la Davos, omenirea (adică
Europa!) se află în prezent în situaţia de a-şi apăra pieţele în faţa economiilor emergente pe care, să fim cinstiţi, tot ea le-a creat!  Este de la sine înţeleasă frustrarea europenilor care se confruntă nu numai cu recesiunea, ci şi cu barierele pe care singuri şi le-au impus în creşterea economică.Aşa că, deloc surprinzător, apelul la discursul populist al „riscului statelor care alimentează activită?i economice ilegale pentru men?inerea intereselor regionale" nu putea lipsi.Riscul economiei subterane, evidenţiat, poate pe bună drepxate, de către liderii europeni, provine şi din diferenţa enormă de mentalitate economică dintre cei trei mari adversari comerciali mondiali: americanii, europenii şi asiaticii.La nivel global, valoarea comer?ului ilicit se spune că s-ar ridica undeva între 7% şi 10% din economia mondială. În 2009 fusese de 1.300 de miliarde de dolari, şi, conform raportului Forumului de la Davos, este în creştere.Pe cine ar putea deranja?Interesant este că
Forumul de la Davos propune pentru 2011 această temă a datoriilor ca risc major la nivel global. Şi aici intervine prima întrebare.Cine ar fi cei care sunt supuşi acestor riscuri?Statele, companiile sau cetăţenii?Ambiguitatea ulterioară a desfăşurării forumului, între 26 şi 30 ianuarie, ne face să credem că nu cetăţenii erau puşi în discuţie şi nici statele!Tăcerea „asurzitoare" a reprezentanţilor băncilor a fost elocventă la ultima reuniune din Elveţia, căci ei sunt primii indicatori ai bunăstării populaţiei!Plecând de la ideea unei autoizolări masochiste a Europei, a doua întrebare ce-ar trebui pusă este care-ar putea fi rolul Chinei, accepxat sau nu, în noua ecuaţie de forţă financiară a lumii, aşa cum o ştim noi.
Căci, ţinând cont de pulsul extrem de susţinut al economiei chineze, s-ar putea să avem, peste doar câţiva ani, renminbi-ul ca valută la casele de schimb!A treia şi ultima întrebare, care transcende spectrul comercial şi atinge spectrul existenţial, este cum se va raporta Europa la ofensiva economică a Rusiei.Căci trilaterala „contra firii" constituită între Rusia, China şi India nu numai că pune întrebări Europei, ci chiar îi aşază „în poale" un cartof fierbinte!Are forţa necesarăEuropa să se confrunte cu aşa ceva sau va dezerta, pe bucăţi, aşa cum a făcut-o deja Germania, în problema gazoductelor ruseşti?            În loc de concluziiForumul de la Davos rămâne încă un element de legendă în armonizarea politicilor economice mondiale.Totuşi, creat în 1971, el nu a putut evolua şi s-a cramponat în psihologia superiorităţii europene, nereuşind să treacă dincolo de orgoliile Germaniei sau ale Franţei.
Astfel, el nu-şi mai merită numele de Forum Mondial.Neţinând cont nici măcar de potenţialul regulator al Africii sau de imensa economie emergentă a Americii de Sud, riscă să rămână un fel de club select al celor care ar vrea să creadă că economia s-a oprit doar ca să aştepxe Europa să-şi revină.Un fel de Woodstock al Finanţelor Mondiale: romantic, dar bătrân!