De cinci ori mai săraci decât cei din zona euro

Acest lucru este arătat de numeroşi indicatori economici ce raportează producţia pe cap de locuitor, cheltuielile realizate, venituri şi aşa mai departe. Puţine au luat însă în considerare averea – românul are o avere de cinci ori mai mică decât un vest european.

Veşti bune, veşti proaste

Să începem cu veştile bune – „averea” noastră a crescut de 4,5 ori din 2000 până în 2012, chiar şi cu ajustarea severă de 36% în perioada 2011-2012 la nivelul averii naţionale – fără a aduce în discuţie realitatea disparităţilor în distribuţia averii în România. Urmează veştile proaste – chiar şi aşa suntem departe, foarte departe, de vestul Europei la acest capitol – un român având o avere de cinci ori mai mică decât un occidental – 17.164 USD vs 100.000 USD

Nivelul „averii” este calculat ca totalul activelor financiare şi imobiliare minus totalul datoriilor. Acestea din urmă au crescut şi ele: de la o valoare medie de 60 USD pe adult în anul 2000, datoria medie a ajuns, la mijlocul lui 2012, la 2.369 USD, adică o creştere de 40 de ori, conform estimărilor Credit Suisse.

„Ca să depăşim pragul de 20.000 USD şi să intrăm în următoarea categorie de “avere” 25.000-100.000 şi să depăşim pragul de 10.000 USD la PIB pe cap de locuitor trebuie să devenim mai competitivi la nivel de companii, iar politicile publice şi reglementările trebuie să susţină această transformare” este de părere Mihaela Matei, Marketing Supervising Associate EY România

România, remarcă analista, stă prost în multe topuri referitoare la competitivitatea, uşurinţa de a face afaceri, la stimularea muncii prin măsuri fiscale sau la capacităţi de a reţine talentele.

În The Global Competitiveness Index 2013 (World Economic Forum), sub agregat sub aspectul competitivităţii România este pe poziţia 76 din 148 de ţări.

În  chestionarul care a stat la baza realizării indicelui, luând în considerare 12 criterii şi multe subcriterii pentru analiza gradului de competitivitate a ţărilor, românii întrebaţi (toţi lideri de business din România) au subliniat ca fiind cele mai problematice arii pentru dezvoltarea competitivităţii la noi: nivelul de fiscalizare (17,8%), corupţia (13,4%), reglementările fiscale stufoase (11,8%), accesul la finanţare (10,5%) şi birocraţia (10,2%).

Un alt raport ar fi Doing Business 2013 (World Bank şi IFC) unde în ce priveşte uşurinţa de a face afaceri România este plasată pe locul 72 din 185 ţări.

„Pentru a obţine efectele cele mai semnificative la nivelul clasamentului general, ar fi bine să acţionăm chiar asupra acestor indicatori, atât ca şi companie, cât şi la nivelul politicilor publice. Fondurile Europene sunt unele dintre resursele cele mai la îndemână pe care le putem utiliza şi care pot “face diferenţa”. Poate nivelul fiscalizării este un subiect delicat în acest moment economic, încă fragil. Dar, cu siguranţă, se poate acţiona în privinţa nivelului birocraţiei, unul dintre indicatorii la care România nu excelează, după cum au arătat atât raportul Doing Business, cât şi Raportul asupra competitivităţii”, este de părere Mihaela Matei.

Este momentul acţiunii, al reformelor atât în sectorul public cât şi cel privat.

„Toată lumea vorbeşte despre competitivitate, până în punctul în care a ajuns doar un cuvânt frumos, pe care ni-l dorim asociat lângă sintagma „economia românească”. Dacă mai are cineva nevoie să fie convins de importanţa ei”, încheie Matei.

Global Competitiveness Index 2013 (World Economic Forum):

76 din 148 de ţări – clasamentul general al competitivităţii

134 din 148 de ţări –  training oferit angajaţilor

146 din 148 de ţări – stimulare a muncii prin nivelul fiscalităţii

138 din din 148 de ţări – capacitatea de a reţine talentele

 136 din 148 de ţări – fiscalizarea investiţiilor