Dr. Cătălin Badiu: Degeaba facem zeci de spitale nou-nouțe, dacă sunt invadate de persoane care nu au reguli de comportament

Nu o dată am auzit că vrem o țară ca afară. Cred că nu este vreunul dintre noi să nu se fi întrebat ce îi lipsește sistemului medical românesc ca să fie reformat. L-am invitat pe dr. Cătălin Badiu, medic primar în chirurgie cardiovasculară, să ne ofere un răspuns. Format în școala germană de medicină, s-a întors după douăzeci de ani să lucreze în sistemul medical românesc. Descoperiți răspunsul doctorului Badiu într-un interviu pentru Q Magazine.

Pacientul român se adresează unui medic, cel german – unei clinici

Sistemul din Germania nu creează staruri medicale, creează clinici foarte puternice. În Germania, clinica este cea care preia presiunea din afară. Sigur,  fiecare medic este responsabilizat dar aici, în România, în cazuri nefericite, medicul este cel acuzat, nu spitalul sau clinica. În Germania, pacienții au așteptări de la o echipă, nu de la un singur doctor, în timp ce românii se adresează unui medic, nu clinicii în care acesta activează. Dacă medicul pleacă dintr-un spital în altul, pacienții îl urmează. În Germania este puțin diferit: când o generație de medici trece, renumele clinicii rămâne.

Medicul nu este nici felcer, nici mercenar

Există în ambele sisteme medici foarte dedicați. Din punctul meu de vedere, în România, se încearcă, printr-o presiune mediatică extraordinară, crearea unei imagini negative, medicii ajung să fie prezentați ca niște felceri, capătă o imagine de mercenari. Meseria asta are ceva nobil în ea totuși. Nu pentru faptul că te sacrifici pentru pacienți, ci pentru că se lucrează cu materialul cel mai de preț care există pe lumea asta: viața. Imaginea negativă care li se creează îi afectează,  îi face să sufere. Ajung să fie ironizați în momentul în care se întâmplă ceva pozitiv, iar în momentul când e ceva negativ se naște un cor împotriva lor. Ceea ce e păcat. Plus că ceea ce se petrece în România, din punct de vedere mediatic, este foarte nepotrivit. Înainte de a se verifica situațiile, medicul este judecat, condamnat la nivel public. În Germania, acest lucru nu există. Nu pentru faptul că sunt ei mai rezervați , ci pentru că așa este mai bine. Au dreptul să facă așa ceva abia în momentul în care este demonstrată vina. Și mai e ceva: acolo nu există interesul ăsta de a împroșca cu gunoi, lucru care la noi se întâmplă cu o voluptate extraordinară. Există multe lucruri pozitive în sistemul medical românesc și, cel mai important, este calitatea medicilor care trăiesc pasiunea de a face bine semenilor lor. Eu nu știu de ce mass-media crede că dacă atacă medicii se va rezolva ceva în acest sistem. Nu se va rezolva nimic. Câtă dorință reală de reformare există? Vorbim despre ceea ce este rău. Dar se merge dincolo de asta?

Educație și respect, două elemente ignorate

Oamenii, când spun sistem medical, se gândesc la doctori, asistente, infirmiere. De acord, trebuie aduse schimbări  la multe spitale din punct de vedere al infrastructurii, al igienei, al dotării, al consumabilelor și așa mai departe. Cred că ar trebui să ne intereseze ca populația să fie educată din punct de vedere al igienei. Sigur, este datoria medicilor să îi învețe pe pacienți, pe aparținători ce să facă. Toată lumea aruncă cu pietre în spitale când vine vorba de igienă dar nimeni nu e interesat de fapt de igienă. Aparținătorii vin douăzeci în vizită la pacient, lucru care nu l-ar face în altă parte pentru cu nu li s-ar permite. În momentul în care vin în spital, uita că unde se află și consideră că sunt în gară. Fumează pe scările spitalului, lasă pahare cu cafea pe scările spitalului, lasă bucăți de mâncare, lasă resturi. Ce arată televiziunile că se întâmplă vara la picnicuri, pe plajă, același lucru se întâmplă în spital. Oamenii uită că sunt în spital. Se așază pe jos, după care se duc la pacient în cameră și se așază pe paturi. Încerci să le explici că e suficient dacă vine un singur aparținător și acela să nu se așeze pe pat, să nu înceapă să-și pupe ruda din cap până în picioare. Sunt chestiuni legate de igienă. Oamenii înțeleg lucrul acesta abia după ce le explici în mod repetat. Trebuie să le explici logic, prietenește. Nu poți să-i cerți pentru că, dacă o faci, nu va exista niciun rezultat. Se pierde din vedere acest aspect, care nu e deloc minor. În Germania, dacă merg mai mulți aparținători în vizită și dacă regulile de igienă nu sunt respectate, li se spune foarte clar ce au greșit, ce trebuie să facă, ba chiar li se interzice accesul. Fără ca aparținătorii să pună la îndoială autoritatea medicală. La noi nu este așa. Nu este suficient să investești milioane și milioane de euro în tehnologie dacă nu investești sute de mii de euro în educația populației, educația personalului medical, care trebuie să se comporte într-un anumit fel. În educație trebuie investit mai mult. Mai e ceva, populația trebuie să fie educată în ceea ce privește prevenția bolilor, în ceea ce înseamnă tratamentul post chirurgical, recuperarea. Sunt lucruri despre care se vorbește foarte puțin. Toate lucrurile acestea fac parte dintr-un sistem medical. Putem să facem zeci de spitale nou-nouțe, dar în momentul în care acestea sunt invadate de persoane care nu au reguli de comportament într-o astfel de instituție, să respecte o astfel de instituție, să se respecte unii pe alții, noi nu vom fi niciodată mulțumiți, nu se va ajunge niciodată la acea imagine a spitalului occidental la care se râvnește.

Nimeni nu jură că vrea să trăiască în mizerie sau să fie batjocorit

Dacă un pacient sau un aparținător așteaptă tratament de la un funcționar public, atunci asta va primi. Dincolo de partea juridică a lucrurilor, un medic trebuie să fie pentru personalul medical, pentru pacienți, pentru aparținători ceea ce este de fapt: un om care-și dedică viața semenilor săi. Iar acest lucru nu se poate face gratuit. Tot aud când vine vorba de un conflict, când se ajunge la salariile medicilor, că se invocă faptul că medicii au un jurământ. Lumea își imaginează că acest jurământ înseamnă altceva decât ceea ce este, nimeni nu jură că vrea să trăiască în mizerie, nimeni nu jură că vrea să fie batjocorit, ci jură că se ocupă de viața pacienților lui, de sănătatea lor. Doctorii nu pot funcționa ca niște roboți.  Medicul nu trebuie perceput ca un funcționar public. Pacienții trebuie să aibă încredere în medici, în spitale și este datoria medicului să se comporte în așa fel încât aceasta să se întâmple.

Cine-și dorește un chirurg stresat?

Primirea cadourilor, a plicurilor cu bani nu este de dorit să se întâmple. Din păcate, mulți pacienți înțeleg din refuzul plicului cu bani că fie nu vrei să le tratezi pacientul, fie nu mai dai de fapt nicio șansă la viață acestuia. Ceea ce este complet fals. Pe vremuri se spunea: „cine-și dorește un chirurg care s-a înghesuit dimineață în tramvai?”. Extrapolând, medicii nu trebuie să trăiască cu grija zilei de mâine, nu trebuie să fie stresat că va fi dat afară din casă pentru că nu-și plătește chiria. Înainte de a blama, trebuie să ne gândim și la felul în care medicii sunt tratați de către stat. Nu tot timpul sunt de acuzat medicii care acceptă astfel de lucruri. Este de acuzat condiționarea actului medical de acest plic. Asta este de neacceptat. Cel mai bine ar fi ca pacienții să ne spună un simplu mulțumesc și să fie mulțumiți de felul cum au fost tratați. Vor fi întotdeauna pacienți nemulțumiți, dar și acestora trebuie să le explici cu răbdare situația. Este absolut suficient pentru medic dacă tratamentul, operația sau orice altceva au dat rezultatele așteptate. Un pacient mulțumit te va păstra pe tine, medic, în memorie toată viața lui.

Dezastrul nu este dacă pleacă, dezastrul este dacă nu se mai întorc

Eu nu cred că doar banii sunt motivul pentru care medicii pleacă din România, deși este foarte important și acest aspect. Dacă nu le oferi un viitor din punct de vedere financiar, nu ai cum să îi ții în țară. Mai este un motiv pentru care medicii pleacă. Sunt tratați cu mult mai respect în străinătate, atât din partea statului cât și din partea pacienților. Acolo nu o să fie pus niciun medic în situația de a fi luat la bătaie de către pacienți, scuipat etc. Niciun medic nu este batjocorit, ironizat de profesorul lui, de șeful de secție. E adevărat, se cere foarte mult dar dacă tu îndeplinești condițiile, dacă faci performanță, atunci cu siguranță nimeni nu te va lăsa pe dinafară. În România, formarea profesională nu depinde tot timpul de performanța  pe care o faci, ci de foarte mulți alți factori. Totuși, nu cred că este un foarte mare dezastru dacă tinerii pleacă în străinătate. Dezastru este dacă nu se mai întorc. România poate avea un mare câștig din ceea ce s-a întâmplat în anii trecuți, dacă li se creează condiții pentru a se întoarce acasă. Este un plus adus sistemului medical care nu presupune nicio finanțare.  Să ne gândim că sunt mii de medici a căror formare reală s-a făcut în alte state. Dacă statul român ar vrea ca acești medici să se întoarcă, pentru că sunt mulți pe care dorul de casă i-ar aduce înapoi, ar trebui să creeze nu condiții ca în Occident, ci condiții umane. Dacă 30% din medicii plecați se întorc, acesta ar fi un beneficiu pentru România.

Pierderea majoră s-ar putea transforma într-un câștig.

Medic primar de chirurgie cardiovasculară Conf. Univ. Dr. Cătălin C. Badiu este specializat în chirurgie cardiacă minim invazivă, plastii (reparații) valvulare aortice, mitrale și de valvă tricuspidă și bypass coronarian complet arterial. Are peste 1.000 de operaţii pe cord deschis. În perioada 1997 -2002, urmează cursurile Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii „Ludwig Maximilian“ din München, În 2004 a obţinut Licenţa de liberă practică. Şi-a dat doctoratul în Ştiinţe Medicale la Universitatea Tehnică din München. A activat la Centrul German al Inimii din München, mai întâi ca rezident, apoi ca specialist, iar acum ca medic primar. În prezent, doctorul Cătălin Badiu activează în Spitalul Universitar de Urgență București și la Spitalul Monza.