Egipt – singurul lucru cert este incertitudinea

Ce va face armata? Se întreabă toată lumea în Egipt – de la preşedintele Morsi la suporterii şi opozanţii săi, şi poate chiar generalii din armată. Bunele speranţe legate de viitorul ţării care a trecut cu bine peste primele alegeri legislative, prezidenţiale şi constituţionale cu adevărat libere s-au spulberat. Democraţia nu face paşi înainte pe drumul consolidării, dimpotrivă, ţara se îndreaptă spre haos.
La un an de la alegere, preşedintele Morsi este contestat de opozanţii care îl acuză că, încet-încet, cu sprijinul majorităţii covârşitoare pe care se sprijină în legislativ promovează o agendă islamistă.
Egiptenii nu, nici exerciţiul luptei democratice şi, poate, nici răbdarea de a aştepta apropierea următorului scrutin legal pentru a sancţiona electoral actuala putere. Protestul se poartă în stradă, unde suporteri ai ambelor tabere politice se confruntă uneori violent. Bilanţul acestor ciocniri se ridică în ultimele săptămâni la câteva zeci de morţi.
Prizonieri ai unei culturi politice care acordă armatei rolul de arbitru al luptei politice, egiptenii se întreabă ce va face armata. Susţinătorii lui Morsi, asociaţi cu Frăţia Musulmană se tem că eventuala intervenţie a armatei le-ar fi potrivnică, conducând la înlăturarea Preşedintelui. Opozanţii săi laici şi-ar dori ca acest lucru să se întâmple, în speranţa că forţa armelor va şterge datele defavorabile lor în plan electoral.
Generalii i-au dat preşedintelui Morsi un ultimatum care expiră azi la ora 16:30. Potrivit BBC, planul armatei ar avea în vedere organizarea unor noi alegeri prezidenţiale şi parlamentare, în speranţa găsirii unui nou echilibru politic.
Ar fi doar o tragere de timp, echilibrul politic din societatea egipteană reproducând acelaşi rezultat ca şi primul scrutin democratic – problema este următoarea: simpatizanţii Frăţiei Musulmane sunt mult prea numeroşi pentru a nu forma o majoritate în legislativ şi a nu alege preşedintele ţării. A-i exclude din jocul politic, scoţându-i în afara legii, aşa cum s-a întâmplat sub regimurile Nasser şi Mubarak, ar face ca democraţia egipteană să se reducă la mai puţin de jumătate din ţară.
Chiar şi analiştii cei mai avizaţi au întrebări cu privire la viitorul Egiptului – singurul lucru cert este incertitudinea.

„Este foarte dificil de prevăzut ce se va întâmpla. Liniştea Egiptului este tulburată de numeroase contradicţii. Ambele părţi – guvernul şi opoziţia – par să respingă democraţia, fiecare în felul ei. Guvernul nu doreşte să fie deschis, încluzându-i pe toţi cetăţenii în viziunea sa, în vreme ce în rândurile opoziţiei par să fie numeroşi membri care să îşi dorească o lovitură de stat militară, care să îl înlăture pe preşedintele ales prin scrutinul democratic. Schimbarea va avea nevoie de timp”, a declarat pentru Q Magazine David Roberts, research fellow / director, RUSI Qatar.