Excepția românească

Ediția de anul acesta a Târgului Internațional de Carte Bookfest, desfăşurată la Romexpo, a consemnat un eveniment care se cere analizat şi din punct de vedere politic.

Este vorba de prezența ca invitat de onoare a Israelului.

Nu voi comenta aici calitatea deosebită a prezenței literaturii israeliene, în traduceri româneşti, sau a dezbaterilor şi lansărilor de carte găzduite de standul Israelului, la care, pe lângă invitați din Țara Sfântă (scriitori de limbă ebraică, dar şi de limbă română), au participat şi intelectuali români de elită. Deşi țări mici, Israelul şi România au culturi puternice, capabile de dialog cu valorile universale şi sensibile la fenomenele şi tendințele mondiale, la dezbaterea de idei în plan intelectual. Nu: faptul cu adevărat extraordinar este însăşi prezența Israelului ca invitat de onoare al Bookfest, unul dintre târgurile internaționale de carte relevante din Europa.

Este o realitate: Europa intelectuală e marcată, la ora actuală, de un val de atitudini antisemite şi anti-israeliene. Populația musulmană, imigranții de origine arabă, dar şi grupările ultranaționaliste, pun o presiune în creștere asupra guvernelor, universităților şi organizatorilor de evenimente culturale, pentru a izola şi exclude manifestările sau personalitățile provenind din Israel, sub pretextul problemei palestiniene. Chiar acolo unde, ca în Franța, de pildă, există voința politică de a lupta împotriva antisemitismului şi anti-israelismului, riscul unor atentate teroriste este atât de mare, încât organizatorii unui târg de carte de dimensiunile şi vizibilitatea Bookfest ar renunța la ideea de a avea ca invitat de onoare Israelul.

Într-o lume tot mai mișcătoare, țara noastră – cu toate neajunsurile ei – rămâne o insulă de stabilitate şi de normalitate. Să nu ne culcăm pe-o ureche, ci să ne luptăm să păstrăm această stabilitate.

În România, prezența Țării Sfinte ca invitat de onoare la Bookfest a fost posibilă în primul rând datorită creşterii nivelului de toleranță în societatea noastră, în raport cu anii ’90, dar și a educației civice în problema Holocaustului şi a cunoașterii mai bune a istoriei noastre comune și a relațiilor reciproce. Nu vreau să spun că la noi nu există antisemiți sau manifestări antisemite: ele sunt, din păcate, o tristă permanență a istoriei. Însă, spre deosebire de ce se întâmplă în multe state europene, la noi nu mai există, de ani buni, un antisemitism organizat, reprezentat politic. Iar anti-israelismul (care este şi el o formă mascată de antisemitism) este, practic, absent din spațiul public. Chiar şi din cel virtual.

O dovadă complementară a fluxului de vizitatori la evenimentele organizate la standul Israelului: în România nu există manifestări de tip BDS (Boycott Divestment Sanctions), care se extind, din păcate, în lumea culturală şi academicä occidentală. BDS, sub pretextul luptei pentru cauza palestiniană, îşi propune să izoleze complet Israelul de restul lumii, să devieze fluxurile investiționale şi proiectele de cooperare şi să sufoce statul evreu sub povara sancțiunilor internaționale. Dacă BDS nu a reuşit deloc în plan politic sau economic, reuşeşte, paradoxal, în plan cultural şi academic, adică acolo unde lumea are mai mare nevoie de contribuția israeliană, de savanții şi artiştii evrei, fără de care cultura occidentală şi progresul ar fi mult mai sărace. Boicotul nu servește cu nimic cauzei palestiniene. Ea nu se poate rezolva fără un dialog deschis între toți cei interesați, fără noi idei și noi soluții, ieșite dintr-o dezbatere la care toate părțile interesate să participe cu drepturi egale.

BDS nu există în România, datorită convingerii generale că, deşi e necesară crearea unui stat palestinian, abordările extremiste nu aduc niciodată soluții. Dimpotrivă, le îndepărtează şi creează o falie de netrecut între părțile aflate în conflict. Impunerea din exterior, prin presiuni internaționale, de soluții prestabilite, mai ales în conflicte extrem de vechi și de complicate, este mereu sortită eşecului şi devine parte a problemei, pe care o agravează.

Găsesc grotescă ideea boicotării unei culturi de vitalitatea, originalitatea şi importanța celei israeliene. Ca fost ministru al Culturii, care a luptat pentru democratizarea accesului la carte, inclusiv prin reducerea TVA la publicații, mi s-ar părea de neconceput să nu îi pot citi în limba română pe Amoz Oz sau Zeruya Shalev, pe Shmuel Iosef Agnon sau A. B. Yehoshua. De aceea, mă bucur că organizatorii Bookfest au avut ideea de a aduce, ca invitat de onoare, Israelul, iar partea israeliană a răspuns acestei invitații printr-o prezență de înalt nivel.

Într-o lume tot mai mișcătoare, țara noastră – cu toate neajunsurile ei – rămâne o insulă de stabilitate şi de normalitate. Să nu ne culcăm pe-o ureche, ci să ne luptăm să păstrăm această stabilitate.