FMI: Reproșuri… sau mulțumiri?

Directoarea FMI-ului vizitează România
Directoarea Fondului Monetar Internaţional (FMI) Christine Lagarde vizitează pentru două zile (15-16 iulie) România. Este prima ei vizită în ţara noastră de la preluarea funcţiei, în 2011. Din programul şefei  FMI nu vor lipsi întâlnirile cu oficialităţile statului român, dar nici discuţiile cu reprezentanţii societăţii civile, ai sectorului privat şi învăţământului economic. Un moment aşteptat cu interes va fi cu siguranţă discursul său privind paradigma de creştere economică pe care noua conducere a FMI o propune în  Europa de Est.  Alegerea Bucureştiului pentru lansarea acestui mesaj nu este deloc întâmplătoare – analiştii fiind de părere că, dintre programele desfăşurate de instituţie în regiune, în ţări precum Ungaria, Letonia sau Serbia, cel din România a avut cel mai mare succes. Doamna Lagarde va avea parte, cu siguranţă, de zâmbete sincere la Bucureşti –  unde întreaga clasa politică, aşa cum au arătat-o dezbaterile din cele cinci campanii electorale, succedate în această perioadă, este de acord că relaţia cu instituţia internaţională reprezintă un atu al României. Nimeni nu a vrut să strângă voturi pe  un discurs anti-FMI. Diferenţa specifică în definirea bunei relaţii dintre România şi FMI este fără îndoială Ungaria, unde ascensiunea la putere a controversatului lider al dreptei, Viktor Orban, s-a făcut în principal în baza unui discurs îndreptat împotriva acordului cu Fondul Monetar Internaţional – acord a cărui întrerupere a fost prezentată drept una dintre primele împliniri ale programului electoral.

Programul FMI în România – per ansamblu, un succes
Relaţia României cu Fondul Monetar Internaţional – o relaţie în care au mai fost implicate Comisia Europeană şi Banca Mondială – a adus bani la cele mai mici dobânzi posibile şi garanţia stabilităţii în ochii pieţelor internaţionale. Moody’s, Standard and Poor’s, Fitch, cele mai importante agenţii de rating, nu şi-au schimbat peste noapte notele acordate, dar şi-au îmbunătăţit „perspectivele”. Perspectiva „stabil” acordată de fiecare dintre cele trei, având ca motivaţie relaţia cu Fondul Monetar Internaţional, a reprezentat un certificat de garanţie pe care România l-a putut arăta investitorilor străini, într-o perioadă în care pieţele au fost dominate de „aversiunea pentru risc”. Banii, cei aproape 25 de miliarde de euro, au ajutat la echilibrarea bugetului şi la realizarea unor importante plăţi ale statului, dar şi, în componentele ce au privit cooperarea cu Banca Mondială, la susţinerea unor proiecte de investiţii. Programul a însemnat garanţia continuării reformelor şi a „menţinerii lucrurilor sub control” în economie. Toţi analiştii sunt de acord cu aceasta.

„Programul a fost un succes în întregime: a asigurat stabilizarea economiei, a produs o ancoră pentru reformele structurale, a oferit încredere pe pieţele internaţionale într-o perioadă politică turbulentă”, a rezumat pentru Q Magazine Neil Shearing, Chief Emerging Markets Economist la Capital Economics din Londra.

… în care s-au strecurat şi erori
În ciuda acordului de fond că relaţia cu FMI a fost una benefică pentru România, analiştii nu trec cu vederea unele erori săvârşite de instituţie în ţara noastră. Creşterea TVA la 24%, tăierile de venituri ale bugetarilor, ridicarea nivelului de fiscalitate şi introducerea unor taxe noi– cu efectele lor asupra consumului şi competitivităţii, fiind „relele” recunoscute de unii dintre ei. Diferă, desigur, explicaţiile ce privesc cauzele.

„Şi FMI, ca orice alt tip de organizaţie financiară, depinde în conduita sa instituţională de cei care o conduc. Înainte de Lagarde, FMI era o instituţie dogmatică, odată cu venirea ei, s-a transformat într-o instituţie normală. Acest lucru se întâmplă pentru că Lagarde are un profil de corporatist, ea a lucrat în mediul de afaceri înainte să fie cooptată în guvernul Sarkozy şi să ajungă apoi în fruntea FMI. Astfel, ea a sesizat imediat problemele şi a produs o schimbare cu 180 de grade în gândirea instituţiei, mutând accentul de pe austeritate pe creştere”, a declarat pentru Q Magazine Ionel Blănculescu, preşedinte al companiei Consultanţă & Investigaţii Financiare, din Bucureşti. Cauza umană a erorilor din programul FMI este, pentru analist, Jeffrey Franks, primul dintre cei trei reprezentanţi ai instituţiei cu care guvernele de la Bucureşti au avut de-a face în aceşti 5 ani. „În România, expresia dogmatismului sălbatic a fost Jeffrey Franks, care şi-a şi găsit o clonă în premierul din acel moment, Emil Boc” a continuat pentru Q Magazine Ionel Blănculescu. Tăierile de venituri din sectorul public, cuantificate pe „fluturaş” la 45% şi nu la 25% au afectat consumul, lovind în puterea de cumpărare a 3-5 milioane de români, creşterea TVA la 25% a produs o scădere a competitivităţii companiilor, iar introducerea unor noi taxe a echivalat cu o invitaţie la evaziune fiscală, consideră analistul. Schimbările care au avut loc la vârful FMI au îndepărtat „cauza umană” a acestor erori.

„Gândirea lui Lagarde, incompatibilă cu acest model, a dus la plecarea lui Franks şi, odată cu instalarea ei în fruntea FMI, reprezentanţii instituţiei în România, precum a fost Erik de Vrijer au devenit parteneri de discuţie mult mai deschişi, mult mai flexibili. FMI este în acest moment ceea ce în sistemul bancar se numeşte „watch dog” – câine de pază, care ne oferă pe piaţa internaţională o garanţie, lucru pe care ni-l dorim”, a încheiat pentru Q Magazine Ionel Blănculescu.

Erorile FMI sunt subliniate şi de alţi analişti cu care am discutat – aceştia blamând însă nu viziunea economică, ci o administrare tardivă a „medicamentelor”.

„În 2010, situaţia fiscală a atins un punct critic, iar guvernul a trebuit să implementeze ajustări extraordinare în acest domeniu (reducerea salariilor cu 25%, a beneficiilor sociale cu 15%, îngheţarea pensiilor şi majorarea TVA cu 5 puncte procentuale). Aceasta a fost o terapie fiscală de şoc. Ar fi fost de preferat ca înăsprirea politicii fiscale să fi început mai demult astfel încât nişte măsuri mai blânde să fi fost îndeajuns pentru a rezolva problema. Probabil însă că din cauza situaţiei politice acest lucru nu a fost însă fezabil”, a spus pentru Q Magazine un fost angajat al FMI, în acest moment analist al unei bănci străine deţinătoare de active româneşti, care a invocat anonimatul.

Mesaj într-o scrisoare deschisă: „IMF, go home!”
Există şi reacţii care fac notă discordantă în corul de aprecieri pozitive la adresa rolului avut de programele FMI în România. O astfel de părere îi aparţine economistului Florin Cîţu. Acesta a ales să o întâmpine pe Christine Lagarde cu o scrisoare deschisă, cerându-i acesteia să renunţe la acordul cu ţara noastră.

„Stimată Doamnă Lagarde, până acum clasa politică românească şi instituţiile publice, inclusiv cele independente, şi-au ascuns incompetenţa sub «umbrela» FMI . «Succesul» finalizării celor două acorduri a dat clasei politice dreptul de a continua modul său de «doing business», mergând mai departe chiar dacă rezultatul pentru economie şi populaţie este dezastruos”, şi-a expus analistul motivele cererii sale.

În scrisoarea deschisă adresată şefei FMI, Cîţu acuză, pe lângă ceea ce a numit «doing business»,  întârzierile complice între reprezentanţii instituţiei şi guvernele de la Bucureşti în realizarea reformelor. „Economia românească este prea săracă şi prea afectată pentru a susţine încă doi ani de amânări ale reformelor”, a indicat el în mesaj.

Într-o discuţie cu Q Magazine, Florin Cîţu a părut să accepte totuşi că, în ce priveşte abordările FMI, România este departe de a fi o excepţie, remarcând şi el o schimbare de gândire economică a instituţiei în cei doi ani de când la şefia acesteia a venit Lagarde.

„FMI a început să vorbească altfel. Acordă un credit mai mare intervenţiei statului şi cheltuielilor publice în susţinerea economiei şi a creşterii”, a declarat pentru Q Magazine Florin Cîţu, amintind câteva episoade recente petrecute în „era” Lagarde pe plan internaţional care susţin punctul său de vedere, precum apelul transmis autorităţilor americane de a menţine programul de injecţii de lichidităţi în economie şi mai ales reevaluarea propriilor soluţii  propuse Greciei.  

“Drumul înainte al României”
Unul dintre capitolele discursului pe care Christine Lagarde l-a ţinut la Bucureşti  (16 iulie) s-a intitulat chiar “Drumul înainte al României” – conţinând viziunea instituţiei pe care o conduce în privinţa politicilor pe care ţara noastră ar trebui să le pună în aplicare odată cu depăşirea crizei.

“Trebuie să ne concentrăm acum asupra căilor prin care putem duce economia la un nivel superior. Prioritatea ar trebui să fie aceea de urmări planurile ce privesc transformările structurale care să ne asigure că România nu doar supravieţuieşte ci şi prosperă ca o parte a Europei” a spus Lagarde.  Şefa FMI a a atins puncte nevralgice ale economiei româneşti –  liberalizarea pieţei energiei – “FMI a publicat recent un studiu pe această temă iar abordarea României are datele unui model cadru: liberalizarea graduală a preţurilor, concomitant cu măsuri sociale menite să diminueze impactul asupra celor mai vulnerabili” – creşterea ratei de absorbţie a fondurilor structurale – “Îmbunătăţirea climatului de investiţii nu are drept ţintă doar sectorul privat. Paşi înainte în îmbunătăţirea abilităţii României de a utiliza în mod efectiv fondurile europene pentru investiţii publice eficient realizate vor susţine şi ei creşterea” – şi, nu în ultimul rând, rolul politicului în succesul reformelor economice – “Mai presus de orice, drumul către prosperitate solicită determinare. Dacă această criză ne-a spus ceva, este că acţiunile politice cer t imp pentru a produce schimbarea şi genera creşterea”

O lecţie de geopolitică
Discursul Doamnei Lagarde nu a fost doar pentru economişti ci şi pentru geopoliticieni. Mesajul transmis de şefa FMI-ului, o importantă figură a politicii franceze şi un posibil candidat la Elysee, a indicat României şi datele unei percepţii mai largi.

“Pe când mă plimbam ieri şi azi prin oraş  m-am simţit în Bucureşti foarte “acasă”  – Bucureştiul la urma urmei este uneori numit “Micul Paris”! Şi ceea ce m-a izbit cel mai tare este cât de mult România se află “acasă” în Europa” a spus Lagarde. Şefa FMI a amintit şi de Eugene Ionesco, din opera căruia a preluat un citat utilizat petru a descrie motivele integrării europene “Visele şi fricile noastre ne aduc laolaltă”. Mai mult decât orice, Lagarde a indicat modul în care este privită România în context regional şi european: România întruchipează obiectivul unei Europe deschise în care toţi îşi găsesc locul. România este în inima a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est, Balcanii. Este acolo unde se întâlnesc trei lumi, dar nu pentru a intra în coliziune ci pentru a converge “ a spus ea.