Gary McCann: „Fantoma de la operă” este un Everest al scenografiei

Celebrul musical Fantoma de la Operă, de Andrew Lloyd Webber, va avea premiera la 31 martie, pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, în regia lui Răzvan Dincă, avându-l ca dirijor pe Daniel Jinga, scenografia și costumele fiind semnate de Gary McCann. Unul dintre cei mai apreciaţi creatori ai zilelor noastre, McCann a oferit pentru Q Magazine câteva detalii în avanpremieră despre cum va arăta acest spectacol.

• România cumpără prin SAFE blindate fabricate în Ungaria. Fără aprobarea Parlamentului
• Moțiunea de cenzură urmează a fi depusă astăzi. „Domnule Bolojan, ați promovat ideologia unui progresism exacerbat, împotriva intereselor economiei naționale și ale poporului român!”
• Nicușor Dan participă la Summitul Inițiativei celor Trei Mări de la Dubrovnik
• Protest împotriva măsurilor guvernamentale. „Nu mai acceptăm austeritatea suportată exclusiv de cetăţeni, inechitatea, lipsa de respect și taxarea excesivă a muncii”
• Apa Nova investește 49 de milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii de apă și canalizare

ÎNAPOI, ÎN TIMP

Ați venit pentru dată în România în 2015, la Opera Națională din București, pentru premiera La Traviata, în regia lui Paul Curran, înainte ca aceasta să fie remontată la Opera din Philadelphia. Cum a fost prima întâlnire cu compania Operei din București?

Era o perioadă interesantă în istoria Operei Naționale București în 2015. Clădirea era în curs de reconstrucție, așa că lucrările de renovare erau în plină desfășurare, în timp ce noi pregăteam La Traviata.

Înainte cu două săptămâni de premieră nu exista, practic, o scenă, constructorii erau peste tot prin clădire, era praf oriunde te întorceai. Aveam emoții în legătură cu spectacolul pentru că lucrările aveau întârziere, totul părea în dezordine… Dar, miraculos, totul a prins formă la timp pentru premieră, inclusiv decorurile și costumele. Am avut o companie locală foarte bună care a construit scena. Ei au făcut o treabă excepțională în crearea decorului pentru La Traviata. A fost o aventură să ajungem acolo, dar totul a prins contur într-un final. Și, desigur, La Traviata este acum una dintre producțiile favorite ale Operei Naționale București și se joacă în stagiune, în fiecare an. Publicul încă poate să o vadă, chiar și după opt ani.

Originar din Irlanda de Nord, Gary McCann a studiat la Universitatea Nottingham Trent, absolvind cu distincție de primă clasă în Design de Teatru. Acum, cu sediul în Brighton, Sussex, munca sa ca scenograf și designer de costume pentru operă, musical-uri și teatru, îl poartă în lumea întreagă, creând noi producții cu unele dintre cele mai importante companii din lume.

Ați mai lucrat cu Paul Curran la Becoming Santa Claus de Mark Adamo, comandă a Operei din Dallas, la Olandezul zburător, pentru Opera Ekaterinburg din Rusia, și la Faramondo de Handel pentru Göttingen Festspiele din Germania. De când ați început să colaborați cu regizorul Paul Curran?

Ne-am întâlnit prima dată în 2005. Îmi doream să abordez scenografia de operă și am scris multor persoane cu care știam că mi-ar plăcea să lucrez. Paul Curran a fost una dintre acestea. Ne-am întâlnit, nu m-a angajat atunci, dar cred că am rămas pe radarul lui. Șapte ani mai târziu, în 2012, am conceput un proiect pentru Opera Națională din Norvegia, la Oslo. La acel moment, Paul Curran era director artistic acolo. Cred că am reușit să îi captez atenția și imaginația, și ca regizor, odată cu producția foarte colorată pe care am creat-o pentru Liliacul. La scurt timp după aceea, doi sau trei ani mai târziu (ceea ce este un timp scurt în termeni de operă), am făcut primul proiect împreună, care a fost la Royal Academy of Music în Londra, o producție studențească. De atunci, am colaborat destul de mult, de fapt în fiecare an fac câteva proiecte cu Paul. Anul trecut, de exemplu, am lucrat la Peter Grimes la Veneția și la Ariadne auf Naxos la Bologna. Anul acesta lucrăm la un nou Turandot pentru Opera din Bari, în Italia, unde colaborăm cu renumitul designer de modă Roberto Capucci, care va crea costumele.

CEA MAI MARE PROVOCARE

În prezent, lucrați la o serie de noi proiecte majore, inclusiv Peter Grimes pentru Teatro La Fenice din Veneția, Ariadne Auf Naxos, o coproducție Teatro Comunale din Bologna, La Fenice și Teatro Massimo Palermo, Amico Fritz pentru Opera di Firenze, Titanic, the musical, pentru Opera Werland din Suedia, Simon Boccanegra, în Liege și Hansel și Gretel, pentru Nederlandse Reisopera. Dat fiind acest program atât de încărcat, cum ați găsit loc și pentru producția Fantoma de la operă, care urmează să aibă premiera la Opera Naţională din București în martie 2023?

Vestea bună, când a apărut proiectul, a fost că perioadele de timp s-au sincronizat și pot să fiu prezent la majoritatea repetițiilor, ceea ce cred că este foarte important pentru un nou musical ca acesta. Aș descrie Fantoma de la Operă ca pe un fel de Everest al scenografiei, este cea mai mare provocare în ceea ce privește crearea unui musical, ținând cont de provocările pe care acest titlu le aduce cu sine, dar și de așteptările pe care le au oamenii. Imaginile cu decorurile și costumele din montarea originală a Mariei Bjornson sunt oarecum șterse din amintirea spectatorilor, iar cel mai important fapt a fost să aducem o nouă perspectivă asupra scenografiei, să punem proiectul într-o lumină nouă. Este un proces care consumă foarte mult timp, este un angajament major în termeni de proiectare pentru atâtea scene diferite și atâtea costume noi.

Spectacolul, regizat de Răzvan Ioan Dincă, este un titlu fascinant pentru orice scenograf. Pe dumneavoastră ce vă atrage la această lucrare?

Există câteva răspunsuri la această întrebare. Unul dintre ele este acela că am fost prieten și am lucrat pentru designerul Maria Bjornson, care a creat montarea originală a spectacolului Fantoma de la Operă și care a realizat scenografii pentru multe alte musicaluri, și desigur pentru multe alte opere. Am lucrat ca asistent al ei pentru câteva luni, în urmă cu 15 ani. În acea perioadă,  vorbea despre Fantoma de la Operă, pentru că, evident, acel moment a fost esenţial pentru viaţa ei profesională, și mi-am luat și eu bilete să merg să o văd, așa că acest titlu a fost pe radarul meu de mult, deoarece am avut oportunitatea să o întâlnesc pe femeia din spatele producției originale, care s-a bucurat de un succes imens. Așa că, atunci când a apărut oportunitatea, m-am gândit destul de mult dacă aș vrea să mă dedic unui asemenea proiect major, și am decis să o fac, pentru că am vrut să văd cum l-aș interpreta, ce aș crea eu. Partea cea mai interesantă în a accepta orice proiect nou este că nu știi cum o să arate. Este un proces de descoperire și o oportunitate incitantă, o ocazie de a-ți pune amprenta pe o montare celebră.

DIFERENȚA ÎNTRE MUSICAL ȘI OPERĂ

Când vine vorba despre costume și decoruri, munca la un musical este, din punct de vedere structural, diferită de o producție de operă?

Da și nu. Este aceeași în multe privințe, deoarce îmi aplic ideile și viziunea despre cum cred eu că ar trebui să arate lumea scenei. Și, evident, mă bazez pe cercetare: țin cont de arhitectură, de contextul istoric în care a fost scris libretul sau de compania pentru care lucrez.

Există întotdeauna o mulțime de factori pe care îi iau în considerare când lucrez la o nouă montare, fie că este un musical, fie că este o operă. Nu în ultimul rând, țin cont de ce caută publicul, de ce își dorește să vadă. Dar diferența dintre un musical și o operă este dată, în primul rând, de complexitate, care este mult mai mare la un musical, în comparație cu o operă, în ceea ce privește cerințele de pe scenă. O operă poate avea două, trei, patru decoruri, unul pe act, de exemplu. În timp ce la musical, la fiecare cinci minute, la fiecare zece minute, este o schimbare a decorului. Sunt foarte multe necesități în ceea ce privește proiectarea decorului. Este ca un puzzle 3D în care încerci să creezi ceva obișnuit, dar care să arate spectaculos, ceva conceput atât de inteligent încât să se schimbe firesc, pentru a trece de la o scenă la alta într-un mod cât se poate de fluid. Așa că este foarte diferit să lucrezi la un musical, deoarece complexitatea decorului este mult mai mare.

ÎNGERII INTELIGENȚEI ARTIFICIALE

Care sunt punctele de cel mai mare interes vizual în decorurile dumneavoastră pentru producția Fantoma de la Operă de la București ? Și cu ce altă producție pentru care ați lucrat pot fi comparate costumele?

Cred că totul este de un mare interes vizual, deoarece este conceput să fie o sărbătoare pentru ochi. Peste tot unde te uiți sunt detalii ornamentale, în orice colț descoperi texturi interesante, țesături foarte frumoase. Fantoma de la operă, în sine, este sinonimă cu ideea de spectacol. Se întâmplă rar să lucrezi la un proiect unde decorul este atât de împletit cu reputația musicalului în sine. Adică, evocând acest titlul, te gândești la extravaganță și la munca Mariei Bjornson pentru producția originală. Este conceput ca o sărbătoare pentru ochi, așa cum am spus mai devreme.

Fantoma de la Operă a câștigat până în prezent 70 de premii importante, inclusiv 3 premii Olivier, cel mai recent fiind Premiul Olivier pentru Cel Mai Popular Show în 2002, un Evening Standard Award, 7 Premii Tony (printre care Cel Mai Bun Musical), 7 Drama Desk Awards și 3 Outer Critic Circle Awards.

În ceea ce privește costumele, este puțin dificil să o compari cu altceva, nu am mai avut astfel de costume. Un aspect important este că am folosit noua tehnologie pentru a crea multe dintre scene și dintre costume. Am lucrat cu inteligența artificială pentru a genera un concept, lucrări de artă, imagini plane, pe care apoi le-am procesat în spații tridimensionale. Doar un mic exemplu: am generat toți îngerii din avanscenă folosind inteligența artificială. Acestea sunt lucruri care nu există în lumea reală, ci doar în imaginația mașinăriei și am combinat aceste lucruri pentru a crea un arc foarte ornamental în avanscenă.

Dacă ceva este de interes pentru mine în acest proiect, este integrarea noii tehnologii care de-abia a apărut în august anul trecut. Am început să o folosesc în noiembrie și, evident, lucrez la acest proiect de luni de zile, pot spune că mi-a fost de mare folos, dar m-a și intrigat în același timp.

Care sunt planurile dumneavoastră după București?

Lucrând în operă, fac parte dintr-un circuit de oameni care au programul făcut cu câțiva ani în avans. Am o agendă destul de încărcată pentru următorii trei ani. Nu vreau neapărat să intru în detalii, dar am câteva proiecte interesante despre care care pot vorbi pe scurt: există proiectul din Italia, Turandot, la Bari, pe care l-am menționat, cu designer-ul de modă italian, care prinde deja contur. Lucrez la Glyndebourne, o colaborare foarte interesantă pentru mine, la 20 de minute de unde locuiesc, și este pentru prima dată când o să am posibilitatea să creez o operă… stând acasă şi nu la hotel. Un alt proiect este Cavalerul Rozelor de Richard Strauss, urmează să merg la Dublin, în curând, pentru premiera reluării cu acest titlu. Iar vara viitoare voi merge în deșertul din New Mexico să pun în scenă aceeași producție la Opera Santa Fe.