Jurnal. Plante și animale în cartea Simonei Popescu. Cum arată ultima Biblie a lui Martin Luther, expusă la Biblioteca Națională a Austriei

20 ianuarie. CARTEA PLANTELOR ȘI A ANIMALELOR

Astăzi m-am „întâlnit” cu profesoara mea din facultate, Simona Popescu, la Cărturești. Ea era într-o carte…

A scris din nou pentru noi. După „Exuvii”, unul dintre cele mai frumoase romane despre adolescență, și alte cărți de poeme și critică, spiritul ei s-a întrupat din nou în poezie… în care a trăit și a „murit” în toți acești ani. Nu știați că-n poezie se și moare? Păi doar în ea se poate renaște… și, vorba Cardinalului din „Intermitențele morții” saramagogiene, „unde nu este moarte, nu este Înviere. Și unde nu este Înviere, nu este Biserică!”.

Simona Popescu naște poezie în care cazi, te ridici, zbori, te târăști, poate face tot ce vrea ea cu versul și cu tine care ajungi la el!

Are un fel de-a rămâne copilăroasă, deși adună decenii, de-a a fi ludică într-o lume tot mai nevrozată și pustiită interior.

Ce făcea Simona Popescu la 7 ani? Citea cărți. Pentru ca mai târziu să le și scrie.

„Și ce carte ciudată citeam eu la 7 ani

era o carte despre plante și animale

neștiute

unele chiar din adâncuri

era o carte despre departe

era despre cuvinte și nume

era despre luptă și supraviețuire

despre frumusețea ascunsă

despre lumea cea nepătrunsă.

Nu mai știu cum se numea.

Îmi amintesc doar senzația de – cum să zic? –

(- Ce e fericirea?

– E un cuvânt pe care

copilul nu îl cunoaște, nu-l folosește

El doar îl trăiește pe muțește)”.

Și când s-a făcut mare, și într-un timp din alt timp a fost profesoara mea, a aflat „Ce liniște pe lume, ce seninătate!

Totu-i pe dedesubt sfâșiere și monstruozitate!”.

21 ianuarie, VIENA

Restuarantul Plachutta din Viena, celebru pentru supa de vită preferată de împăratul austirac Franz Joseph

O supă, o biserică, o bibliotecă! Duminica perfectă.

Din cele 200.000 de cărți rare și importante pe care le găzduiește Biblioteca Națională a Austriei, în State Hall sunt expuse:

1. Ultima Biblie care i-a aparținut lui Martin Luther, lucrată în atelierul celebrului pictor Lucas Kranach cel Bătrân, apropiat atât de pastor cât și de mișcarea teologică reformatoare.

2. Evangheliarul lui Johann von Troppau, realizat în 1368 pentru Ducele Albrech al III lea al Austriei, este cea mai veche carte care poate demonstra apartenența la dinastia austriaco-habsburgă, și ca atare este considerată fundamentul Codexului Bibliotecii Naționale.

Foto Austrian National Library 

3. Biblia Regelui Wecenslas al IV lea al Boemiei, a fost realizată la Praga, la finalul secolului al XIV lea, și conține 646 de miniaturi. Scenele neotestamentare se îmbină cu simbolurile regelui, amintind mereu și de divin, și de uman.

Foto Austrian National Library 

4. Cartea neagră de rugăciuni este o raritate și doar șapte manuscrise din ea s-au păstrat până astăzi. Pergamentul a fost îmbibat în negru pentru a evidenția contrastul aurului și argintului folosite pentru pictură. Exemplarul păstrat la Viena se pare că este cel mai frumos dintre toate, înfățișează scena arestării lui Iisus, și a fost realizat spre finalul secolului al XV lea, la Bruges.

Foto Austrian National Library 

V-am împărtășit aceste minuni aici pentru a vă readuce aminte câtă migală, câtă măiestrie, cât talent aveau oamenii cu sute de ani în urmă și ce splendori au lăsat…nerăbdării de azi și Inteligenței Artificiale!

26 ianuarie, A FI SAU A NU FI FALS(E)

Recentul scandal creat în jurul presupuselor falsuri prezente în expoziția dedicată pictorului Victor Brauner, găzduită de Muzeul Național de Artă al României, demonstrează faptul că și în acest domeniu, cu oameni educați, cu expertiză și experiență în artă, există o luptă intestină deplorabilă.

Totul a pornit de la acuzațiile lansate de reputatul critic de artă Pavel Șușară, căruia i s-a alăturat, ulterior, și Adrian Buga, curator al mai multor expoziții și consultant de artă al Casei Regale, privind unele lucrări prezente în expoziția „Victor Brauner. Între oniric și ocult”, care îi aparțin fostului prim ministru Adrian Năstase și fiului acestuia, Andrei, despre care cei doi spun că sunt false.

Călin Stegerean, directorul MNAR și curatorul expoziției, a explicat că operele, nu doar că au mai fost expuse în cadrul altor evenimente publice și nu au fost puse la îndoială vreodată, ci și că ele au fost autentificate de nume celebre din critica de artă precum Amalia Pavel, Mircea Deac, Rodica Matei, Sarane Alexandraian și chiar Lena Constante, artist plastic și soția unuia dintre frații lui Victor Brauner.

Stelian Tănase, scriitor care a studiat și scris despre piața de artă din România, documentând mai ales partea de falsuri, și colecționar de artă, a declarat pentru Q Magazine că scandalul „nu-l surprinde deloc.”

„Cred, totuși, că Pavel Șușară, pe care-l cunosc foarte bine, ar fi trebuit să vină cu dovezi ale afirmațiilor sale. Pe de altă parte, explicația oferită de Muzeul Național de Artă mi se pare foarte solidă. Stegerean, de când este director, a făcut ca muzeul să fie mai prezent în viața noastră. MNAR nu mai e acum ca un transatlantic care plutește confuz.

Este un scenariu care se repetă, din anii 90 încoace. Tot timpul apare câte ceva, apoi se stinge, situația rămânând aceeași. Poate că ar trebui să fim atenți la tot jocul: cine are interes, cine este în conflict de interese.

Știți, piața românească de artă nu este chiar o adevărată piață de artă. Până când nu ne vom deschide, nu vom cumpăra, și vinde, nu vom fi la nivelul piețelor de profil din străinătate. Este drept, în acest spațiu nici nu au fost date foarte multe capodopere. În același timp, cred că ar trebui ca legea experților în artă să devină ceea ce trebuie să fie. Nu cred că e normal ca niște ingineri, spre exemplu, să se trezească peste noapte experți în artă. Este o problemă de care ar trebui să se ocupe cineva. De aici, mergem mai departe.

Știți câte falsuri circulă prin casele de licitații, prin galerii? S-ar putea să vă luați cu mâinile de cap. Sintetizând, totul este extrem de confuz. Am scris despre rivalitățile dintre anticari, galeriști, despre interese de pe piața de artă, banii din acest domeniu – mulți pentru România – în cartea mea «Negustorul de antichități». Vă spuneam la început că este un scenariu care se repetă. S-ar putea ca și de această dată să nu fie altceva decât o furtună într-un pahar cu apă.”, a spus scriitorul.

La câteva zile după lansarea acuzațiilor, recunoscând „un linșaj mediatic”, asupra sa și a familiei sale, Adrian Năstase a decis să retragă lucrările din expoziție, nu pentru că s-ar fi îndoit de veridicitatea lor, ci „ca formă de protest”.

„Se spune că Deng  Xiaoping a avut o anumită strategie în legătură cu evenimentele din Piața Tiananmen. Aceea de a aștepta pentru a-i afla pe cei care îi erau împotrivă.

Am decis, inițial, să procedez la fel în legătură cu atacurile la adresa lucrărilor Brauner, din colecția mea, incluse în expoziția de la MNAR. Am așteptat, cum era normal, ca direcția muzeului – cea care mi-a solicitat lucrările și care le-a selectat pentru a le expune – să se pronunțe. Au fost patru zile de linșaj mediatic în care am reușit să fac celebrul test al aviatorilor friend or foe.

Interesant este că acum au apărut în peisaj și progeniturile unor foști trădători, experți ai colecțiilor de artă regale dispărute din România sau au fost reactivate personaje din arhivele CNSAS.

…Am crezut că pot participa la un eveniment deosebit cu câteva lucrări de artă pe care le consider interesante. Lucrarea «Affront» este, în opinia mea, una dintre cele mai interesante lucrări ale lui Brauner. Și am crezut că este bine ca ea să fie recuperată și expusă pentru vizitatorii din țară. Se pare că nu este bine așa. Rămâne să ne jucăm între noi, în continuare, cu picturile lui Petrașcu, ale lui Tonitza, etc., care, din păcate, nu au cote ridicate în străinătate. De aceea am decis, ca formă de protest, să retrag din expoziție  toate lucrările, nu numai pe cele expuse anterior la Piatra Neamț. I-am comunicat această decizie domnului director general Călin Stegerean. Fac acest lucru dintr-un sentiment de revoltă, dar și pentru că nu vreau să creez probleme conducerii Muzeului care a selectat lucrările pentru expoziție. Mi s-a sugerat, în calitate de colecționar, să arăt spre conducerea Muzeului care a girat alegerea lucrărilor. Nu este genul meu să acționez în acest fel. Știu că se dă o lupta subterană în muzeu dar, și în afara sa, pentru diverse curatorii. Nu vreau să creez probleme nici doamnei ministru Turcan care a avut o poziție corectă în legătură cu isteria de acuzații. Am crezut că, după 2004, sentimentele de ură se vor atenua. M-am înșelat, din păcate. În ceea ce privește lucrările, sunt convins că fiii mei vor ști să le păstreze sau să le valorifice cândva. Posibil în străinătate.”, a transmis Adrian Năstase.