Kate a ajuns la maternitate

#royalbaby

Nimeni nu ştie ce va fi. Bebeluşul regal (the royal baby) cum este supranumit, fiul sau fiica ducilor de Cambridge, ţine o întreagă lume cu sufletul la gură. Deşi tehnologia medicală ar fi permis identificarea sexului cu câteva luni în urmă, familia a refuzat să afle şi, cu atât mai puţin, să fie adusă la cunoştinţa publicului orice informaţie privitoare la acest subiect. O pledoarie pentru „normalitate” a casei regale britanice – au calificat unii această decizie; o subtilă strategie de relaţii publice – au spus însă alţii – menită să întreţină până în ultima clipă suspansul (doar vorbim de naţiunea care l-a dat lumii pe Sir Alfred Hitchcock). Indiferent cum ar fi, cert este că „bebeluşul regal” atrage ca un magnet atenţia tuturor asupra sa. În Marea Britanie toată lumea stă lipită de ecranele televizoarelor, de boxele radiourilor din maşină, de smartphone-urile pe care curg neîncetat status-urile de twitter sau Facebook, având ca hashtag #royalbaby. Este prima naştere a unui pretendent în linie directă al Coroaniei Britanice anunţate astfel – din vremea heralzilor şi până acum au avut loc trei revoluţii tehnologice.

Sub semnul egalităţii de gen

Sexul copilului are prea puţină importanţă în ce priveşte drepturile sale de succesiune la tronul Marii Britanii. Băiat sau fată, copilul cuplului William şi Kate va avea aceleaşi drepturi – un semn că familia regală britanică şi-a asumat de multă vreme ideea egalităţii de gen, aceasta după ce excepţiile aduse în decurs de două sute de ani legii salice au produs schimbarea regulii. Monarhia, o instituţie a premodernităţii, guvernată de modele şi rituri înrădăcinate în tradiţii şi mituri biblice – cuvintele sub care monarhul este încoronat sunt un catren din cartea Regilor descriind recunoşterea de către preotul Zadoc şi profetul Nathan a lui David ca rege ales al lui Dumnezeu – se schimbă şi ea încet-încet în Marea Britanie, împrumutând tot mai multe dintre trăsăturile societăţii pe care s-ar spune că o conduce. În ciuda faptului că în ultimele două sute de ani, trei femei s-au aflat pe tronul Marii Britanii, ascensiunea lor nu a fost rodul unei schimbări de viziune asupra egalităţii dintre sexe, ci a unor artificii menite să evite tensiunile generate de o succesiune fracturată – în contrast cu ce se întâmpla deja în restul societăţii într-o ţară a sufragetelor.

Kate Middleton sau Catherine, ducesă de Cambridge?

Deşi ca soţie a Prinţului William, în acest moment, numele oficial şi legal al mamei este Catherine, ducesă de Cambridge, multe dintre titlurile presei britanice, de la Telegraph la Daily Mirror amintesc încă numele de fată al acesteia – Middleton. Un gest jurnalistic inutil dacă prin reîmprospătarea memoriei cititorilor nu li s-ar aduce acestora aminte originea „comună” a acesteia. Nepoata unor mineri galezi, ducesa de Cambridge este prima mamă fără sânge albastru a unui pretendent direct al coroanei britanice – ceva ce ar fi fost de neconceput acum doar o jumătate de secol. Cum legal acest lucru nu înseamnă nimic, singurele consecinţe pe care astfel de menţiuni le pot produce au loc la nivelul percepţiilor. Interpretarea acestora din urmă poate pleda atât pentru rezistenţa unor cercuri britanice la această încercare de „democratizare” a regalităţii britanice, un refuz de a accepta o mezalianţă între aristocraţi şi oamenii comuni – acea Kate Middleton, dar şi ca o mândrie a acestora din urmă că una de-a lor devine mama unui rege sau regine – Kate a noastră, etichetă ce rezonează destul de mult cu cea atribuită mamei Prinţului William, Prinţesa Diana, de Regină a Inimilor. Popularitatea de care se bucură mama în rândurile oamenilor simpli, va face cu siguranţă ca şi copilul să se bucure de o simpatie enormă, lucru pe care îl va pune desigur în slujba instituţiei monarhice.