Romancierul Milan Kundera s-a stins astăzi din viață, a anunțat postul public din Republlica Cehă.
- Moțiunea de cenzură, citită în Parlament
- Programul SAFE. 12 vulnerabilități critice — procedurale, juridice, financiare și strategice — care expun statul român. Avertismentul ignorat
- Emiratele Arabe Unite pǎrǎsesc OPEC dupǎ aproape 60 de ani
- România cumpără prin SAFE blindate fabricate în Ungaria. Fără aprobarea Parlamentului
- Moțiunea de cenzură urmează a fi depusă astăzi. „Domnule Bolojan, ați promovat ideologia unui progresism exacerbat, împotriva intereselor economiei naționale și ale poporului român!”
Kundera, romancier şi eseist francez de origine cehă, avea 94 de ani.
În 1968, când tancurile sovietice spulberau „Primavara de la Praga“, Milan Kundera, care era deja un nume în literatură cehă, împreună cu mai mulți artiști și scriitori cehi, printre care și Vaclav Havel, a fost implicat în mișcarea de emancipare din Cehoslovacia.
Primul său roman, „Gluma”, ca și volumul de povestiri „Iubiri caraghioase” avuseseră un succes imens. Cărțile fuseseră tipărite în peste 150 000 de exemplare.
„Gluma” era o satiră la adresa totalitarismului. Kundera declarase că stalinismul l-a învățat virtutea izbăvitoare a râsului. Odată cu înnăbușirea mișcării democratice de la Praga, Kundera a fost exclus de la Catedra de literatură universală de la Academia de Film. Cărțile sale au fost eliminate din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Nu mai avea drept de semnătură.
În 1975, Kundera fuge din țară și se stabilește la Paris. El a devenit în scurt timp un scriitor de faimă internațională.
Autorităţile cehoslovace i-au retras cetăţenia în urma publicării în 1979 a romanului „Cartea râsului şi a uitării”, în care l-a descris pe preşedintele cehoslovac Gustav Husak drept „preşedinte al uitării”.
În 1981, Kundera a primit cetăţenia franceză.
Milan Kundera este cunoscut pentru romanele „Gluma“ (1967), volumul „Iubiri caraghioase” (1969), „Viaţa e în altă parte” (1969), „Cartea râsului și a uitării”,„Insuportabila uşurătate a fiinţei” (1984).
















































