Macron desființează ENA. Nu pentru că era o instituție a elitelor, ci pentru că producea elite

Pandemia Covid 19 va trece, dar deja a început alta. Este de alt tip, dar mult mai periculoasă, căci nu va lua doar viața oamenilor, ci și modul lor de viață. Nu va ataca doar existența biologică a oamenilor, ci și  existența lor socială.

Pandemia ideologică

Această pandemie răspândește un virus ideologic cu mare putere de contagiune și imposibil de tratat prin vaccinare. Răspândește un virus pe care politologii l-au numit neomarxism dar care, după părerea mea, ar fi mai corect să se numească neoleninism deoarece nu propăvăduiește corect gândirea lui Marx și Engels, ci modul pervertit și violent cu care Lenin a transformat-o în revoluție proletară.

Profitând de pandemia Covid, neomarxismul și-a declanșat pademia sa ideologică cu ajutorul tehnicilor manipulatorii ale politicilor de biopower prin care s-a instaurat controlul asupra populației timorate permanent de inevitabilitatea îmbolnăvirii. Asta în condițiile în care sigurul vinovat pentru aceasta este cetățeanul, nicidecum precaritatea sistemelor sanitare.

Enarhi au fost și trei președinți francezi de după 1945: Valéry Giscard d’Estaing, Jacques Chirac și François Hollande. A fost creată la Paris în 1945 din inițiativa lui Charles de Gaulle și activează sub patronatul Prim-ministrului Franței.

Sub umbrela presupusei protecții, biopower a redus drepturile și libertățile democratice cu o ușurință pe care niciun dictator politic nu ar fi avut-o.

Esența neomarxismului este dorința de a supune și a conduce o societate privată de tradiție, cultură și religie națională, uniformizată prin egalitarism, inaptă de a-și cere și apăra drepturile, dezarmată intelectual și conceptual prin eliminarea elitelor.

Neomarxismul a apărut în unele universități american,e dar a căpătat o tentă ideologică mai elaborată în Franța. În acest sens, nu pot să nu fie amintite lucrările lui Thomas Piketty și Manifestul CADTM (Comite pour l’abolition des dettes illegitimes), ReCommons Europe Pour un Nouvel Internationalisme des Peuples en Europe.

Nu pot fi uitate nici mișcările din SUA care au atacat tradițiile și valorile naționale prin demolarea unor statui și simboluri ale democrației americane dar, după părerea mea, evenimentul cel mai important care marchează puterea acestei pandemii ideologice este desființarea în Franța a unei instituții simbol, unice în lume, Ecole Nationale de l’Administrațion (ENA).

Crearea ENA prin Ordonanță, la 9 octombrie 1945, a avut ca scop transformarea sistemului de formare a elitelor puternic compromise după dezastrul din 1940.

Crearea școlii urmează unor lungi dezbateri conduse de misiunea organizată la cererea generalului de Gaulle și prezidată de Michel Debré, care a scos la iveală două ipoteze de lucru.

Prima pistă constă dintr-un model de selecție profesională. Funcționarii publici de toate gradele și mediile au fost recrutați și instruiți într-un „Institut de Studii Administrative Superioare” care i-a pregătit pentru o mare varietate de funcții de conducere – de la funcții de minister la prefect sau rector. Ideea a fost de a evita prea multă selecție socială și de a identifica agenți dinamici care știu să conducă echipe.

Cea de-a doua pistă a fost de a păstra un concurs în stil universitar, o metodă regulată de selecție a înalților oficiali, dar de a o combina cu o pregătire în amonte pentru a diversifica cursurile.

Președintele Emmanuel Macron a anunțat la 8 aprilie 2021 desființarea ENA.

Ce a determinat această decizie ?

Cei mai mulți analiști consideră că presiunile sociale generate de criza sanitară au făcut din elite victimele desemnate ale răzbunării populare.

Vestele galbene se încadrează în această explicație. Obiectivele acestei mișcări, considerată o expresie a ideoligiei neomarxiste, au fost exprimate prin cerințe de genul : „Franța să fie curățată de elitocrația sa prin fier și sânge în cel mai scurt timp posibil căci furia poporului este totală și definitivă… ENA reprezintă o tehnocrație deconectată de realitate care, fără a cunoaște terenul, ia decizii arbitrare ce contribuie la izbucnirea revoltei împotriva statului!  Deciziile sale nu mai corespund aspirațiilor cetățenilor”.

Pandemia ideologică promova astfel virusul respingerii elitei intelectuale și a tehnocrației, binecunoscuta leninistă ură de clasă, dar și decalajul intelectual tot mai mare dintre elite și aceia care alimentează discursul populist.

După decizia de desființare a ENA, analiști politici importanți (Thierry Berthier, Vincent Fere, Claude Robert ș.a) și-au pus întrebarea dacă problemele politice, economice și sociale ale Franței vor putea fi mai ușor soluționate prin eliminarea acelui decalaj intelectual dintre elite formate la ENA și populismul radicalist tot mai frecvent practicat după criza din 2006-2009 dar cu accente extrem de violente odată cu declanșarea crizei pandemice.

Rolul ENA era chiar mai important acum

Dacă și cât de toxică a devenit prezența ENA în societatea și economia franceză ? 

Întrebarea este justificată și de faptul că modelul francez al cursurilor de excelență (ENA) a inspirat modelele hiperselective active astăzi în China, Rusia și, într-o formă diferită, în Statele Unite.

„De ce să abandonăm brusc un model adoptat, validat și amplificat de giganții chinezi și americani? Ce semnal transmite Franța concurenților săi economici, alții decât cel al unei forme de capitulare în fața asprimii concurenței globale?” se întreabă Thierry Berthier  în studiul 5 raisons pour lesquelles il faut conserver l’ENA et l’accès direct aux grands corps (Opinion 2020)… 

Rolul ENA în condițiile geopolitice și geoeconomice actuale devine chiar mai important deoarece, continuă analiza Thierry Berthier, oferă statului francez posibilitatea utilizării celor mai strălucite minți într-un război al competențelor concurenționale pe o piață a informațiilor și a produselor dominată de cei doi giganți SUA și China.

O abordare interesantă a  acestei situații create prin desființarea ENA o găsim în Raportul Thiriez întocmit asupra rolului ENA și înaintat președintelui francez. Raportul subliniază faptul că în actualele condiții, ENA ar trebui să fie supusă unor modernizări de fond, în sensul adaptării la  „noul tip de parteneriat dintre stat și mediu privat de afaceri în sensul democratizării evidente a parcursului carierei unui absolvent ENA prin circuitul format de interacțiunea intituțiilor esențiale ale statului cu business-ul francez și multinațional”.

ENA a format înalți funcționari ai administației franceze (Consiliul de Stat, Curtea de Conturi, Inspecția Finanțelor, Corpul prefectural, Corpul Diplomatic sau Consular, Expansiunea economică în străinătate, etc.)

Cu alte cuvinte, ENA devine un rezervor de cadre competente pentru întreg sistemul economiei și politicii  naționale, creând o categorie de elite apte de a guverna și gestiona  competent în situații speciale.

Iată de ce s-a pus atâta presiune pe decizia de desființare a ENA. Nu pentru că devenise o instituție „a elitei, ci pentru că producea elită”, singura categorie aptă profesional și cultural de a se opune populismului extremist reprezentat de neomarxism.

Doar elita, prin poziția și raportarea sa la obiectivele  naționale,  poate reprezenta un vaccin anti pandemia ideologică. De aceea, cea mai sigură cale de eliminare a elitelor este distrugerea instituțiilor și mediului care le crează.

Desființarea ENA reprezintă un pericol evident pentru viitor. Dispariția unei instituții simbol al elitei în una dintre cele mai civilizate și educate țări ale lumii arată cât de puternică a devenit această pandemie ideologică neomarxistă.  Dispariția ENA este doar începutul. Să ne temem de ce ar putea urma.

Mircea Geoană, Absolvent ENA, Promoția Léon Gambetta

„Am primit cu inima îndoită decizia președintelui Macron de a desființa ENA (École Nationale d’Administration), celebra școală de administrație publică înființată în 1945 de către Generalul de Gaulle.

Ce l-a determinat pe președintele Macron (énarque la rândul său, ca și mulți alți președinți și prim-miniștri francezi) să adopte o astfel de măsură radicală?

O parte a motivației este politică. Contrar spiritului deschis și meritocratic imaginat de Charles de Gaulle pentru reconstruirea din temelii a Franței după război, de-a lungul anilor ENA a devenit un club închis, din care se selectează elita politică, administrativă și economică a Franței. Nu întâmplator, enunțul prezidențial inițial privind desființarea ENA a fost făcut în toiul protestelor vestelor galbene.

Dar există și un motiv mai profund, cel legat de rolul renăscut al Statului în contextul pandemiei, crizei economice, competiției geopolitice, revoluției tehnologice și a nervozității crescânde a cetățenilor lumii democratice față de acțiunile Statului. Ce face președintele Biden în America cu investițiile masive în relansarea economiei și a investițiilor fără precedent în modernizarea infrastructurilor, digitalizare și „înverzirea” economiei reprezintă mai mult decât un răspuns la efectele pandemiei: reprezintă sfârșitul perioadei care a avut că mantră ideologică și acțiune politică ideea centrală a unui rol minimal al statului și primatul piețelor în politica economică, așa-numitul consens de la Washington.

Și pentru România dezbaterea ce rol revine Statului este relevantă și actuală. La întoarcerea din Franța și la intrarea în politică, am pledat și susținut crearea fratelui mai mic al ENA, INA, cu scopul de a investi sistematic în calitatea administrației publice românești. Din nefericire, politizarea excesivă  și discontinuitatea perenă în politicile publice din România au condus la un rol marginal pentru Institut.

Însă nevoia de clarificare „filosofică” rămâne. Mai ales în țări ca România, cu importante decalaje de dezvoltare și de capacitate administrativă, nevoia clădirii unui Stat Strateg – dinamic, planificator, reinventat, însănătoșit, decăpușat, eficace, transparent, antreprenorial și mai respectuos față de cetățean reprezintă o prioritate absolută, inclusiv pentru mediul economic si echilibrul necesar în societate. Recâștigarea încrederii cetățenilor noștri în instituțiile publice face parte din reziliența noastră ca societate, într-o lume în care fracturile și vulnerabilitățile sunt plătite scump. Unii încearcă să prezinte digitalizarea Statului (necesară și urgență) drept soluția magică pentru această transformare. Regândirea profundă a rolului Statului și investiția în oamenii care populează instituțiile sale reprezintă adevărata prioritate natională.

Și da, așa cum Emmanuel Macron propune o nouă Școală pentru Înalții Funcționari ai Statului francez construită pe fundația clădită de ENA, a sosit clipa să avem și noi curajul de a apuca pe un drum nou, dificil, controversat, însă indispensabil pentru un destin mai bun.”, a scris secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, într-un comentariu pentru Digi24.