Mario Draghi, însărcinat cu formarea noului guvern italian

Fostul șef al Băncii Centrale Europene (BCE), acum în vârstă de 73 de ani, a fost însărcinat de președintele Sergio Mattarella să formeze un guvern de uniune națională după ce coaliția condusă de Giuseppe Conte s-a prăbușit.

Guvern de uniune națională? Puțin probabil…

Președintele Mattarella l-a convocat pe Mario Draghi la Palatul Quirinale pentru discuții, declarând că țara are nevoie de un nou guvern „de profil” după demisia lui Conte. La nouă ani după ce bancherul italian a primit creditul că ar fi salvat euro în urma crizei financiare, iată că are acum sarcina de a scoate Italia din cea mai gravă recesiune economică de după cel de-al doilea război mondial.

Criza guvernamentală a fost generată de părăsirea coaliției de către Matteo Renzi, un alt fost prim-ministru, care conduce un partid de 2%, altminteri procente esențiale în cazul unor vremuri tulburi când este nevoie de majorități sigure.

Problema unui guvern de „uniune națională” este că nu satisface decât nevoile minorității globaliștilor, lăsând majoritatea suveranistă afară din joc, după cum s-a mai întâmplat. De altfel, creșterea spectaculoasă a dreptei și a populiștilor anti-establishment s-a întâmplat exact din cauza unei situații similare, atunci preferatul corporațiilor fiind Mario Monti.

Mario Draghi ar trebui să obțină așadar sprijinul Mișcării 5 Stele, cea mai mare grupare din Parlament, doar că, exact aceștia sunt cei despre care vorbeam, cei care s-au născut pe abuzul comis, în mod similar, prin impunerea lui Monti! Ne aflăm în aceeași situație, doar că acum numele din vârful paginii este Draghi.

Și mai interesant este faptul că există o coaliție de dreapta care are deja asigurată o majoritate și care nu cere altceva decât alegeri anticipate și instalarea unui guvern legitim, rezultat din votul cetățenilor.

Această opțiune nu este însă pe placul președintelui Mattarella, căci ar însemna revenirea la putere a lui Matteo Salvini, alături de Silvio Berlusconi și de Giorgia Meloni.

Că negocierile vor fi dificile, e deja extrem de clar! Salvini a și postat pe social media texte precum „Italia este o republică democrată, fondată pe muncă. Suveranitatea aparține poporului…”. semn că ideea anticipatelor continuă să rămână prioritară pentru cei din opoziție. Reacția Giorgiei Meloni a fost și mai dură: „Destul cu această pantomimă nedemnă: Italia merită o guvernare solidă care să lucreze unită pentru interesele națiunii”.

Recuzita „progresistă” Bloomberg a și titrat că „acțiunile și obligațiunile cresc după ce fostul șef al BCE, Mario Draghi, a fost ales pentru a fi următorul prim-ministru”. O extrem de ieftină modalitate de a pune umărul la propulsarea sau dărâmarea câte unui politician!

Draghi, un personaj controversat

Grecia a folosit tranzacțiile valutare proiectate de Goldman Sachs, în 2001, pentru a masca nivelul datoriei, în vederea intrării în zona euro. Goldman Sachs a continuat să ajute Grecia să-și mascheze contabilitatea și s-a oferit să intervină, în 2009, deși Grecia renunțase deja la serviciile băncii.

Valoarea creanței ascunse a fost de 2,8 miliarde de euro în 2001, iar ca urmare a unei restructurări, din 2005, creanța a crescut la 5,8 miliarde de euro. Goldman a câștigat onorarii mari pentru aceste înțelegeri.

Mario Draghi, care urma să fie șeful Băncii Centrale Europene, s-a alăturat totuși băncii Goldman Sachs, în 2002 și a devenit șeful grupului care s-a ocupat de restructurare, în 2005.

New York Times a relatat după aprobarea nominalizării lui Draghi că acesta a oferit tranzacții similare și altor guverne europene. Astfel, Banca Italiei a emis o negare cu privire la implicarea lui Draghi. Se pare că Draghi a fost implicat direct în organizarea de tranzacții similare, mult mai mari, pentru Italia, în timp ce era directorul general al Băncii Italiei, în 1999.  Dacă Goldman Sachs a fost una dintre contrapartidele pentru Italia, când Draghi a fost la cârma Băncii Centrale, angajarea sa ulterioară la Goldman arată ca o mită.