Militarii din Franța: un nou apel la patriotism și salvarea țării

La două săptămâni de la lansarea așa-zisului „apel al generalilor” prin care militarii solicitau președintelui Macron și clasei politice revenirea la patriotism, un al doilea apel, al militarilor activi – de această dată, generează frisoane clasei politice.

Aproape 60 la sută din populație susține apelul!

Textul publicat de săptămânalul Valeurs Actuelles, intens comentat (și nu doar în Franța) a stârnit reacții dure din partea clasei politice și în egală măsură din partea establishmentului. Premierul Jean Castex l-a condamnat „cu cea mai mare fermitate”! După cum relata QMagazine în precedentul articol, acuzele extremei stângi (marxiste) au mers de la simpla denigrare a militarilor semnatari (rasism, fascism etc.) până la demonizare și acuze de încercare de lovitură de stat!

Departe de toate acestea, apelul „generalilor”, iar acum și al doilea apel, al cadrelor active ale armatei, doresc doar să sublinieze o serie de aspecte ale derapajelor periculoase ale politicii actuale. Și cel de-al doilea apel a fost deja citit de milioane de francezi și semnat de sute de mii! Semnatarii arată, explicit, că „scopul nu este de a submina instituțiile statului, ci de a alerta oamenii cu privire la gravitatea situației.”

Potrivit unui sondaj Harris, 58% din cei chestionați susțin demersul militarilor (sau au și au și semnat apelul lor)! Este o cifră uluitoare. Iată că scrisoarea deschisă adresată președintelui, Guvernului și Parlamentului, pare să fi avut un ecou mult mai pronunțat în rândul cetățenilor.

În total, 84% dintre respondenții francezi consideră că violența crește de la o zi la alta și 73% dintre ei consideră că țara se prăbușește. Susținătorii de dreapta par mai în acord cu ideile semnatarilor. În special cu privire la problema securității: de exemplu, 93% dintre republicani și 94% dintre susținătorii Rassemblement National (condus de Marine Le Pen) consideră că legile republicii nu se aplică în anumite orașe.

Și, dacă statul major al Armatei a considerat că cei 18 militari activi semnatari ai primei scrisori deschise trebuiesc sancționați, două treimi din cei chestionați de Harris consideră că semnatarii platformei nu ar trebui pedepsiți. Marine Le Pen, la două zile după publicarea primului apel la patriotism, i-a invitat pe militarii semnatari să se alăture demersurilor politice ale Rassemblement National „pentru a lua parte la bătălia care începe”. Sprijinul dnei. Le Pen a fost reînnoit ulterior, când a și deplâns „fermitatea” guvernului față de semnatarii apelului.

De ce este crucială poziția liderilor politici în chestiunea militarilor

Marine Le Pen este văziută ca fiind principala opțiune contra președintelui Macron în alegerile de anul viitor. Nu este nici un secret faptul că există o reciprocă relație amicală între liderul Rassemblement National și militari. Nu același lucru se poate spune și despre Emmanuel Macron! Dimpotrivă!

Macron, pe de altă parte, are nevoie de susținerea militarilor ca de aer. Politica externă a Franței este indisolubil legată de situația din Africa, din fostele colonii. Dar, acesta este locul unde eșecul lui Macron este mai vizibil ca oriunde! Macron a apelat la ajutorul lui Donald Trump, dar tot ce a reușit să obțină a fost o împărțire a zonelor de interes din Africa cu liderul de la Casa Albă. Astfel, prezența militară americană urma să fie mai amplă în sudul Africii, nordul – fostele colonii – urmând să rămână în sfera de inflență feanțuzească.

Pe de altă parte, Macron ar fi avut nevoie de eforturile americane pentru a opri expansiunea rușilor, turcilor, dar mai ales ale chinezilor în Africa. La fel, Franța a dorit să se distanțeze și de Germania și chiar de UE care devine o prezență tot mai pregnantă în zonă. Nu e de neglijat nici Italia, care pare decisă să pătrundă în zonele de dincolo de Sahel. Iar Franța, dorește să controleze migrația și resursele africane, de fapt miza tuturor intereselor!

În ceea ce privește lupta cu terorismul, Macron este pe cale să piardă bătălia, iar militarii francezi sunt primii care văd acest lucru. Cum, la fel de bine, văd și poziția duplicitară a Franței în ceea ce privește islamismul. Nu întâmplător regăsim pasaje explicite în ambele apeluri ale militarilor legate de această chestiune.

Iar cel de-al doilea apel, dincolo de a deplânge soarta localităților franțuzești invadate de migranți, pune acum degetul și pe chestiunile care îi privesc pe militari. „Afganistan, Mali, Republica Centrafricană sau în alte părți, unii dintre noi am experimentat focul inamic. Unii și-au lăsat camarazi acolo. Ei și-au oferit pielea pentru a distruge islamismul căruia îi faceți concesii pe pământul nostru”, scriu militarii.

Acest al doilea apel al militarilor este mult mai virulent decât primul! Se referă fără echivoc la situația din Franța aflată în declin și sublinază: „Acest declin, l-am văzut în multe țări aflate în criză. Precede prăbușirea. Anunță haos și violență și, contrar a ceea ce afirmați ici și colo, acest haos și această violență nu vor proveni dintr-o rebeliune militară, ci dintr-o insurecție civilă”.

„Generația focului”

Militarii francezi care se auto-denumesc „Generația focului”, participanți în teatrele de operațiuni, n-au mai riscat sancțiunile de această dată! „Și dacă nu putem, regulamentar, să ne exprimăm cu fața descoperită, este la fel de imposibil să tăcem”, scriu ei pentru a se prezenta.

Serviciul de informații interne al forțelor armate, lucrează zi și noapte de la începutul săptămânii trecute pentru a încerca să identifice autorii textului, dar fără succes. Acum îi revine lui Emmanuel Macron să decidă dacă va continua vânătoarea de vrăjitoare (cu riscul de a provoca o criză politică) sau dacă decide să arunce prosopul.

Semnatarii apelului, se solidarizează cu semnatarii primei epistole către președintele Macron și acuză puterea politică de „lașitate, înșelăciune, perversiune”. „Toți bătrânii noștri, cei care au făcut din țara noastră ceea ce este, care i-au desenat teritoriul, i-au apărat cultura, au dat sau au primit ordine în limba sa, au luptat ca tu să lași Franța să devină un stat eșuat care înlocuiește suveranitatea sa cu neputința din ce în ce mai evidentă și cu o tiranie brutală împotriva slujitorilor săi care încă mai vor să vă avertizeze?”

Partea cea mai dură a textului se referă la „abandonarea țării” de către politicieni și sprijinirea bandelor de delicvenți „pentru care Franța nu înseamnă nimic altceva decât un obiect de sarcasmului, disprețului sau chiar urii”. În acest context, militarii acuză: „războiul civil este în plină pregătire în Franța și o știi perfect”. Iar autorii concluzionează: „Da, dacă va izbucni un război civil, armata va menține ordinea pe propriul său pământ, pentru că i se va cere”.

Dar, principala întrebare pe care o pune chiar și publicația Valeurs Actuelles este dacă mai poate armata salva Franța?