Noua Lege offset, propusă de Nicoleta Pauliuc (PNL), va defini „interesul esențial de securitate” și va viza cotractele guvernamentale

Preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Senat, Nicoleta Pauliuc, a depus la Parlament un proiect de act normativ privind reglementarea contractelor compensatorii în perspectiva achiziţionării de echipamente şi tehnică militară pentru dotarea Armatei, în conformitate cu Strategia Naţională de Apărare şi deciziile succesive ale Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

• Khaled Hassan: Încercând să ștergem o identitate masculină mândră și sănătoasă, nu am eliberat societatea, ci am distrus-o
• „Legături primejdioase”: Axa Călin Georgescu-Simion-PSD
• Deschisă, închisă, redeschisă, iar închisă… și bombardată
• Dinescu, această pasăre Phoenix care va renaște din cenușa casei sale
• Arestări după incidentul de la Spitalul „Sf. Pantelimon”

Iniţiativa legislativă a senatoarei liberale vine în contextul în care ţara noastră alocă, începând cu 2023, 2,5% din PIB Ministerului Apărării Naţionale, cea mai mare parte fiind orientată către achiziţia de tehnică militară modernă la cele mai înalte standarde NATO.

„Aplicarea acestei legi înseamnă miliarde de euro întorşi în economia noastră, sprijin concret pentru firmele din industria de apărare, dar şi pentru alte companii pe orizontală şi care deservesc sistemul național de securitate, înseamnă locuri de muncă, dar şi întărirea securităţii naţionale şi a rezilienţei în faţa unor ameninţări externe.

Am certitudinea că, prin promovarea propunerii mele legislative, industria de apărare s-ar putea transforma din Cenușăreasa economiei românești în motor al dezvoltării economice.

Este un proiect care vizează întărirea securităţii naţionale, pentru că vorbim de contracte strategice de achiziţie de tehnică militară. Legea va încuraja o competiţie economică reală pe o piaţă deschisă. Am certitudinea că, prin promovarea propunerii mele legislative, industria de apărare s-ar putea transforma din Cenuşăreasa economiei româneşti în motor al dezvoltării economice”, a declarat Nicoleta Pauliuc.

Potrivit acesteia, se va crea cadrul pentru o competiţie economică deschisă între contractanţi în aşa fel încât România să fie beneficiară de tehnică militară de ultimă generaţie cu costuri corecte şi compensaţii proporţionale cu achiziţia făcută.

„Am organizat mai multe dezbateri cu toţi stakeholder-ii – începând cu companiile din industrie, continuând cu reprezentanţii instituţiilor publice, cu potenţialele companii de la care urmează să se cumpere tehnică militară, dar şi cu societatea civilă. De altfel, se poate spune că această lege a offset-ului este solicitată de reprezentanţii industriei de apărare din România de foarte mulţi ani, pentru că actualul cadru legal este depăşit şi nu mai corespunde realităţilor actuale, fie şi pentru că, între timp, ţara noastră a devenit membră a UE şi NATO”, a precizat Pauliuc.

România a alocat sume tot mai importante pentru dotarea armatei Foto MApN

Legea presupunea înfiinţarea Agenţiei pentru Operaţiuni Compensatorii, instituţie care va veghea pentru semnarea şi corecta implementare a contractelor de compensare şi precompensare accesorii contractelor de achiziţii publice de interes esenţial. Instituţia urmează să fie condusă de un preşedinte şi doi vicepreşedinţi, precum şi de Comitetul de coordonare din care vor face parte reprezentanţi ai tuturor instituţiilor statului român, care sunt implicaţi atât în derularea contractelor de achiziţii, cât şi în arhitectura de securitate a României. De asemenea, se stabileşte controlul parlamentar asupra activităţii Agenţiei privind operaţiunile compensatorii şi operaţiunile compensatorii în avans, menţinând controlul prim-ministrului asupra raportului de audit, se arată în comunicat.

„Pornind de la premisele că înzestrarea Armatei este un obiectiv strategic naţional şi că susţinerea industriei de apărare din România reprezintă un ţel economic important, am creat un cadru legal prin care contractele de achiziţie de tehnică militară să presupună operaţiuni compensatorii, dar să poată fi derulate cu celeritate în baza unei decizii a Agenţiei. Această formă legală pe care o propun asigură deopotrivă transparenţa întregului proces, dar şi o mai bună coordonare şi comunicare între instituţii. (…) Tocmai din perspectivă democratică, am insistat şi asupra importanţei controlului civil parlamentar”, a concluzionat Nicoleta Pauliuc.

Ce propune noua Lege

Redăm mai jos motivele care au stat la baza elabărării noii legi, conform proiectului consultat de Q Magazine.

În prezent, operațiunile compensatorii – cunoscute în alte state sub denumirea de offset, countertrade, industrial cooperation, participation – sunt reglementate la nivel de legislație primară prin OUG nr. 189/2002^[1]. Subliniem că acest act normativ a fost adoptat înainte de aderarea României la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și Uniunea Europeană.

La nivel de legislație secundară există 3 acte normative, și anume:

– HG nr. 459/2006^[2];

– HG nr. 955/2006^[3];

– HG nr. 1438/2009^[4].

În plus, indirect, operațiunile compensatorii sunt reglementate inclusiv de:

– Legea nr. 346/2006^[5] (art. 61 alin. (3));

– OUG nr. 114/2011^[6] (art. 20 alin. (3)).

^[1] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 189/2002 privind operațiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională. În vigoare de la 21 februarie 2003.

^[2] Hotărârea de Guvern nr. 459/2006  pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2002 privind operaţiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

^[3] Hotărârea de Guvern nr. 955/2006 pentru aprobarea domeniilor prioritare care pot beneficia de operațiuni compensatorii și a modului de ierarhizare a acestora prin multiplicatori de compensare și pentru modificarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2002 privind operațiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 459/2006.

^[4] Hotărârea de Guvern nr. 1438/2009 privind organizarea și funcționarea Oficiului de Compensare pentru Achiziții de Tehnică Specială.

^[5] Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale.

^[6] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii.

Cadrul legislativ actual este vulnerabil fiind caracterizat de un regim sancționatoriu lax.

Cu privire la sancțiunea pentru nesemnarea contractului de compensare, OUG nr. 189/2002 prevede – „În termen de cel mult 90 de zile de la semnarea contractului de achiziție, contractantul semnează acordul de compensare” (art. 19 alin. (1)); „În termen de 45 de zile de la semnarea acordului-cadru de compensare, contractantul va emite către Agenţie o scrisoare de garanţie bancară de bună execuţie a acordului, …” (art. 35). Iar HG nr. 459/2006 explică – „Nesemnarea acordului de compensare în termenul prevăzut la art. 19 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 189/2002, …, constituie o execuţie necorespunzătoare a contractului de achiziţie şi, la sesizarea Agenţiei, autoritatea contractantă va proceda la executarea garanţiei de bună execuţie a contractului de achiziţie…” (pct. 7).

Observăm că, în cazul nesemnării acordului de compensare, autoritatea contractantă ar trebui să procedeze la executarea garanției bancare. Însă, contractantul este obligat să emită scrisoarea de garanție bancară după semnarea acordului de compensare. Ceea ce este evident o contradicție.

*

În plus, OUG nr. 189/2002 prevede–„Contractantul care nu își execută angajamentele de compensare este exclus de la o altă procedură de atribuire a unui contract de achiziție ce implică și executarea unei obligații de compensare pe o perioadă de 5 ani, calculată …” (art. 37). Iar HG nr. 459/2006 explică: „Se consideră neexecutare a angajamentelor de compensare următoarele situaţii: a) contractantul nu semnează cu Agenţia acordul de compensare în termenul prevăzut la art. 19 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 189/2002, …. În acest caz perioada se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut de lege” (pct. 18).

Astfel, în cazul nesemnării acordului de compensare, sancțiunea este numai această excludere.

Constatăm că prevederile legale dau posibilitatea contractantului de a nu semna acordul de compensare, această conduită fiind sancționată lax, fiind extrem de „rentabilă” pentru acesta.

*

Prin urmare, propunerea legislativă prevede – „În clauza de compensare se menționează expres: a) obligația de a încheia contractul de compensare …; condiția rezolutorie, care constă în neexecutarea obligației prevăzute la lit. a)… ” (art. 6); „Contractul de achiziție publică de interes esențial de securitate cu clauză de compensare, respectiv contractul privind asistenţa de securitate acordată de către un guvern străin cu clauză de compensare se semnează concomitent cu contractul de compensare…” (art. 7).

Astfel, pe lângă condiția rezolutorie din clauza de compensare, introduce obligația semnării în aceeași zi a ambelor contracte, pentru a asigura garanții suficiente pentru atingerea scopului legii.

***

Cu privire la executarea voluntară a obligației de compensare, OUG nr. 189/2002 prevede  – „Perioada în care obligația de compensare trebuie îndeplinită este de maximum 10 ani, în funcție de valoarea obligației și de complexitatea acesteia, dar fără să depășească cu mai mult de 2 ani durata de executare a contractului de achiziție. Președintele Agenției poate propune prelungirea oricăreia dintre perioadele de mai sus, perioada de îndeplinire a obligației de compensare respective fiind stabilită prin hotărâre a Guvernului” (art. 7)).

Astfel, posibilitatea acordată președintelui Oficiului de a propune prelungirea sine die a duratei acordului de compensare încurajează tergiversarea îndeplinirii obligației de compensare și implicit descurajează conformarea voluntară a contractantului, ceea ce generează instabilitate și insecuritate în relațiile contractuale.

*

Prin urmare, propunerea legislativă prevede – „Durata contractului de compensare este de maximum 7 ani” (art. 14 alin. (1)). Astfel, reduce durata contractului de compensare și înlătură arbitrariul președintelui Agenției referitor la acest aspect, pentru a întări procesul de monitorizare a executării și a stimula conformarea voluntară a contractantului.

***

Cu privire la sancțiunea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligației de compensare, OUG nr. 189/2002 prevede – „Dacă obligațiile de compensare nu sunt îndeplinite la termen și în modul cerut, contractantul va plăti părții române penalități de întârziere de 0,01% pe zi din suma neobținută prin operațiunea compensatorie. Limita penalităților va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului” (art. 34 alin. (1)).

Pentru a pune în aplicare această dispoziție, Guvernul a adoptat HG nr. 459/2006 care prevedea inițial că – „Penalităţile totale cumulate sunt limitate la maximum 20% din valoarea totală a obligaţiei de compensare” (pct.15.2).

Ulterior, prin Nota de fundamentare la HG nr. 955/2006 s-a constatat: „Aceste dispoziţii legale creează dificultăţi în negocierile dintre Agenţia de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială şi contractanţii străini cu care aceasta urmează să încheie acorduri de compensare, din două cauze. O primă cauză vizează cuantumul maxim al acestor penalităţi, considerat exagerat de contractanţii străini, în condiţiile în care în practica internaţională aceste penalităţi sunt limitate, de regulă, la un procent de 10% din valoarea totală a obligaţiei de compensare. O a doua cauză rezultă din formularea textului, care face referire la un cuantum de maximum 20%. Ca atare, pe parcursul negocierilor, toţi contractanţii încearcă să obţină un cuantum maxim al penalităţilor mai mic de 20%, fapt care duce la tergiversarea încheierii acordurilor compensatorii. Pentru eliminarea acestor inconveniente, a fost propusă limitarea penalităţilor la un procent de 10% din valoarea totală a obligaţiei de compensare, conform practicii internaţionale, pe de-o parte, iar pe de altă parte textul a fost redactat astfel încât aceste dispoziţii să se aplice identic tuturor contractanţilor, limita maximă a penalităţilor nemaiputând constitui obiect al negocierii.” Cu această fundamentare, Guvernul a adoptat HG nr. 955/2006 care modifică dispoziția inițială din HG nr. 459/2006. Astfel, HG nr. 459/2006 prevede  – „Penalităţile totale cumulate sunt limitate la 10% din valoarea totală a obligaţiei de compensare” (pct.15.2).

Referitor la conținutul Notei de fundamentare la HG nr. 955/2006, observăm că aceasta cuprinde afirmații echivoce precum „cuantumul maxim al acestor penalităţi, considerat exagerat de contractanţii străini” și „pe parcursul negocierilor, toţi contractanţii încearcă să obţină un cuantum maxim al penalităţilor mai mic de 20%”, în contextul în care OUG nr. 189/2002 prevede clar competența Guvernului de a stabili „limita penalităților”, fără a face obiectul vreunei negocieri.

Exercițiu militar Foto MApN

În continuare, HG nr. 459/2006 prevede – „La termenul final al acordului de compensare, în plus faţă de penalităţile menţionate la pct. 15.2, pentru suma neobţinută prin operaţiuni compensatorii Agenţia va executa scrisoarea de garanţie bancară de bună execuţie a acordului pentru o valoare reprezentând 10% din suma neobţinută prin operaţiuni compensatorii.” (pct. 15.3).  

Astfel, în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligației de compensare, o sancțiune constă în penalităţi, limitate la 10% din valoarea obligaţiei de compensare și în valoarea executată din scrisoarea de garanție bancară, care este 10% din suma neobţinută prin operaţiunile compensatorii.

*

În plus, OUG nr. 189/2002 prevede–„Contractantul care nu își execută angajamentele de compensare este exclus de la o altă procedură de atribuire a unui contract de achiziție ce implică și executarea unei obligații de compensare pe o perioadă de 5 ani, calculată de la momentul expirării acordului de compensare executat necorespunzător” (art. 37). Iar HG nr. 459/2006 definește: „Se consideră neexecutare a angajamentelor de compensare următoarele situaţii: …; c) contractantul nu execută, conform acordului de compensare şi în termenul specificat de acesta, inclusiv prelungirile dacă au fost acordate, operaţiunile compensatorii angajate prin acordul de compensare perfectat cu Agenţia….” (pct. 18).

Astfel, în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligației de compensare, o altă sancțiune minoră este această excludere.

România a achiziționat 32 de avioane F16 din Norvegia Valoarea contractului semnat cu Guvernul Regatului Norvegiei este de 388 milioane euro și se va derula pe o perioadă de trei ani, primele aeronave urmând să fie livrate spre sfârșitul anului 2023. Foto RNoAF

Prin urmare, propunerea legislativă prevede – „În situația executării parțiale, contractantul care execută minimum 70% din valoarea obligației de compensare la data expirării duratei contractului de compensare plătește Agenției penalități egale cu valoarea obligaţiei de compensare rămase de executat”; „Penalitățile se fac venit la bugetul de stat” (art. 23 alin. (1) și (6)).

Astfel, abordează situația executării a minimum 70% din valoarea obligației de compensare și extinde sancțiunea la 100% din valoarea obligației de compensare rămase de executat, pentru a întări regimul juridic sancționatoriu.

De asemenea propunerea legislativă mai prevede– „În clauza de compensare se menționează expres: …b) condiția rezolutorie, care constă în … executarea a mai puțin de 70% din valoarea obligației de compensare la data expirării duratei contractului de compensare” (art. 6); „Contractantul care execută mai puțin de 70% din valoarea obligației de compensare la data expirării duratei contractului de compensare este exclus de la procedurile pentru atribuirea oricărui contract de achiziție publică pe o perioadă de 5 ani, calculată de la data expirării duratei contractului de compensare” (art. 23 alin. (5)).

Astfel, abordează inclusiv situația executării a mai puțin de 70%, considerată drept circumstanță agravantă. În această situație,  pe lângă condiția rezolutorie din clauza de compensare, extinde sancțiunea la orice contract de achiziție publică, pentru a întări regimul juridic sancționatoriu.

Cu privire la accesul autorităților publice care justifică un interes legitim la dosarul operațiunilor compensatorii, conform OUG nr. 189/2002 – „Agenția are obligația de a întocmi dosarul operațiunilor compensatorii, cuprinzând toate documentele relevante din cadrul procedurii de încheiere-derulare a acordurilor de compensare, precum și documentele ce atestă modul de executare a obligațiilor de compensare, inclusiv rapoartele trimestriale și anuale” (art. 41) și “Dosarul se păstrează de către Agenție atât timp cât executarea obligației de compensare este în derulare, dar nu mai puțin de 5 ani de la data finalizării executării obligației respective” (art. 42).

*

Prin urmare, propunerea legislativă prevede – „…se păstrează de către Agenție 10 ani de la data expirării duratei contractului de compensare, respectiv a contractului de pre-compensare” (art. 42 alin. (2)).

Astfel, extinde termenul de păstrare a dosarelor la 10 ani, inclusiv pentru operațiunile pre-compensatorii, pentru a consolida procesul de combatere a fraudelor economice.

*****

Cadrul legislativ actual este vulnerabil deoarece OUG nr. 189/2002 are un domeniu de aplicare mult mai extins decât permite art. 346 din TFUE^[1] statelor membre.

Deși OUG nr. 189/2002 a fost adoptată anterior aderării României la UE, niciuna dintre modificările și completările aduse după aderare nu a soluționat această vulnerabilitate.

Astfel, OUG nr. 189/2002 prevede direct scopurile acesteia, și anume – „Prezenta ordonanţă de urgenţă are drept scop stabilirea principiilor, a cadrului general şi a procedurilor pentru derularea operaţiunilor compensatorii, constând în compensaţii economice, stabilite prin contractul de achiziţie ca o condiţie pentru achiziţionarea de produse, lucrări sau servicii de pe piaţa externă, în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, cu condiţia ca aceste achiziţii să depăşească pragul valoric stabilit la art. 5” (art. 1); „Prin introducerea și derularea operațiunilor compensatorii se urmăresc promovarea semnificativă a intereselor economice ale României și crearea unor instrumente eficiente pentru îmbunătățirea situației balanței comerciale prin: a) recuperarea, integrală sau parțială, a fondurilor investite în achizițiile de tehnică militară; b) susținerea industriei românești, în general, și a celei de apărare, în special; c) creșterea aportului de valută prin vânzarea pe piața externă de produse ale industriei de apărare și a altor produse și servicii ale economiei românești și/sau prin investiții de capital străin; d) obținerea de tehnologie modernă; e) crearea de noi oportunități de afaceri și promovarea investițiilor și a colaborării în activitatea de cercetare științifică; f) creșterea calității și productivității în industrie; g) creșterea competitivității internaționale a economiei românești” (art. 3).

OUG nr. 189/2002 prevede și indirect scopurile sale. De exemplu, enumeră printre formele de operațiuni compensatorii – „asistență pentru crearea de noi locuri de muncă” (art. 4); Totodată definește „valoarea efectivă a unei tranzacții prin compensare – valoarea adăugată local a tranzacției prin compensare, respectiv valoarea nominală probată de către contractant, …, din care se scad, dacă este cazul: valoarea acceptată a materiilor prime, materialelor, produselor, subansamblelor sau serviciilor achiziționate de pe piața externă și încorporate în produsul finit; profitul corespunzător realizat de contractant, beneficiarul român și/sau de entitatea eligibilă, transferat în afara țării după plata impozitelor și taxelor legale; alte plăți aferente tranzacției, de tipul redevențelor sau licențelor, transferate în afara țării, după plata impozitelor și taxelor legale” (art. 4) și prevede „Determinarea creditului acumulat pentru fiecare tranzacție se face prin înmulțirea valorii efective a tranzacției cu multiplicatorul de compensare aferent; suma creditelor obținute pentru fiecare tranzacție reprezintă creditul curent” (art. 31 alin. (1)). Aceste concepte sunt de bază pentru executarea obligației de compensare care se realizează prin acumularea unui credit curent egal cu valoarea obligației de compensare.

Mai mult, OUG nr. 189/2002 prevede– „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică pentruîndeplinirea obligaţiei de compensare rezultate din atribuirea unui contract de achiziţie de pe piaţa externă de produse, servicii sau lucrări necesare domeniului apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a cărui valoare depăşeşte, individual sau cumulat, două milioane de euro (art. 5 alin. (1)); „Valoarea obligaţiei de compensare trebuie să fie cel puţin 80% din valoarea contractului de achiziţie” (art. 6 alin. (1)).

*

La nivel european, art. 346 din TFUE consfințește – „(1) Dispoziţiile tratatelor nu contravin următoarelor norme: (a) nici un stat membru nu are obligaţia de a furniza informaţii a căror divulgare o consideră contrară intereselor esenţiale ale siguranţei sale; (b) orice stat membru poate lua măsurile pe care le consideră necesare pentru protecţia intereselor esenţiale ale siguranţei sale şi care se referă la producţia sau comerţul cu armament, muniţie şi material de război; aceste măsuri nu trebuie să modifice condiţiile de concurenţă pe piaţa internă în ce priveşte produsele ce nu sunt destinate unor scopuri specific militare.(2) Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate modifica lista stabilită la 15 aprilie 1958 cuprinzând produsele cărora li se aplică dispozițiile alineatului (1) litera (b).”

Directiva 2009/81/CE dispune – „Sub rezerva articolelor … 346 din tratat, prezenta directivă este aplicabilă în cazul contractelor atribuite în domeniile apărării și securităţii care au ca obiect:…” (art. 2). Dispozițiile Directivei sunt transpuse de OUG nr. 114/2011 – „Sub rezerva respectării prevederilor art. … 346 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, inclusiv a contractelor sectoriale, şi a acordurilor-cadru atribuite în domeniile apărării şi securităţii, care au ca obiect: …” (art. 1 alin. (1)).

De asemenea, Guidance Note – Offsets^[2] oferă un punct de vedere remarcabil cu privire la scopul legislațiilor naționale în domeniu – „22. În acest context, este important să reamintim că nu sunt acceptate considerentele economice ca temeiuri pentru justificarea restricțiilor la libertățile garantate de Tratat. …Aceasta înseamnă că măsura restrictivă în cauză trebuie să fie necesară pentru interesele de securitate, nu pentru interesele economice sau legate de ocuparea forței de muncă...”.

*

Este evident că noțiunile „compensaţii economice”, „promovarea semnificativă a intereselor economice ale României” și „valoarea adăugată local a tranzacției prin compensare” sunt de natură economică, iar „crearea de noi locuri de muncă” este de natura ocupării forței de muncă.

Cu alte cuvinte, OUG nr. 189/2002 prevede că la orice contract de achiziţie publică de pe piaţa externă de produse, servicii sau lucrări necesare domeniului apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a cărui valoare depăşeşte, individual sau cumulat, două milioane de euro, indiferent dacă măsura achiziției protejează interese esențiale sau neesențiale de securitate ale României, se aplică în mod obligatoriu măsura obligației de compensare, în valoare de minimum 80% din valoarea achiziției, care protejează interese economice, indiferent dacă aceste interese economice sunt interese esențiale sau neesențiale de securitate ale României.

Or, art. 346 din TFUE permite statelor membre să ia exclusiv măsuri pentru protecția intereselor esențiale de securitate.Directiva 2009/81/CE^[3], respectiv OUG nr. 114/2011 care o transpune nu se aplică în acest domeniu. De altfel, Comisia Europeană a transmis deja două solicitări de clarificare, existând riscul declanșării unei proceduri de infringement.

*

Prin urmare, propunerea legislativă prevede –„Prezenta lege reglementează măsurile pentru protecţia intereselor esențiale de securitate ale României și care se referă la producţia sau comerţul cu armament, muniţie şi material de război, prin aplicarea art. 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene” (art. 1 alin. (1)).

În plus, redefinește atât creditul de compensare – „valoarea … rezultată prin aplicarea multiplicatorului de compensare la valoarea nominală a tranzacției” cât și creditul de pre-compensare – „valoarea … egală cu valoarea nominală a tranzacției” (art. 3).

Așadar,propunerea legislativă pune în aplicare art. 346 din TFUE și declară ca scop al legii protecția intereselor esențiale de securitate ale României, oricare alt scop, direct sau indirect, putând fi motiv de infringement.

***

Pe de altă parte, OUG nr. 189/2002prevede– „Valoarea obligaţiei de compensare trebuie să fie cel puţin 80% din valoarea contractului de achiziţie” (art. 6 alin. (1)).

*

Cu toate acestea, la nivel european,  conform Guidance Note – Offsets – „26. În sfârșit, orice decizie de utilizare a articolului 346 din TFUE trebuie să se bazeze pe o evaluare de la caz la caz care identifică interesul esențial de securitate în joc și evaluează necesitatea măsurii concrete, ținând seama de principiul proporționalității și de necesitatea unei interpretări stricte a articolului 346 din TFUE. Această necesitate de evaluare de la caz la caz nu este compatibilă cu normele sau reglementările naționale care stipulează cerințe de compensare într-o abordare “catch-all” pentru anumite categorii de contracte de achiziție. În consecință, orice legislație și/sau politică care face obligatorii cerințele de compensare pentru toate sau anumite contracte de achiziții de apărare și/sau securitate, de exemplu peste un anumit prag, constituie o încălcare a Tratatului”.

*

Prin urmare, propunerea legislativă prevede – „Comitetul de coordonare are următoarele atribuții, care se exercită caz cu caz, prin raportare la prevederile art. 346 din TFUE, la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și la prevederile prezentei legi… ” (art. 40 alin. (5)). Cu privire la fiecare măsură concretă pe care o dispune Comitetul de coordonare prevede că aceasta – „se ia cu justificarea identificării interesului esențial de securitate cu privire la achiziția publică/la fiecare categorie și formă de operațiune compensatorie/la fiecare categorie și formă de operațiune pre-compensatorie/operațiune propusă în baza Strategiei Naționale de Apărare și a Strategiei privind operațiunile compensatorii și operațiunile pre-compensatorii și a constatării necesității măsurii pentru protecția acestui interes, luând în considerare principiul proporționalității”.

De asemenea, propunerea legislativă nu mai impune pragul de 80% pentru valoarea obligației de compensare, valoarea acesteia fiind stabilită de Comitetul de coordonare, pentru a răspunde cerințelor europene.

*****

„Aplicarea acestei legi înseamnă 15 miliarde de euro întorşi în următorii 8 ani, peste 20.000 de locuri de muncă, întărirea securităţii naţionale şi a rezilienţei în faţa unor ameninţări externe, competiţie economică reală pe o piaţă deschisă.”, declara senatoarea Nicoleta Pauliuc, în 2022, la dezbaterea de lansare a proiectului noii Legi a offsetului Foot FB NP

Cadrul legislativ actual este vulnerabil deoarece OUG nr. 189/2002 nu se aplică la contractele atribuite de un guvern unui alt guvern, contracte care sunt denumite în doctrină și practică „contracte GtoG”, deși art. 346 din TFUE permite aceasta statelor membre, ceea ce lipsește de substanță reglementarea operațiunilor compensatorii.

Directiva 2009/81/CE dispune – „Prezenta directivă nu se aplică în următoarele cazuri: …contractele atribuite de un guvern unui alt guvern…” (art. 13 lit. f)). Dispozițiile Directivei sunt transpuse de OUG nr. 114/2011 – „Prezenta ordonanță de urgență nu se aplică în următoarele cazuri: … contractelor atribuite de un guvern unui alt guvern …” (art. 22 lit. f)).

*

În anul 2013, excepția contractelor GtoG a fost introdusă și în OUG nr. 189/2002 prin Legea nr. 20/2013^[4], ca amendament al Raportului comun al Comisiei pentru industrii și servicii și Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților.

Motivația exceptării a fost „corelarea cu prevederile OUG nr. 114/2011”.

Așadar, OUG nr. 189/2002 prevede – aceasta „nu se aplică…în cazul contractelor … atribuite de un guvern altui guvern” (art. 51).

*

Ulterior, în anul 2017, excepția contractelor GtoG a fost introdusă și în Legea nr. 346/2006 prin Legea nr. 167/2017^[5].

Astfel, Legea nr. 346/2006  prevede – „(1) Ministerul Apărării Naţionale este împuternicit să reprezinte Guvernul României pentru negocierea, semnarea şi derularea acordurilor sau contractelor privind asistenţa de securitate acordată de către guverne străine şi/sau organizaţii internaţionale. (2) Achiziţiile de produse, servicii şi/sau lucrări în cadrul acordurilor sau contractelor prevăzute la alin. (1) se desfăşoară în conformitate cu procedurile specifice stabilite de guvernele străine şi/sau organizaţiile internaţionale care acordă asistenţa de securitate. (3) Produsele, serviciile şi/sau lucrările furnizate/prestate/executate în cadrul acestor acorduri sau contracte sunt exceptate de la aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2002 ...” (art. 61).

*

Cu toate acestea, motivația exceptării contractelor GtoG de la aplicarea OUG nr. 189/2002 –„corelarea cu prevederile OUG nr. 114/2011” – nu este sustenabilă, deoarece în timp ce exceptarea contractelor GtoG de la aplicarea OUG nr. 114/2011 este rezultatul transpunerii Directivei 2009/81/EC, exceptarea contractelor GtoG de la aplicarea OUG nr. 189/2002este la latitudinea legiuitorului statului membru.

*

De altfel, în acest sens, Guidance Note – Offsets oferă un punct de vedere solid – „24. … Prin urmare, vânzările de la guvern la guvern, de exemplu, sunt excluse din directivă, dar posibilele cerințe de compensare legate de astfel de vânzări ar trebui justificate separat ca fiind necesare pentru protecția intereselor esențiale ale statului membru cumpărător.”

*

Prin urmare, propunerea legislativă introduce contractele GtoG în domeniul de aplicare a legii, prin omiterea acestora din domeniul de neaplicare a legii (art. 1 alin. (3)), enumerarea guvernului străin la definiția contractantului (art. 3) și modificarea art. 61 alin. (3) din Legea nr. 346/2006 în sensul – „Acordurilor sau contractelor privind asistenţa de securitate acordată de către guverne străine prevăzute la alin. (1) li se aplică inclusiv măsurile pentru protecţia intereselor esențiale de securitate ale României și care se referă la producţia sau comerţul cu armament, muniţie şi material de război, care sunt reglementate prin lege specială” (art. 53).

Așadar, deși procedurile de atribuire a contractelor GtoG sunt stabilite de guvernele străine, devin incidente în completare măsurile reglementate de prezenta lege.  

*****

Cadrul instituțional actual este vulnerabil deoarece a permis neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a unor atribuții principale. Acesta este asigurat de Oficiul de Compensare pentru Achiziții de Tehnică Specială, aflat în subordinea Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.

Cu privire la organizarea Oficiului, în baza OUG nr. 189/2002 – „Organizarea și funcționarea Agenției se stabilesc prin hotărâre a Guvernului” (art. 8 alin. (3)) iar între atribuțiile Oficiului se numără – „elaborarea unui raport anual cu privire la activitatea proprie, incluzând căile și măsurile de atingere a obiectivelor propuse, raport prezentat spre aprobare primului-ministru” (art. 8 alin. (2) lit. o)).

*

Aceste rapoarte nu sunt transparente nefiind publicate.

***

În acest context organizațional, cu privire la exercitarea atribuțiilor Oficiului, în baza OUG nr. 189/2002 – „Agenția are următoarele atribuții principale: supunerea spre aprobare Guvernului a domeniilor prioritare ce beneficiază de derularea operațiunilor de compensare și a valorilor multiplicatorilor de compensare rezultați ca urmare a analizei priorităților de dezvoltare a României” (art. 8 alin. (2) lit. b)), atribuție care este repetată și în HG nr. 1438/2009 – „Oficiul îndeplinește următoarele atribuții principale: supunerea spre aprobarea Guvernului a domeniilor prioritare ce beneficiază de derularea operațiunilor de compensare și a valorilor multiplicatorilor de compensare rezultați ca urmare a analizei priorităților de dezvoltare a României” (art. 3 alin. (1) lit. a)).

*

Însă, în exercitarea acestei atribuții, Oficiul nu a supus spre aprobare Guvernului decât un singur proiect – HG nr. 955/2006. Ulterior, după aderarea României la UE, adică de 17 ani, nu a mai făcut nicio propunere, deși domeniile prioritare ar fi trebuit adaptate calității României de stat membru și, implicit, bunelor practici europene.

*

Situația este similară pentru domeniile prioritare care pot beneficia de operaţiuni compensatorii în avans, care deși au fost reglementate prin OUG nr. 7/2010^[6] nu au mai fost actualizate de 13 ani.

*

De asemenea, deși după aderarea României la UE OUG nr. 189/2002 a mai fost modificată de 7 ori, HG nr. 459/2006 care cuprinde normele metodologice nu a fost actualizată niciodată. Aceasta în condițiile în care există cel puțin o obligație expresă în sarcina Oficiului. Astfel, Legea nr. 336/2007^[7]prevede – „În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia de Compensare pentru Achiziţii de Tehnică Specială va elabora şi supune spre adoptare Guvernului propunerile de modificare a normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2002…” (art. II).

*

Cu toate acestea, de 16 ani, Oficiul nu și-a îndeplinit această obligație legală.

***

Aceste deficiențe și consecințele aferente sunt reflectate expresis verbis și de Raportul public al Curții de Conturi a României pentru anul 2016 care, cu privire la activitatea Oficiului a constatat, printre altele, faptul că acesta – „…nu a urmărit modul de încheiere, derulare și monitorizare a acordurilor de compensare derulate și nu a inițiat propuneri pentru actualizarea cadrului normativ ca urmare a evoluției priorităților de dezvoltare a României, în perioada 2006-2016”.

Aceleași concluzii se repetă și în anii următori, inclusiv în Raportul public al Curții de Conturi a României pentru anul 2019, conform căruia – „S-a constatat neelaborarea unei proceduri de stabilire a nivelului multiplicatorilor/coeficienților utilizați pentru calcularea valorii tranzacţiilor prin compensare derulate în baza acordurilor de offset, astfel nu au fost aprobate criterii sau alte instrumente de selecție care să fie utilizate în stabilirea acestor multiplicatori. De asemenea, s-a constatat lipsa unei monitorizări adecvate a acordurilor de compensare, fapt ce conduce la creșterea riscului neidentificării la timp a unor erori ce pot apărea, având în vedere perioada mare de derulare a acestor acorduri (maximum 10 ani, în funcţie de valoarea obligaţiei şi de complexitatea acesteia)”.

***

Din perspectiva finanțării, conform OUG nr. 189/2002, „Oficiul este finanțat de la bugetul de stat…” (art. 8 alin. (1)).

***

Prin urmare, având ca obiectiv creșterea eficienței și eficacității activității, pe de o parte, propunerea legislativă prevede – „Se înfiinţează Agenția, instituţia publică cu personalitate juridică, în coordonarea prim-ministrului, având ca obiect de activitate punerea în aplicare a prezentei legi” (art. 37 alin. (1)).

Astfel, măsura de repoziționare a Agenției este necesară deoarece prim-ministrul facilitează cooperarea mai multor autorități publice centrale, dat fiind caracterul multisectorial al achizițiilor publice de interes esențial de securitate.

Având în vedere rolul Consiliului Suprem de Apărare a Țării în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, propunerea legislativă mai prevede – „Regulamentul de organizare şi funcţionare și structura organizatorică ale Agenției, precum și regulamentul privind remunerarea membrilor Comitetului de coordonare şi a personalului Agenției se aprobă de Consiliul Suprem de Apărare a Țării” (art. 43 alin. (1)).

Avizul CSAT este necesar pentru președintele Agenției – „Președintele și vicepreședinții Agenției sunt numiți şi eliberați din funcţie prin decizie a prim-ministrului. Pentru președinte este obligatoriu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării” (art. 39 alin. (2)).

Iar pentru a fi capabilă să asigure resurse umane calificate și motivate – „Resursele financiare necesare pentru funcționarea Agenției se asigură integral din venituri proprii…” (art. 44 alin. (1)).

Totodată propunerea legislativă stabilește în sarcina Agenției atribuții cu caracter novator – „prezintă spre dezbatere și adoptare Strategia privind operațiunile compensatorii și operațiunile pre-compensatorii pe o perioadă de 5 ani, în ședința comună a Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat și a Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților; prezintă spre dezbatere și adoptare raportul anual, pentru anul anterior, până la data de 28 februarie a anului următor, care cuprinde stadiul de derulare a contractelor de compensare și a contractelor de pre-compensare, în ședința comună a Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat și a Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera Deputaților; prezintă spre aprobare raportul anual, pentru anul anterior, până la data de 28 februarie a anului următor, care cuprinde raportul de audit, către prim-ministru” (art. 38).

Așadar, prin aceste prevederi legale introduce controlul parlamentar asupra activității Agenției privind operațiunile compensatorii/operațiunile pre-compensatorii, menținând controlul prim-ministrului asupra raportului de audit.

*

Pe de altă parte, propunerea legislativă așază în construcția instituțională o structură nouă și anume Comitetul de coordonare cu un rol fundamental în activitatea Agenției.

Comitetul de coordonare, fiind format din câte un reprezentant al ministerelor relevante și al serviciilor de intelligence, reprezintă un element cheie pentru asigurarea expertizei și integrității necesare implementării legii. Comitetul de coordonare are atribuții esențiale, care se exercită caz cu caz, prin raportare la prevederile art. 346 din TFUE, la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europeneși la prevederile prezentei legi.

*

Astfel, în situația achiziției publice, alta decât contractul GtoG, a cărei valoare estimată, fără TVA, individual sau cumulat, este egală sau mai mare decât echivalentul în lei a două milioane de euro, Comitetul de coordonare analizează informațiile despre achiziția publică pe care autoritatea contractantă intenționează să o atribuie și propunerea motivată a acesteia privind încadrarea/neîncadrarea achiziției publice în prevederile art. 346 din TFUE, respectiv privind categorii și forme de operațiuni compensatorii aferente, și dispune următoarele măsuri:

„– măsura încheierii contractului de achiziţie publică de interes esențial de securitate și procedura de atribuire aferentă, în cazul în care încadrează achiziția publică în prevederile art. 346 din TFUE. Măsura se ia cu justificarea identificării interesului esențial de securitate cu privire la achiziția publică în baza Strategiei Naționale de Apărare și a Strategiei privind operațiunile compensatorii și operațiunile pre-compensatorii și a constatării necesității măsurii pentru protecția acestui interes, luând în considerare principiul proporționalității.

În cazul în care nu încadrează achiziția publică în prevederile art. 346 din TFUE, Comitetul de coordonare dispune măsura retrimiterii documentației la autoritatea contractantă în vederea aplicării prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2011 …;

– măsura încheierii contractului de achiziţie publică de interes esențial de securitate cu clauză de compensare și procedura de atribuire aferentă, în cazul în care încadrează achiziția publică în prevederile art. 346 din TFUE conform pct. 1 și, în plus, stabilește categoriile și formele de operațiuni compensatorii care se încadrează în prevederile art. 346 din TFUE. Măsura se ia cu justificarea identificării interesului esențial de securitate cu privire la fiecare categorie și formă de operațiune compensatorie în baza Strategiei Naționale de Apărare și a Strategiei privind operațiunile compensatorii și operațiunile pre-compensatorii și a constatării necesității măsurii pentru protecția acestui interes, luând în considerare principiul proporționalității” (art. 40 alin. (5) lit. a)).

În cazul în care Comitetul de coordonare dispune una dintre aceste măsuri, autoritatea contractantă are obligația să aplice măsura, contractul încheiat fără respectarea acestei obligații fiind lovit de nulitate.

Cu alte cuvinte, pe baza informațiilor și propunerii motivate primite de la autoritatea contractantă, Agenția dispune măsura încheierii contractului de achiziţie publică de interes esențial de securitate cu sau fărăclauză de compensare, numai dacă achiziția, respectiv operațiunile compensatorii protejează interese esențiale de securitate ale României.

Agenția dispune măsura retrimiterii documentației la autoritatea contractantă în vederea aplicării prevederilor OUG nr. 114/2011 dacă achiziția protejează interese neesențiale de securitate ale României.

*

În situația contractului GtoG, a cărui valoare estimată, fără TVA, individual sau cumulat, este egală sau mai mare decât echivalentul în lei a două milioane de euro,Comitetul de coordonare analizează informațiile despre contractul GtoG pe care Ministerul Apărării Naționale, în numele Guvernului României, intenționează să îl semneze și propunerea motivată a acestuia privind categorii și forme de operațiuni compensatorii aferente și dispune:

– „măsura includerii clauzei de compensare în contractul privind asistenţa de securitate acordată de către un guvern străin, în cazul în care stabilește categoriile și formele de operațiuni compensatorii care se încadrează în prevederile art. 346 din TFUE. Măsura se ia cu justificarea identificării interesului esențial de securitate cu privire la fiecare categorie și formă de operațiune compensatorie în baza Strategiei Naționale de Apărare și a Strategiei privind operațiunile compensatorii și operațiunile pre-compensatorii și a constatării necesității măsurii pentru protecția acestui interes, luând în considerare principiul proporționalității” (art. 40 alin. (5) lit. b)).

În cazul în care Comitetul de coordonare dispune această măsură, Ministerul Apărării Naționale are obligația să aplice măsura, contractul încheiat fără respectarea acestei obligații fiind lovit de nulitate.

Cu alte cuvinte, pe baza informațiilor și propunerii motivate primite de la Ministerul Apărării Naționale, Agenția dispune măsura includerii clauzei de compensare în contractul GtoG, numai dacă operațiunile compensatorii protejează interese esențiale de securitate ale României.

*

În situația operațiunilor pre-compensatorii, Comitetul de coordonare analizează informațiile despre categoriile și formele de operațiuni pre-compensatorii pe care operatorul economic intenționează să le efectueze și dispune:

– „măsura încheierii de către Agenție a contractului de pre-compensare, în cazul în care stabilește categoriile și formele de operațiuni pre-compensatorii care se încadrează în prevederile art. 346 din TFUE. Măsura se ia cu justificarea identificării interesului esențial de securitate cu privire la fiecare categorie și formă de operațiune pre-compensatorie în baza Strategiei Naționale de Apărare și a Strategiei privind operațiunile compensatorii și operațiunile pre-compensatorii și a constatării necesității măsurii pentru protecția acestui interes, luând în considerare principiul proporționalității”  (art. 40 alin. (5) lit. c)).

În cazul în care Comitetul de coordonare dispune această măsură, operatorul economic are dreptul să încheie contractul de pre-compensare pentru categoriile și formele de operațiuni pre-compensatorii stabilite de Comitetul de coordonare.

*

După ce dispune măsurile menționate anterior, complementar acestora, Comitetul de coordonare analizează cererea de tranzacție și dispune:

– „măsura aprobării cererii de tranzacție, în cazul în care stabilește că operațiunea propusă se încadrează în prevederile art. 346 din TFUE. Măsura se ia cu justificarea identificării interesului esențial de securitate cu privire la fiecare operațiune propusă în baza Strategiei Naționale de Apărare și a Strategiei privind operațiunile compensatorii și operațiunile pre-compensatorii și a constatării necesității măsurii pentru protecția acestui interes, luând în considerare principiul proporționalității” (art. 40 alin. (5) lit. d)).

*

Ședința CSAT din 11 aprilie 2023 Foto Presidency.ro

În plus, propunerea legislativă prevede – „Atribuțiile Comitetului de coordonare se exercită cu respectarea legislației privind informațiile clasificate” (art. 40 alin. (6)).

***

Accentuăm că atribuțiile esențiale prezentate anterior sunt fundamentate atât pe Guidance Note – Field of application^[8] cât și pe Guidance Note – Offsets,care invocă art. 346 din TFUE și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În acest sens, Guidance Note – Field of application oferă un punct de vedere cu privire la contractele care pot fi atribuite în baza art. 346 din TFUE – „1. Directiva 2009/81/CE se aplică atribuirii anumitor contracte în domeniile apărării și securității de către autoritățile și entitățile contractante. … 3. Directiva – ca instrument de drept secundar al UE – nu modifică Tratatul și trebuie să respecte Tratatul (dreptul primar al UE). Prin urmare, aplicarea sa este supusă și excepțiilor prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele … 346 din TFUE .

În contextul apărării, articolul 346 din TFUE este cea mai relevantă derogare bazată pe Tratat. Aceasta înseamnă în special că, în cazurile în care acest lucru este necesar pentru protecția intereselor esențiale de securitate ale unui stat membru, contractele pot fi atribuite fără aplicarea directivei. Articolul 346 din TFUE se referă la măsurile pe care un stat membru „le consideră necesare pentru protecția intereselor esențiale ale securității sale” sau la “informațiile a căror divulgare le consideră contrară” intereselor respective. Definirea intereselor lor esențiale de securitate este responsabilitatea exclusivă a statelor membre. …

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a mai afirmat că derogarea în temeiul articolului 346 din TFUE se limitează la cazuri excepționale și clar definite și că măsurile luate nu trebuie să depășească limitele unor astfel de cazuri. Ca orice altă derogare de la libertățile fundamentale, aceasta trebuie interpretată strict.

4. Prin urmare, în cazul în care un stat membru intenționează să se bazeze pe articolul 346 din TFUE pentru a atribui un contract acoperit de Directivă (sau de Directivele 2004/17/CE sau 2004/18/CE) fără a respecta cerințele procedurale prevăzute de respectivele directive, trebuie să se asigure că măsura aleasă – de exemplu atribuirea directă a contractului unui anumit producător – este necesară pentru a-și proteja interesul esențial de securitate….”

Aceeași abordare există și în privința operațiunilor compensatorii. Astfel, conform Guidance Note – Offsets – „3. Ca măsuri restrictive care încalcă dreptul primar, cerințele de compensare pot fi justificate numai pe baza uneia dintre derogările prevăzute în Tratat, în special a articolului 346 din TFUE ..

.21. …Aceasta înseamnă că, dacă un stat membru intenționează să se bazeze pe articolul 346 din TFUE pentru a formula cerințe …fie ele etichetate oficial „compensații” sau nu, trebuie să fie capabil și pregătit să demonstreze că aceste cerințe sunt necesare pentru a-și proteja interesele esențiale de securitate. Mai precis, statul membru în cauză trebuie să fie pregătit să precizeze interesul esențial de securitate care face necesară cerința specifică, să demonstreze că această cerință este un mijloc adecvat pentru a proteja acel interes și să explice de ce nu este posibil să se realizeze același obiectiv prin mijloace mai puțin restrictive….

23. Interpretarea restrictivă a articolului 346 din TFUE înseamnă, de asemenea, că justificarea trebuie să privească întotdeauna în mod direct măsura specifică în cauză. Prin urmare, o derogare de la Directivă justificată din alte motive de securitate nu deschide automat ușa cerințelor de compensare. Un contract de achiziție pentru apărare sau securitate poate fi exceptat din motive de securitate a informațiilor, de exemplu, dar această exceptare nu implică permisiunea de a solicita compensații pentru achiziția care face obiectul contractului exceptat. Dimpotrivă, cerința de compensare ar fi o altă măsură (suplimentară), care afectează comerțul intra-UE într-un mod diferit și, prin urmare, ar trebui justificată separat….

26. În sfârșit, orice decizie de utilizare a articolului 346 din TFUE trebuie să se bazeze pe o evaluare de la caz la caz care identifică interesul esențial de securitate în joc și evaluează necesitatea măsurii concrete, ținând seama de principiul proporționalității și de necesitatea unei interpretări stricte a articolului 346 din TFUE. Această necesitate de evaluare de la caz la caz nu este compatibilă cu normele sau reglementările naționale care stipulează cerințe de compensare într-o abordare “catch-all” pentru anumite categorii de contracte de achiziție. În consecință, orice legislație și/sau politică care face obligatorii cerințele de compensare pentru toate sau anumite contracte de achiziții de apărare și/sau securitate, de exemplu peste un anumit prag, constituie o încălcare a Tratatului.”

*****

În final, propunerea legislativă stabilește dispoziții tranzitorii, care soluționează inclusiv conflictul de legi în timp – „(1) Prezenta lege se aplică pentru atribuirea contractelor de achiziții publice de interes esențial de securitate, pentru atribuirea contractelor de achiziții publice de interes esențial de securitate cu clauză de compensare, pentru introducerea clauzei de compensare în contractele privind asistenţa de securitate acordată de către guvernele străine, precum și pentru încheierea și derularea contractelor de compensare și a contractelor de pre-compensare, iniţiate după data intrării sale în vigoare. (2) Operațiunilor compensatorii, respectiv operațiunilor pre-compensatorii în curs de desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei legi li se aplică legea în vigoare la data iniţierii acestora” (art. 52).

***

În vederea elaborării propunerii legislative au fost organizate mai multe runde de consultări, ultima fiind derulată în cadrul evenimentului „Legea offset-ului – sprijin important pentru creșterea rezilienței României” din data de 9 iunie 2022, transmis pe pagina de Facebook a Senatului României.^[9] În cadrul evenimentului participanții au reliefat că propunerea legislativă este un must do pentru eliminarea vulnerabilităților legislative și instituționale actuale, asigurând totodată oxigenul necesar industriei naționale de apărare în noul context politico-militar.          

***

Toate aceste argumente demonstrează necesitatea intervenției legislative printr-o lege nouă, cu atât mai mult cu cât, la peste 20 de ani de la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 189/2002 privind operațiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziții pentru nevoi de apărare, ordine publică și siguranță națională, statutul României s-a schimbat radical devenind stat membru al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și al Uniunii Europene.

Propunerea legislativă asigură aplicarea articolului 346 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, a interpretărilor acestuia din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a îndrumărilor corespunzătoare ale Comisiei Europene.

^[1] Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.

^[2] Directorate General Internal Markets and Services, European Commission, Ref. Ares(2016)765159 – 12/02/2016.

^[3] Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE.

^[4] Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2002 privind operaţiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

^[5] Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naționale.

^[6] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2002 privind operaţiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

^[7] Legea nr. 336/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2002 privind operaţiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

^[8] Directorate General Internal Markets and Services, European Commission, Ref. Ares(2016)765159 – 12/02/2016.

^[9]https://www.facebook.com/SenatulRomaniei/videos/comisia-pentru-ap%C4%83rare-ordine-public%C4%83-%C5%9Fi-siguran%C5%A3%C4%83-na%C5%A3ional%C4%83/1394400061064558/