Donald Trump a câștigat o mare bătălie cu „statul subteran”. După doi ani de hărțuire, Consultantul Special Robert S. Mueller III a conchis că Președintele american nu a avut relații nepotrivite cu Rusia.

Cum se vor putea recupera ocaziile pierdute?

Președintele Donald Trump este, conștient sau nu, omul care închide o epocă. Este epoca „păcii americane” globale – „pax americana” – care a devenit nesustenabilă.

Instinctiv sau premeditat, el cedează pretențiile imperiale ale SUA pentru a salva măreția Americii. În acest sens, prin toate gesturile sale abandonează unipolarismul pentru a se refugia în naționalism, și totodată se îndreaptă spre un alt „bipolarism”, de această dată „plural”, care pune în echilibru coaliția puterilor post-imperiale (SUA, Rusia, Marea Britanie și eventual Turcia) cu grupul puterilor neo-imperiale (China, Germania, Franța și probabil Iranul).

Unei atari viziuni i se opune din răsputeri rețeaua birocratică (establishmentul) care a metastaziat sistemul politic american transformându-l într-o oligarhie ocultă sprijinită pe trei picioare: piciorul ideologic neoconservator al ong-urilor globaliste (de tip soroșist); piciorul financiar al complexului militar-industrial, petro-chimic și bancar (plutocrația); piciorul informativ-judiciar al așa ziselor autorități responsabile cu aplicarea legii.

În compunerea celui din urmă intră și FBI, al cărui director a fost chiar consultantul (mai bine zis „acuzatorul public”) Robert Mueller și care, să nu uităm, a fost proiectantul și constructorul DNA și al binomului SRI/DNA (extins apoi prin înglobarea ÎCCJ/CAB, spre acoperirea întregului „câmp tactic”). Acesta este „statul subteran” („deep state”), evident, ilegitim.

Pentru a bloca politica administrației legitime, puterea ilegitimă a încercat să îl lege prin mii de fire invizibile pe Donald Trump de demonizatul președinte al Rusiei, Vladimir Putin, tot așa cum liliputanii au căutat să îl imobilizeze pe uriașul Gulliver, naufragiat în țara lor.

O presupusă înțelegere Trump-Putin, anterioară alegerilor prezidențiale americane și încheiată cu prețul sacrificării intereselor vitale ale SUA, ar fi fost, chipurile, menită să asigure intervenția Kremlinului în sprijinul aducerii candidatului republican antisistem la Casa Albă.

Această speculație a justificat investigația unui consilier special împuternicit să pregătească un raport (ca un fel de rechizitoriu) pentru procurorul general federal (General Attorney), dar și pentru Congres (în vederea declanșării unei eventuale proceduri de suspendare și demitere).

Speculația, a cărei verosimilitate a fost sporită de investigație, a făcut ca orice demers strategic (în special de politică externă) al președintelui Trump să fie bănuit ca făcând jocul rușilor și, sub amenințarea scandalului public, să fie blocat.

Asemănarea cu cele petrecute în ultimii cincisprezece ani în România este pe cât de evidentă, pe atât de șocantă.

URMĂRILE POZITIVE ȘI NEGATIVE ALE UNEI ANCHETE FĂRĂ URMARE

După doi ani de hărțuire judiciară, după scandaluri de presă artificial amorsate și abil întreținute, după nenumărate acțiuni de intimidare a unor martori, inocenți sau penali, pentru a li se smulge mărturii false împotriva președintelui SUA, fostul director al FBI, consultantul Mueller și-a finalizat opera cu o concluzie simplă și clară: nu a fost găsită nici o probă care să susțină acuzația că Donald Trump, candidatul la președinția SUA, ar fi avut vreo legătură vinovată cu Vladimir Putin, președintele Rusiei. Fiecare a urmărit apărarea și promovarea intereselor națiunii sale.

Această concluzie cuprinde în sine o știre bună și una rea, în funcție de cel care o evaluează.

Pentru fidelii statului legitim știrea bună este că președintele lor este nevinovat și de acum liber să își promoveze politica pe care a promis-o. Știrea rea este că, în timpul scurs de la alegeri și până în prezent, lumea (inclusiv aliații potențiali și adversarii reali ai SUA) a cunoscut transformări care fac aplicarea strategiei trumpiene mai scumpă, iar succesul ei mai incert.

Pentru adepții statului subteran vestea bună este că diversiunea și stricăciunile consecutive ei fac de acum imposibilă realizarea programului politic conceput de Donald Trump în timpul rămas.

Practic primul mandat al acestuia rămâne doar o mare așteptare, iar realizarea unor transformări care să depășească pragul ireversibilității în mandatul următor devine incertă. Vestea proastă este că în siajul unei asemenea concluzii de absolvire, Președintele Trump iese din toată această mizerie net întărit, asigurându-și, pentru el și pentru Partidul Republican, un al doilea mandat la Casa Albă, cu potențialul de recuperare aferent.

Partidul Democrat ar trebui să uite de proximele alegeri și mai ales să renunțe la filibusterismul și sabotajul pe care le practică în prezent, revenind la tradiția bipartizanatului.

Pentru români această experiență și acest deznodământ, fie el și de etapă, trebuie să fie sursa unei învățături și a unui avertisment.

Astfel, pe de o parte, ei trebuie să înțeleagă că statul paralel poate fi învins atunci când există curaj și determinare, și că a-l mai susține în România pe când el se prăbușește în America este un nonsens periculos.

Pe de altă parte, au a observa că eliberarea Președintelui Trump de presiunea acuzațiilor referitoare la abandonarea intereselor americane în favoarea Rusiei, îi va permite acestuia o altă abordare a dialogului cu Moscova, ca de altfel și cu alți actori globali, regionali și locali de interes.

Dacă România nu va ști să se insereze util și abil în acest dialog, construind o relație cordială sau cel puțin detensionată cu toți principalii participanți la el, ea va avea numai de pătimit de pe urma înțelegerilor la care se va ajunge și a noii ordini mondiale care se va instala.

Mueller a adus în faţa justiţiei 34 de persoane şi trei companii, unele soldate cu condamnări la închisoare pentru câţiva apropiaţi ai lui Trump, precum Paul Manafort, fost şef de campanie al acestuia în perioada iunie-august 2016, sau Michael Cohen, fost avocat personal.

S-a demonstrat ca nici una dintre inculpările formulate de procuror nu a avut vreo legătură cu presupusa complicitate Trump – Rusia.